Foto: Roxana Ștefănescu | Diplomat de profesie, cu studii la Viena şi cu o carieră de opt ani la Parlamentul European, unde este responsabil de relaţiile instituției cu Congresul American şi Parlamentul Canadei în sfera guvernanţei economice şi a serviciilor financiare, Nicolae Ştefănuţă este unul dintre românii din diasporă care îşi reprezintă cu succes ţara şi care au făcut deja primul pas spre schimbare.

Recent, el a lansat o iniţiativă legislativă – i74 -, care face turul internetului de vreo două luni şi care îşi propune să reducă din privilegiile parlamentarilor, să-i amendeze pentru absenţe nemotivate şi să le reducă numărul. De asemenea, i74 atacă şi problema corupţiei din ţară, fiind o chemare la drepturile cetăţenilor de a fi corect reprezentaţi într-o ţară europeană democratică şi de a ne însuşi valorile europene cu adevărat. Dacă până la primăvară, această iniţiativă va avea 100.000 de semnături, ea va intra în Parlament ca proiect de lege. Este o încercare idealistă probabil, la prima vedere, dar lucrurile deja încep să se schimbe în România.

Tragedia din Colectiv a scos din letargie o societate care a suferit vreme de 25 de ani de lipsă de iniţiativă civică, de complacere şi de motivare. O nouă generaţie a ieşit acum în faţă, cea a tinerilor născuţi la Revoluţie, o generație care vin acum din spate să îşi ocupe locul care i se cuvine în societate. Nicolae Ştefănuţă este unul dintre aceşti tineri români care vor să facă tot posibilul prin abilităţile sale să tragă România din letargie şi demotivare, să facă loc pentru schimbare şi pentru oameni noi. Am stat de vorbă cu el într-una din vizitele sale în România şi am încercat să aflăm cum s-a format ca om şi ce îl mână înainte să persevereze pentru o schimbare socială şi politică de amploare.

Unde ai terminat liceul?

Am fost la „Gheorghe Lazăr” din Sibiu.

Unde predă Carmen Iohannis?

Da, exact.

Ţi-a fost profesoară la Engleză?

Din păcate, nu. Eu m-am axat foarte mult pe germană oricum.

Ai învăţat în familie limba germană?

Pentru noi, în Sibiu, lumea austriacă şi germană a fost un reper important încă din copilărie. Practic, puterea economică şi culturală cea mai importantă la Sibiu, tradiţional, este lumea germană. E o chestie foarte răspândită acolo să te axezi pe germană.

Ce ai vrut să devii? Ce ai vrut să faci mai departe după terminarea liceului?

Sunt absolvent de mate-fizică bilingv. Întotdeauna am avut partea asta de științe pure, dar în același timp, am avut și partea umanistă. Vreau să continui să balansez pasiunea mea pentru domeniul public și pasiunea mea pentru date, cred foarte mult în folosirea statisticilor în deciziile publice și în interpretarea datelor. Se pot face lucruri foarte bune cu ajutorul informației, spre exemplu, nu poți să definești o politică foarte bună în domeniul educației doar după sentimentul pe care îl ai în stomac, că va fi bine sau că va fi rău, fără să ai niște date, niște proiecții și niște simulări pe termen lung.

Ai fost la facultate în Statele Unite?

Nu, am făcut facultatea în România, la Timișoara. Sincer, am iubit foarte mult orașul și facultatea, dar cred că pentru Timișoara se poate mai bine, e nevoie de mai multă ambiție academică aici. După facultate, cu sprijinul și recomandarea unui profesor de la Timișoara, am reușit să merg la un master la Viena, la Academia Diplomatică de acolo, și asta mi-a schimbat cu totul viața. Am intrat astfel în domeniul relațiilor internaționale într-un moment foarte bun, în 2004-2006, exact când România se pregătea pentru niște pași importanți (NATO și Uniunea Europeană). Aptitudinile învățate acolo m-au ajutat foarte mult să lucrez apoi în cadrul Uniunii Europene.

