Anamaria Ștefan Georgescu de la visul de a deveni educatoare la antreprenoarea de succes: „Urmează-ți visul!”

- - 5 vizualizari

Povestea de astăzi a luat naștere din pasiune pentru frumos, culori, lumină, ferestrele caselor și ferestre interior umane. Stăm de vorbă astăzi cu un om care a ridicat la nivel de artă tot ce înseamnă decorațiune interioară.

A pornit în lumea afacerilor cu 4000 de dolari, prima dată investind într-un magazin cu telefoane mobile. A eșuat în afacere, dar s-a câștigat pe sine. A descoperit o Anamaria care avea în sânge simțul antreprenoriatului, lăsat moștenire de tatăl ei.

La 26 de ani a știut că vrea să facă altceva. O vizită în India, un plan de afaceri, 4000 de dolari și un brand care a crescut în 16 ani ajungând să fie cunoscut la nivel național și internațional.

Anamaria Ștefan Georgescu este omul care de 16 ani aduce în casele românilor frumusețea și eleganța draperiilor și a perdelelor. „De 16 ani călătorim alături de fiecare client prin universul perdelelor și draperiilor, creăm și dezvoltăm stiluri și tendințe în amenajări, edităm anual colecții noi de țesături. Recomandăm cu răbdare și decorăm cu suflet! Produsele Made in Iași se regăsesc acum în 24 de magazine, și au epatat cu frumusețea, originalitatea și stilul materialelor, fie că au fost expuse la târguri naționale și internaționale, fie că au decorat muzee, teatre, săli de spectacole sau locuințe private. Sophia înseamnă curajul de a ne juca cu o gamă variată de linii, forme, modele și texturi pentru a putea decora spațiul vostru într-un stil armonios și elegant”, ne spune antreprenoarea.

De la țesături pentru tapițerii decorative până la draperii, de la obiecte de mobilier personalizate în diferite culori și texturi până la perdele și sisteme romane, toate își găsesc un loc de prezentare în magazinele invitatei de astăzi. Mai mult, calitatea produselor textile este completată de măiestria echipei din atelierele de creație românești, ce dau viață fiecărui proiect, fie că este vorba de locuințe private, ansambluri rezidențiale sau spații HORECA – hoteluri, pensiuni, restaurante, cafenele. Toate sunt tratate cu seriozitate și cu atenție la detalii, pentru că fiecare lucrare este unică, în funcție de dimensiunile, modelele de coasere și țesăturile alese de fiecare client.

Proiectul de suflet al lui Anamaria, căruia i-a pus numele “Sophia” a luat naștere în anul 2004. Totul a început cu “Sophia Incredible India”, compania promovând produse 100% originale din India. Ulterior, a continuat preluând din stilurile europene, business-ul transformându-se în ceea ce astăzi se numește “Sophia Home Decoration”. De-a lungul celor 16 ani, a trecut printr-un proces continuu de reinventare la baza căruia a rămas Anamaria Ștefan Georgescu care este sufletul proiectului, omul, artistul și inițiatorul din spatele poveștii, dar și cea care a călătorit mulți ani prin lume de unde a adus culori, tradiții, stiluri și tendințe.

A început afacerea la vârsta de 26 de ani când a plecat în India, o țară de care era foarte atrasă și de unde a adus produse pe care să le vândă apoi în România. Cu timpul, a observat că gusturile și dorințele clienților merg spre un design mai modern, motiv pentru care s-a reinventat și a creat conceptul dedicat decorațiunilor interioare pentru reședințe, hoteluri, muzee sau teatre. De asemenea, draperiile confecționate 100 % la noi în țară decorează și camerele unui castel din sudul Franței.

Cum a fost copilul Anamaria?

Un copil fericit, care a trăit o copilărie de care își aduce aminte cu drag de fiecare dată, în satul natal din Moțca, aproape de orașul pe care îl iubesc, Iași. Cu întâmplări hazlii pe care le făcea o copilă zvăpăiată, puțin obraznică, spuneau unii. Țin minte faptul că profesoara de muzică, doamna Elena Costea îmi spunea Smărăndița popii.

Cum a fost copilăria fetiței crescute de o mamă învățătoare și un tată antreprenor?

