Filosof, eseist și economist român, Petre Țuțea se naște pe 6 octombrie 1902, în comuna Boteni, județul Argeș.

După absolvirea școlii primare, Țuțea urmează cursurile gimnaziului ”Dinicu Golescu” din Câmpulung Muscel. Cum în timpul războiului școlile funcționau cu intermitență, în 1917, Țuțea se întoarce la Boteni unde-și petrece încă 3 ani. Abia în 1920 se reînscrie la școală în Cluj, unde își ia diploma de Bacalaureat și e admis la Facultatea de Drept.

Prin concurs e angajat – în 1933 – ca referent al Ministerului Industriei și Comerțului, detașat câteva luni la Berlin, la Agenția economică. Pe 6 septembrie 1940, Mișcarea Legionară îi oferă lui Țuțea funcția de secretar general la Ministerul Economiei Naționale.

Țuțea a fost protejat de epurările masive din organele de stat de către omul politic Lucrețiu Pătrășcanu. Acesta n-a avut probleme până ca Pătrășcanu să fie arestat, moment în care a fost reținut și Petre Țuțea care (1948), cu o întrerupere (1953 – 1956), a fost închis până în 1964. Acuzațiile erau de spionaj în favoarea anglo-americanilor.

Anchetatorii Securității n-au putut proba vreo încălcare a legii, așa cum dovedește un referat eliberat un an mai târziu, semnat de Securitate. E trimis în închisoarea de la Jilava pentru ca, mai apoi, să fie transportat la Ocnele Mari, regimul având nevoie de țapi ispășitori pentru ”activitatea legionară”. În 1959 e condamnat la muncă zilnică și 8 ani de degradare civică.

În urma amnistiei este eliberat, în 1964, însă patru ani mai târziu i se întocmește o fișă personală:

„Dar, fire de boem, dominat puternic de eul său, n-a acceptat să intre în câmpul muncii pe lângă faptul că nu este dispus «să se bage slugă la dârloagă» autocaracterizându-se ca om «inadaptabil la situația politică și economică actuală»”

Țuțea va scăpa complet de permanenta urmărire a organelor de Securitate abia în decembrie 1989. Ultimii ani ai vieții îi petrece la pat, fără a mai părăsi locuința, starea de sănătate înrăutățindu-se sever. În preajma lui se află în premanență prietenii de detenție, dar și studenți. Tremuratul mâinlor nu l-a mai lăsat să scrie, așa că trebuia să dicteze, iar mai toate operele îi sunt publicate post-mortem. Printre cele mai cunoscute se numără: ”Dialoguri între Dumnezeu și neamul meu” și ”322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea” 

Pe 3 decembrie 1991, Petre Țuțea se stinge din viață, în București, la vârsta de 89 de ani.