Ce a urmat după Viena?

Viena practic mi-a definit visul de a fi în mediul acesta public, de a contribui la politici publice. Am început prin a lucra la Ministerul Afacerilor Externe la București exact în perioada când urma să intrăm în uniunea Europeană. Era mare căutare de români bine pregătiți în sfera asta de afaceri europene, relații internaționale, de limbi străine. Trebuie să spun că germana întotdeauna a reprezentat un avantaj foarte important. Totuși, cred că în viitor limbi precum chineza vor deveni din ce în ce mai importante. Pentru mine, germana a fost chineza vremurilor de atunci.

Cum ai ajuns să lucrezi la Parlamentul European?

Am dat un concurs. Prima selecţie de recrutare a fost din rândul al ultimelor state care au aderat la UE. Era un job de funcţionar european care necesită neutralitate politică şi faţă de statul din care provii. Practic, singura ta obligaţie este faţă de Uniunea Europeană. Am trecut concursul; acesta se ţine de altfel an de an şi combină partea de gândire umanistă cu cea de gândire analitică, se aseamănă testelor de inteligenţă sau de recrutare la corporaţii. Este şi un exerciţiu de simulare a muncii în echipă. Ideea e să angajeze oameni care sunt bine pregătiţi pe subiect, dar care ştiu să şi muncească într-un colectiv.

Cum ai reacţionat când ai aflat răspunsul?

Ţin şi acum minte, eram în Ucraina într-o delegaţie şi am simţit că este împlinirea unui vis pe care îl aveam de foarte mult timp. M-am simţit umil şi mulţumitor lui Dumnezeu.

Și au urmat primele zile la Bruxelles…

A fost cea mai entuziasmantă perioadă din ultimii opt ani. Noi, românii, eram noi în echipă şi doream să poziţionăm țara în sistemul european. Era o perioadă cu multă oportunitate. Acum sunt puţin dezamăgit că după opt ani, încă vorbim de UE la persoana a III-a, nu ne simţim integraţi cu totul şi suntem în continuare un pic defensivi. Am văzut dezbaterea recentă despre refugiaţi, se spunea «UE a votat peste capul nostru». De fapt, votul din Parlament a presupus şi votul parlamentarilor români. În Consiliu stau şi miniştri din România, deci instituţiile acelea nu sunt făcute dintr-o materie abstractă care se numeşte Bruxelles, ci sunt făcute din oameni veniţi de peste tot inclusiv din România. Cred că trebuie să avem mai mult curaj să spunem că suntem membri şi să ne afirmăm în sensul acesta.

Cum s-a schimbat poziţia României din 2007 şi până acum? Cum suntem văzuţi şi cum ne descurcăm?

Din păcate, evoluţia a fost una stagnantă şi am avut multe şanse nevalorificate. Nu cred că fondurile europene au fost utilizate la maximum posibil şi nu avem încredere în politică. Există şi aspecte pozitive vizibile, când vin în ţară văd salturile pe care nu le vezi zi de zi. Cred că s-au înregistrat progrese împotriva corupţiei, cel puţin aşa se vede la nivel de masă. La Sibiu se spune «bună ziua» şi «mulţumesc» la primărie. Nu se mai cer pe scară largă plicuri şi favoruri, se vede că politicienii răspund pentru faptele lor. Cred că Europa are un rol aici. De multe ori, însă, acceptăm cu mai multă bucurie o părere din exterior decât una care vine de la noi, trebuie să avem mai multă încredere în noi.

Vezi că se produce o schimbare şi din interior în ţară?

