Creatorul de lideri. Octavian Badescu, managerul privat care a vrut un euro salariu de la Posta

- - 6- 95 vizualizari

Când i s-a propus să fie manager la serviciul de curierat rapid al Poștei Române – PrioriPost -, Octavian Bădescu n-avea cum să zică nu. Ca manager de firmă, criticase de multe ori lipsa de performanță a serviciilor de stat. Într-un articol de anul trecut mulțumise, în mod ironic, Poștei Române pentru „dezastrul de management” care le face loc pe piață competitorilor mai mici. „Toți ne plângem că statul nu face, nu drege. În momentul în care statul vine și îți zice: «Am nevoie de ajutor aici, că nu mă pricep», nu mai poți să zici «nu» și după aceea să continui să ai luări de poziție. Și m-am dus.”
A intrat în pâine în mai 2013. Pentru a-și mobiliza oamenii, a cerut să primească un salariu fix de un euro, iar restul banilor să-i primească în funcție de performanțe.

Bădescu vrea să formeze lideri. Unul dintre proiectele sale, “Seri de mentorat pentru carieră”, e derulat împreună cu Centrul Studențesc de Cercetare și Comunicare al Facultății de Litere de la Universitatea București. Sunt șase întâlniri cu studenții din București, în care se vorbește despre despre antreprenoriat sau despre angajare.

“Vreau să fiu antreprenor”, un program derulat în parteneriat cu Romanian Business Leaders, își propune să stimuleze spiritul antreprenorial printre tinerii de liceu.

Apoi mai e proiectul “1.001 Startup-uri”, realizat în parteneriat public-privat de către Romanian Business Leaders și Ministerul pentru Mediul de Afaceri, IMM și Turism. Scopul acestui proiect e încurajarea spiritului antreprenorial în Romania și punerea bazelor unor noi afaceri durabile la nivel local. În 2013, proiectul a cuprins zece orașe.

– Cel mai rapid posibil, cât mai îndepărtat, și cu un deadline legat de perisabilitate. În curierat, ăsta e maximul de dificultate: să transporți probe de sânge, flori sau mâncare congelată. Sau o piesă care trebuie să înlocuiască una stricată pe un flux de producție. Și trebuie să ajungă repede, că altfel se pierd bani. Astea se fac în general prin așa-numitul sistem „courier on board”: avem un partener din Belgia, spre exemplu, al cărui client îi cere ceva. Ia avionul, vine, se întâlnește la Otopeni cu noi și noi l-am luat cu mașina și-l ducem în Bulgaria la nu știu ce fabrică. În numai câteva ore o piesă poate ajunge în altă zonă din Europa.

– Dacă vrei să intri în curierat acum, e obligatoriu să-ți imaginezi cum o să arate piața peste doi ani ori peste zece ani, ca nevoi ale consumatorului. Și trebuie să te adresezi unor astfel de nevoi, care acum sunt doar intuite sau într-o fază atât de incipientă, încât nu atrag pe nimeni acum. Și e bine să te uiți și la experiențele din alte țări mai avansate.

– Mandatul meu la Poștă a fost între două întrebări interesante. Pe una am primit-o la vreo două săptămâni după ce-am venit în Poștă, de la un membru din Consiliul de Administrație. Într-o discuție informală, mă întreabă: „Ei, cum e la Poștă, ce-i motivează pe oamenii ăștia?” E o întrebare foarte bună. Pornind de la ea, am ajuns la un moment dat și la decizia de a-mi face salariul un euro. A doua întrebare, cu vreo două săptămâni înainte de a pleca, a venit de la un lider sindical: „Domnu’ director, noi ne-am convins că dumneavoastră vreți să salvați Poșta, dar dumneavoastră sunteți convins că Poșta vrea să fie salvată?” La asta nu mă gândisem, dar a trebuit să mă gândesc.

– Trebuie să vii cu un astfel de management, cu un leadership inspirațional. Să zici: „Fraților, trebuie sacrificii! Trebuie să fim mai puțini. Vedeți muntele ăla de acolo? Trebuie să-l cucerim. N-o să ajungem toți acolo, dar când o să ajungem acolo vom fi marea majoritate, și acolo o să fie mai bine. Și ca să-ți demonstrez chestia asta, eu trebuie să fiu primul care se sacrifică”. Vii și-i spui: salariul meu fix vreau să fie doar de un euro, și restul să fie în funcție de performanțe. Ai pus presiune pe organizație, pe oameni, chiar pe sindicate.

– Când îl inspiri [pe angajat], îl câștigi. El zice, pe scurt: „Suferă împreună cu mine!”E o cerință legitimă.Hai să facem chestia asta. Nu toți, nici n-are importanță. Hai să dăm semne în sensul ăsta și ai tăiat lozinca sindicatului: „Bă, uite, eu m-am dezbrăcat până la piele. Dă și tu o haină jos”. E mult mai ușor să-ți spun: „Renunță la bonul de vacanță”, în momentul în care mă vezi că eu nu mai am nici cămașa de pe mine și că eu depind de tine.

badescu3

– Cei dinafară au reacționat foarte bine la chestia asta. Cei dinăuntru cu care lucram – foarte bine. La nivel de conducere nu, pentru că nu au aprobat această cerință și au continuat să-mi vireze pe card salariul. E evident că schimbai peisajul. Iar sindicatele – declarativ, cel puțin – au fost și ele pro.

