Andrei CrăciunPoeta a debutat în Republica Cehă, fiind tradusă ulterior în România. Iată, așadar, o tânără poetă europeană.

Sînziana Șipoș, poetă mai ales. Cum e să fii poet în România mileniului III, ce are specific o viață de poet în zilele noastre?
Poezia a apărut pentru mine ca un pumn cu bunătăți și mi-a oferit toate instrumentele de care aveam nevoie. Mi-a facilitat apropierea de ceilalalți și a creat un pasaj spre exterior pentru anumite aspecte lăuntrice care altfel nu aveau cum să se descopere celorlați. Nu cred că există om fără o poveste sau fără o emoție puternică pe care să vrea să o împărtășească; așadar oricine este poet în unele momente chiar dacă își dă seama de asta sau nu.

Pentru aceia care au deschis mai târziu ochii către poezie, dacă mergem la librărie și vrem să citim cărți de poezie de Sînziana Șipoș – ce să căutăm? Detaliați-ne un pic viața și opera. Cum ați ajuns să scrieți poezie?
Când eram mică scriam într-un jurnal, iar când am început să citesc la cenaclul Zona Nouă veneam cu proze. Mi-aduc aminte că la un moment dat mă îndrăgostisem și așa am decis să scriu poezii.  Deși credeam că o să mă întorc la proză, Radu Vancu, căruia îi sunt foarte recunoscătoare, m-a încurajat în direcția asta. Apoi i-am cunoscut la o lectură pe minunații poeți cehi Tomáš Míka, Alice Prajzentová și Tomáš Čada care, după ce mi-au publicat poemele în revista H_aluze, mi-au propus să-mi publice și primul volum. Am debutat astfel în Republica Cehă, iar cartea a apărut mai apoi și în România, sub numele „Somnul din conducte”, la Editura Charmides. Încă se găsește în librării.

O să vă întreb vulgar, ca non-poeții, se poate trăi din poezie? Ce ar trebui să se întâmple pentru ca să se poată? Din ce trăiește o poetă a timpului nostru?
Mi-aduc aminte că am fost plătită la un moment dat să scriu un poem și am fost tare fericită, dar a fost un caz izolat. Nu știu dacă ar funcționa mereu, dacă aș putea să scriu „la comandă”, după un program. De prea multe ori mi se întâmplă să vreau să scriu ceva super și să nu iasă nimic.

Țara. Ce părere aveți despre țara noastră, despre timpul prezent și despre viitor. Cum vezi dumneata viitorul României? Te interesează?
Mie îmi place să fiu în România. Iubesc Sibiul și cred în viitorul țării, iar când văd atât de mulți oameni implicați în încercarea de a schimba lucrurile, devin optimistă.

Emigrare. De ce nu ați emigrat, dacă nu ați emigrat? Ce vă ține acasă?
Mă țin acasă toți oamenii pe care-i iubesc și cărora vreau să le fiu aproape; am fost plecată o scurtă perioadă în Slovenia cât timp scriam pentru lucrarea de doctorat, dar, deși Ljubljana e un oraș superb cu oameni calzi, abia am așteptat să mă întorc acasă.

Implicare civică. Este Sînziana implicată civic? Merge la vot? Protestează? Cum își manifestă cetățenia?
Merg la proteste și votez, urmăresc pe Facebook știrile și încerc să mă implic în inițiativele cetățenești în ale căror cauze cred.
Literatura română astăzi. Care e treaba cu literatura română la zi? Dacă am vrea să citim o pleiadă de tineri poeți, un pupuriu (cum greșit, dar just se spune) de versuri, pe cine ne recomandați și de ce? Cum să procedăm?
Aș recomanda-o pe Diana Geacăr, a cărei carte, „Frumusețea bărbatului căsătorit” a fost revelatoare pentru mine. Îmi amintesc că după ce i-am citit volumul am rămas cu un sentiment intens de déjà-vu; mi s-a făcut repede dor să-l recitesc. Apoi Angela Marinescu, Cristina Jidveianu, Ion Mureșan, Claudiu Komartin sau Ana Donțu sunt doar câțiva dintre poeții care îmi plac mult.

CITAT
Mi-aduc aminte că am fost plătită la un moment dat să scriu un poem și am fost tare fericită, dar a fost un caz izolat.
Sînziana Șipoș, poetă