Da, se vede şi cred că lucrul acesta se va amplifica, sunt tot mai mulţi oameni educaţi, tineri antreprenori… vine din spate o generaţie de tineri corporatişti, doctori, oameni foarte bine pregătiţi. Avem acum un procent din populaţie care nu se mai potriveşte cu vechiul model, un procent care este în creştere. Spre  exemplu, cineva care este antreprenor în IT nu cred că va rămâne pasiv la felul în care funcţionează Parlamentul României şi felul în care se dau legile.  Să ştiţi că mai ales din mediul IT poate să vină schimbarea fiindcă accesul la informaţie se bate cap în cap cu accesul greoi pe care îl ai în politica românească. Mediul politic de la noi este un sistem de cadre închis, se tot întoarce la modele vechi şi cu toţi sperăm că într-un sfârşit se va sparge bula aceasta a corupţiei. Nu văd cum oamenii care au atâta acces la informaţie, care au o părere educată, să fie ei ţinuţi pe margine, nu se poate.

Cum sunt oamenii la Bruxelles, cel mai multicultural oraş din Europa?

Nu am simţit niciodată discriminare acolo. Dar să ştiţi că este greu să schimbi o percepţie generală, percepţia e o chestie subiectivă şi atunci ultimele pecete care s-au pus pe numele românilor vor fi şterse în mai mult timp. O atitudine defensivă nu cred că ajută, cred că trebuie lucrat cu contraargumente serioase. Nu e de ajuns să faci un logo naţional, trebuie acţiuni diplomatice mai deştepte. Spre exemplu, în zona crizei refugiaţilor se putea face mai mult, în 1939, România a câştiga puncte importante în diplomaţie fiind primul stat care a acceptat refugiaţi în masă din Polonia, care era atacată de Germania atunci.

Însă acum, acum care este atitudinea pe care ar trebui să o avem?

Nu putem impune soluţii gata făcute, dar în acelaşi timp există anumite obligaţii internaţionale de care trebuie să ţinem cont. Votul din Parlamentul European privind refugiaţii a arătat că şi noi, la fel ca restul europenilor, vrem să luăm o parte din respectiva cotă, altfel parlamentarii români de acolo nu ar fi votat pentru.

Europa ne priveşte acum altfel?

România, spre diferenţă de alte state care au acţionat oarecum brutal, are o atitudine modernă internaţională şi civilizată. Aşa se schimbă părerea lumii despre noi.

Cât despre tine, în ce condiţii te-ai întoarce în ţară să lucrezi?

Când voi fi parte a unui proiect în care să cred cu foarte mare tărie că ar schimba lucruri importante în România. Cred că un asemenea proiect se poate naşte aici şi mă simt pregătit să contribui la el. În momentul în care îmi voi lega numele de un astfel de proiect de schimbare, atunci mă voi întoarce.

Cum crezi că va evolua România în UE în următorii 10 de ani?

Să ştiţi că această cotă de refugiaţi pe care o vom primi poate fi şi o oportunitate, poţi să câştigi foarte multă credibilitate externă printr-un exemplu pozitiv. Cred într-un viitor în care acţiunile, voturile şi declaraţiile publice sunt  mai calculate. În 2019 o să avem preşedenţia Consiliului Uniunii Europene. Deci vom avea oportunitatea nu numai de a organiza întâlniri la Bucureşti cu demnitari din toate statele UE plus parteneri externi precum SUA, dar vom avea şi leadership-ul asupra agendei, deci vom putea pune pe agendă lucruri care sunt importante pentru noi. Ţările inteligente încep conversaţia cu ani înainte pentru a-şi stabili o agendă.

Ce teme ar putea trece România pe această agendă?

Aş trece teme precum dezvoltarea regională, teme legate de agricultură şi dezvoltare rurală. Ştiu că e poate bătută moneda foarte mult pe aceste lucruri, dar noi avem o problemă la nivel de depopulare a satelor, la nivel de pământuri nelucrate. De asemenea, aş merge foarte mult pe tehnologie, fiindcă există un apetit foarte mare pentru tehnlogie şi inovaţie în România. Mai mult, trebuie o reformă educaţională de amploare, România este un hub IT şi trebuie să adaptăm toată societatea la această revoluţie tehnologică.

CITAT: “Cred că trebuie să avem mai mult curaj să spunem că suntem membri UE şi să ne afirmăm în sensul acesta.” Nicolae Ştefănuţă, diplomat la Parlamentul European