Cald, plat şi aglomerat. Şi un festival care vrea să schimbe asta

Scris de Oana Dan 06-06-2014 3,067

Un festival de film aflat la a treia ediţie vă invită în weekendul 13-15 iunie să lăsaţi deoparte prejudecăţile despre mediu, să priviţi, să înţelegeţi şi să conştientizaţi. Proiectul se numeşte Pelicam, scena e la Tulcea, castingul e amplu, iar miza enormă: schimbarea mentalităţii în relaţia cu natura.

În cartea “Cald, plat şi aglomerat” jurnalistul Thomas L. Friedman (triplu laureat cu Pulitzer) arată cum evenimente ca  11 septembrie, uraganul Katrina şi aplatizarea lumii din cauza expansiunii internetului au contribuit la agravarea problemelor de mediu. El atrage atenţia asupra a două noi chestiuni presante: schimbările climatice dramatice şi concurenţa tot mai acerbă pentru resursele energetice şi face şi o prognoză sumbră: dacă nu acţionăm acum, lumea aşa cum o ştim nu o mai duce mult.

În spiritul teoriei enunţate mai sus, deşi, cel mai probabil, independent de ea, Asociaţia Les Herbes Folles a pornit, în 2012, primul festival internațional de film din România dedicat mediului înconjurător.

Timp de trei zile, între 13-15 iunie, la Tulcea, vă aşteaptă proiecții de film, concerte în aer liber, workshopuri, expoziții foto și conferințe şi discuții pe subiecte ce ţin de mediu.  De anul acesta, festivalul are patru secţiuni, la cele două iniţiale – competiția de documentare de lung metraj și competiția de documentare scurte – adaugându-se modulele “Black Sea Docs” şi “Fresh Perspectives”.

  • “Black Sea Docs” – competiție deschisă filmelor documentare produse în țările învecinate Mării Negre: România, Ucraina, Republica Moldova, Rusia, Georgia, Turcia și Bulgaria;
  • “Fresh Perspectives” – competiție dedicată filmelor ce prezintă sau propun soluții alternative pentru un viitor durabil.

Pelicam 1

Benjamin Ribout, directorul festivalului, spune că evenimentul a fost de la bun început organizat la Tulcea pentru că este cel mai mare oraş din zona Deltei şi cuprinde comunităţi care au fost implicate în proiect.  Echipa a vrut să evite clişeul evenimentului organizat în pustiu, paradigma după care se creează o “comunitate artificială” de oameni.

“Lucrăm în şi pentru comunitatea respectivă pe care, cu prilejul festivalului, o punem în legătură cu alţi oameni şi o conectăm cu lumea”, explică directorul evenimentului.  Ribout admite că n-a fost un drum lin, dar că, în timp, puterea filmului de a propune alte grile de lectură ale realităţii a generat o mai amplă implicare din partea comunităţii locale din Tulcea.

Dincolo de tematica festivalului şi de obiectivele propuse, Pelicam a reuşit să genereze schimbare sustenabilă în zonă. “Filmul te ia cu el şi te pune pe gânduri, este deschizător de drum în relaţie cu celălalt”, mai spune Ribout, explicând că, uneori, o altă fereastră deschisă spre lume, o altă perspectivă practic,  e tot ce trebuie pentru a modifica starea lucrurilor.

Status quo

vintila mihailescu

Credit foto: captură video Vlad Trandafir

O astfel de schimbare a remarcat şi antropologul Vintilă Mihăilescu, membru al juriului la secţiunea “Black Sea Docs” şi un foarte bun analist al relaţiei românilor cu schimbarea şi, implicit, cu mediul înconjurător.

El admite progresul de mentalitate şi îl numeşte “conştientizare”. Problema mediului nu este una locală sau naţională, este mondială, universală, pe care alţii, în alte părţi, şi-au pus-o deja mai de mult timp şi în moduri mai articulate, explică Vintilă Mihăilescu. Mai mult, antropologul consideră că ne-ar fi de ajutor să fim atenţi la experienţele altora, la ceea ce numeşte “modul de utilizare” al naturii, care nu mai este cel al societăţilor tărăneşti din care ne tragem, dar dar nici cel al societăţii post-industriale, în care nu am intrat încă. Şi atunci ce altă metodă mai bună de a conştientiza decât filmul, pe principiul “seeing is believing”, se întreabă el.