Până la 14 ani am locuit alături de familie. Îmi plăcea să merg în vizită la doamnele profesoare, împreună cu sora mea, pentru a servi dulceață de vișine alături de un pahar cu apă. În fiecare vară mergeam în vizită la nașii mei care locuiau în Iași. Eram îndrăgostită de viața de oraș, îmi plăcea să mă plimb pe străzi, să admir dealul Copoului și clădirile istorice.

Modelul meu în afaceri a fost tatăl meu. După Revoluție, părinții au deschis un magazin, unde comercializau de la produse alimentare, până la materiale de construcție. Stăteam pe lângă tata, mergeam cu el la târgurile care se organizau în Moldova în fiecare vacanță, iar la 12 ani i-am câștigat încrederea de a mă lăsa pe mine să vând. Așa am învățat cum se negociază, cum faci distribuție, cum vinzi, dar mai ales cum te promovezi. Tot atunci am deprins și primele noțiuni de contabilitate primară.

Ce visa pentru viitorul ei Anamaria Ștefan Georgescu? Ce vă doreați să fiți când erați mică?

Pentru că mama era înconjurată de atâția copii la școală, prin clasa a VIII-a visam să mă fac educatoare. Voiam să îi educ, să fac din acei omuleți oameni mari. Mama a fost total împotriva acestei idei, iar tata m-a orientat spre un liceu economic pentru a-i putea preia afacerea. În liceu, direcțiile s-au schimbat. Am început să cochetez ca orice adolescentă cu moda, eram pasionată de fashion, urmăream fiecare număr din revista Burda, colecționam tipare. Deja visam să am propriul meu atelier, unde să creez diferite modele de rochițe, să am, de ce nu, propria mea casă de modă. În facultate, gusturile s-au schimat și am început să fiu preocupată de decorurile interioare. Cream modele de lenjerii pentru pat. Aveam toate numerele revistei La Maison et Jardin.

Ce școală ați urmat și cum argumentați alegerea făcută?

Îmi place să spun de fiecare dată că am făcut de două ori clasa întâi. Am învățat alfabetul și adunarea de două ori, pentru că după terminarea orelor de la grădiniță, mama mă lua cu ea la școală. Condiția era să stau în bancă, să am caietele și cărțile mele. Am urmat liceul economic și facultatea tot cu profil economic, dar când aveam 20 de ani tatăl meu a părăsit această lume. A trebuit să o ajut pe mama cu magazinul, mă ocupam de aprovizionare și stocuri. A fost grea trecerea, dar voiam să-i îndeplinesc visul tatei de a avea propria contabilă a afacerii.

Cum a apărut ideea de a avea propria afacere?

Ideea de a avea propria afacere a venit încă de la 18 ani. Pe atunci, o firmă mare, o companie de vânzări directe care folosește sistemul multi-level marketing pentru a-și promova produsele, m-a atras. Mi-am cumpărat un pachet de produse de la ei, am început să fac acasă prezentări, reușeam să conving oamenii prin diferite demonstrații de ce sunt bune produsele. Tata s-a împotrivit și îmi spunea că de afaceri și muncă o să am parte toată viață, șă încerc totuși să-mi trăiesc tinerețea. Doar că la 20 de ani am preluat o bună parte din munca lui.

Cât ați investit la început și în cât timp v-ați amortizat investiția?

La 22 de ani m-am asociat cu doi prieteni într-o afacere cu telefoane mobile. Eu am fost cu investiția, unul cu now how-ul, iar celălalt cu spațiul pentru magazin. Am investit 4000 de dolari primiți moștenire. Firma a crescut și s-a dezvoltat repede, oamenii își doreau să poată vorbi cu rudele, prietenii, să comunice. Astfel că, am reușit să deschidem magazine și în alte orașe, dar la 26 de ani am simțit că trebuie să fac altceva, ceva care să mă reprezinte.

Fiind atrasă de tradițiile, cultura și produsele din India, am plecat spre Taj Mahal. Cartea Maitreyi a lui Eliade mi-a purtat pașii spre această țară de care mă îndrăgostisem. În afacerea actuală am investit aceeași sumă, 4000 de dolari. Mi-am recuperat banii investiți testând produse și văzând deschiderea doamnelor spre nou.

Încă de la început am știut că vreau să fac un magazin concept, eram încântată de ideea de a avea francize, mi se părea foarte interesant și provocator totodată. După primul magazin propriu, prima franciză am reușit să o deschidem în 2015 la Galați. Chiar dacă nu a rezistat foarte mult, am fost mândră de realizare, m-a ajutat să cresc, să îmi creez o imagine. Apoi a urmat franciza de la Vatra Dornei. Astăzi avem o rețea de 25 de magazine, dintre care 17 sunt în sistem de franciză.