– Trebuie să începi să segmentezi Poșta pe bucățele mici și să o organizezi să cureți fiecare bucată în parte. Dacă ai un lac murdar, te muți pe marginea lacului și-ți faci curat în luciul tău de lac, dai mizeria în altă parte. După aia vine altul, de la o altă divizie, lângă tine, și-și face și el curat în zona lui. La un moment dat, mizeria se strânge undeva, dar măcar o știi. Când spun „mizerie” mă refer la neprofitabilitate. Unde e în general mizeria? În zona de rural, de serviciu universal. Dar pentru asta trebuie să devină problema mai multor oameni.

– Luăm management privat, îi tăiem mâinile și picioarele. Îl aruncăm în apă și-i zicem: „Înoată!” Și pe urmă, după niște luni sau ani, îi zicem: „Băi, dar de ce n-ai înotat? De ce n-ai câștigat cursa?”

– Dacă am face o lege prin care datoriile companiilor de stat n-ar mai putea fi tăiate decât prin referendum, cum e normal – atunci foarte multe lucruri s-ar schimba. E o chestiune care pare mică, dar care ar schimba fața economiei românești. Ar crea măcar o dezbatere.

– Statul ar trebui minimizat. Statul s-a extins mult prea mult, și de la asta vin o multitudine de probleme. Teoretic, dacă aș putea aduce o contribuție la minimizarea rolului statului în economie, în viața noastră, atunci ar putea fi proiecte politice interesante. Altfel, nu. Pe un concept de tipul: „Dă-te tu, să mă pun eu”, n-ar fi interesant.

– La începutul secolului trecut, statele trăiau cu 5-10% din PIB. Acum nu mai pot să trăiască decât cu 30-60% din PIB. Unde o să se ajungă? Tot ce produci o să ajungă la stat, iar tu o să trăiești din ce-ți dă statul. La un moment dat, pendulul o va lua înapoi. Pentru că-și dau seama că ceea ce se duce în zona asta nu produce eficiență.

– Tot se vorbește de bani mai mulți la buget. De ce-ar trebui să fie mai mulți bani la buget? De exemplu la Sănătate: De ce e obligatorie? De ce e vârsta de pensionare obligatorie? Poate nu vreau să am pensie, de ce să am contribuție? Poate vreau să-mi organizez eu pensia cum am chef. Adică eu cred că statul îmi organizează mie mai bine pensia? Statul s-a creat inițial ca un sistem de apărare. Problema e că s-a extins acest rol al statului, gândindu-te că statul trebuie să te apere și de tine însuți.

– Democrația, în forma actuală, e o păcăleală. Care-i puterea ta? Ți-o exerciți odată la patru ani și e foarte disipată. Dar dacă ai putea redirecționa din impozite către zonele care ți se par ție importante, e mai mult decât puterea de vot. Atunci bugetul s-ar duce implicit către zonele relevante pentru economie și ar conta mai mult. Pentru că tu ai un impozit pe care-l direcționezi. Cel care stă în birt într-un sat și e doar asistat nu are ce să direcționeze. Și atunci cumva structura asta bugetară, prioritățile țării ar fi mai mult influențate de cei care contribuie.

– Soluția pentru bunăstare este în diminuarea acestui aparat, ieșirea statului din zona asta de intermediar al redistribuției, care nu e neapărat necesară: pot să-mi gestionez singur pensia. Dacă-ți pui tu deoparte 10% din ce câștigi de-a lungul întregii vieți, o s-o duci mult mai bine.

Cine e Octavian Bădescu

– 38 de ani. E căsătorit și are 2 copii;

– În 2001 a absolvit Academia de Studii Economice (ASE) (Contabilitate/ Analiză Financiară);

– A făcut cursuri de Comunicare și Relații Publice la SNSPA și cursuri de EMBA organizate de ASE în cooperare cu o universitate din Paris;

– După studenție s-a angajat ca agent de vânzări și a ajuns să conducă afaceri în domeniul curieratului privat.

– E vicepreședinte și membru fondatoral Asociatiei Operatorilor de Curierat din România.

CITAT:

„Dacă ai putea redirecționa din impozite către zonele care ți se par ție importante, e mai mult decât puterea de vot”.

6 recommended
comments icon 4 comments
95 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de


Bookmark?Remove?

„Dizabilitate” e doar un cuvânt dus de apă

-

Joia e ziua pentru înot. Deși Dragoș (20 de ani) are o formă de autism care nu-i permite să vorbească, iar nerăbdarea lui se arată în gesturi. Până să se facă ora pentru antrenament, așteaptă ca pe ace pe marginea bazinului. Sunt patru ani de când Dragoș parti... Mai mult »