pedro pineiro fuente- foto Lara Albuixech

Pedro Fuente; Credit foto: Lara Albuixech

Pedro Piñeiro Fuente, directorul Festivalului Internațional de Film Documentar și de Mediu – ECOZINE din Zaragoza (Spania), festival membru al Green Film Network (din care face parte şi Pelicam), întăreşte ideea schimbării perspectivei. De fapt, Fuente, şi el membru al juriului la aceeşi secţiune “Black Sea Docs”, subliniază afirmaţia că filmul are un rol social. Spune asta cu toată convingerea, plecând  mai întâi de la experienţa personală: copil fiind era fascinat de lumile posibile pe care i le propuneau filmele. Pe măsură ce s-a maturizat a ajuns la concluzia că invenţia fraţilor Lumiere e unul dintre cele mai bune instrumente de educare şi schimbare a mentalităţilor de tot felul.

Spaniolului nu i-a luat mult până a înţeles că cel mai iminent pericol pentru Pământ este indiferenţa oamenilor faţă de mediu. La el acasă, de exemplu, lista problemelor de mediu este lungă şi începe cu: centralele nucleare, schimbările climatice, fracturarea hidraulică (vezi cazul Pungeşti-Chevron din judeţul Vaslui). Nu trebuie să fim cine ştie ce ecologişti ca să ne dăm seama că toate acestea sunt şi probleme ale României.

Relatia românilor cu mediul

Dar care e relaţia românilor cu mediul şi cum s-a modificat după căderea regimului comunist? Vintilă Mihăilescu dă un răspuns aprofundat:  “Contextul general îl constituie, cred, trecerea relativ bruscă la o societate de consum, care produce alt tip de „resturi”, înlocuind gunoiul domestic (de regulă „biodegradabil”, am spune astăzi, în orice caz „reciclabil” în cea mai mare parte) cu deşeuri, care sunt percepute încă după vechiul model şi tratate în continuare ca şi cum nu ar pune probleme. Din fundul curţii şi până în ultimul loc turistic, le găsim astfel pretutindeni. La acest nivel, cel mai mult au avut de suferit apele. La alt nivel, e vorba, bineînţeles, de marea poluare şi exploatarea nerezonabilă a naturii, care a existat însă şi în timpul comunismului, acum fiind, comparativ, mai bine reglementată – dar nu totdeauna şi nu în toate cazurile. Per ansamblu, cred că cea mai mare problemă este deci în amonte, la nivelul conştientizării faptului că mediul poate fi afectat de acţiunile noastre iar acesta ne poate afecta la rândul său şi că, deci, avem o responsabilitate reală şi fundamentală în acest sens. Mai mult, la această  slabă conştientizare a problemei se adaugă, uneori, o ciudată desconsiderare (dacă nu chiar condamnare) a celor care îşi asumă totuşi o astfel de responsabilitate, aceştia fiind percepuţi ca „ecologişti”, şi trataţi pur şi simplu drept „stângişti”, adică un soi de „cripto-comunişti”, fie naivi până la prostie, fie de-a dreptul periculoşi…”

Schimbarea

Antropologul vede, însă, în tânăra generaţie un motor al transformării, mai ales prin prisma a două cuvinte care, asumate real, fac diferenţa: conştientizare şi responsabilizare. Odată cu lărgirea perspectivei asupra problemelor de mediu, dar şi cu aprofundarea abordărilor –căci nu este vorba doar de eliminarea deşeurilor şi plantarea de copăcei (importante şi ele), ci de relaţia socială, ba chiar ontologică cu mediul – tânăra generaţie, mai mondializată şi mai bine informată,  începe să pună problema mediului într-un registru mult mai complex.

Pelicam

Una dintre lentilele prin care se uită la mediu este chiar imaginea filmată. Şi aici intră în rol Pedro Piñeiro Fuente care îşi reafirmă postura de educator social: “cinematografia adesea arată tendinţe, iar mediul este o problemă spinoasă astăzi”. Mantra lui se rezumă la trei cuvinte: vezi, află şi conştientizează.

Dacă vreţi să pătrundeţi mesajul lui, intrarea este gratuită la toate proiecțiile și evenimentele din cadrul festivalului Pelicam. Cei care vor să meargă la festival şi să se cazeze eco, găsesc aici detalii.

În plus, această ediţie a festivalului are în program şi o premieră mondială, de neratat. Detalii aici.

 Citat: “E vorba, bineînţeles, de marea poluare şi exploatarea nerezonabilă a naturii, care a existat însă şi în timpul comunismului, acum fiind, comparativ, mai bine reglementată”, Vintilă Mihăilescu, antropolog.

  • ViitorulRomaniei este partner media al Festivalului de Film Pelicam