De unde denumirea?

Denbumirea de Sophia vine din cuvântul grecesc filosofia – filos care înseamnă iubit și sofia înțelepciune. Sofia a fost numele bunicii mele, dar și al unei vecine care m-a crescut și ocupă în sufletul meu un loc aparte. Sophia este înțelepciunea de a face ceva din pasiune, din iubirea pentru fiecare țesătură. Din dorința de a aduce zâmbet pe fața fiecărui client, atunci când colecțiile noastre le înfrumusețează casa.

Ați contribuit la decorarea a cinci muzee și două teatre naționale din Iași și Bârlad. Cum a venit această propunere pentru business?

Primul muzeu a fost Muzeul Unirii. Am fost omul care a reușit, ajutat de prietena mea, prof. Nadia Crihan, și toată echipa din atelier să decorăm într-un timp relativ scurt muzeul. Nu mai făcusem asta până atunci, dar Nadia s-a documentat, a mers la Biblioteca Asachi, deoarece internetul nu îți dădea multe soluții la acea vreme și am reușit. A urmat apoi proiectul de la Teatrul Național din Iași, Muzeul Petru Poni și Muzeul Mihail Kogălniceanu în colaborare cu designerul de interior Valentina Druțu. Provocarea cea mare a fost realizarea interioarelor din muzee, dificultatea constând în reconstituirea cu materialele de acum a unor perioade de demult. Am realizat drapajele, accesoriile și detaliile de pasmanterie în fiecare muzeu. Am reușit să urmăm atent fiecare detaliu imaginat și studiat, pentru a crea prin draperiile somptuoase atmosfera acelor vremuri.

Cum împăcați viața de familie cu business-ul?

Echilibrul dintre viața personală și business este foarte important. Compania este casa mea, este visul meu, și îmi ocupă mare parte din zi. Aici vin în fiecare zi cu zâmbetul larg, aici pot să îmi imaginez următoarea colecție, să caut țesături și modele noi. Să caut și să consolidez relațiile cu noi furnizori. Să fiu și arbitru, deoarece munca într-o firmă de femei este grea. Trebuie să ai puterea de a fi aproape fiecăreia, să ai răbdarea de a asculta păsurile, dar și puterea de a da sfaturi. Dar aici mă încarc cu energie de la cei 83 de oameni din echipă. Laptopul și telefonul îmi sunt aliați. Soțul și partenerul meu, Cristian Georgescu, este implicat direct în business. Mă ajută foarte mult cu partea tehnică, acolo unde femeile sunt vulnerabile. După trei ani de dezvoltare, a implementat un sistem ERP, – Enterprise Resource Planning, o platformă utilă pentru monitorizarea, controlul și managementul tuturor operațiunilor, activităților, din atelier și până în momentul în care produsele noastre ajung în casa fiecărui client. Lucrăm împreună, dezvoltăm business-ul, ne implicăm și acasă suntem o familie.

Cum vă vedeți peste 5 ani?

Peste 5 ani mă văd făcând tot lucruri frumoase, dar extinsă la nivel internațional mai mult, cu un număr mult mai mare de francize, amplasate în zonele importante din diasporă. Am învățat multe în toți acești ani, am ascultat sfaturile celor care îmi sunt aproape. Am găsit soluții, am învățat să depășim obstacolele, pentru că am avut alături oameni dragi, oameni care îmi sunt alături de ani buni. Le mulțumesc  foștilor colegi care au avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea brandului, director comercial, Venera Pricop, director economic, Luminița Mihailescu – buyer.  Îmi place să spun că am fost la început puțini în barca noastră, dar cu fiecare an au apărut alte magazine, alte francize iar barca s-a transformat într-o corabie. În 16 ani am realizat un portofoliu impresionant de lucrări în țară și străinătate. Am decorat case particulare, hoteluri, restaurante, muzee și teatre si chiar castele cu sute de ani de tradiție. Și nu mă opresc. Pentru că povestea decorurilor noastre continuă.

După ce motto v-ați ghidat în viață?

Un motto pe care l-am avut de la 18 ani. Urmează-ți visul!

comments icon 0 comments
5 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Teona Gherasim