Elena Calistru, fondatoarea Funky Citizens: „Prefer versul cu croiește-ți altă soartă”

-

Absolventă de Științe Politice, Elena Calistru este fondator și președinte al Funky Citizens, organizație non-guvernamentală din Romania. Ce face Funky Citizens? „Își dorește să construiască instrumente de implicare civică educaționale și care invită la acțiune, încurajând cetățenii să se implice în inițiative de responsabilizare a guvernării”, explică Elena, care are peste zece ani de experiență în proiecte din societatea civilă, atât la nivel national, cât și international.

de Ionuț Axinescu

Expertiza ei este în principal în domeniul bunei guvernări, transparenței, gestionării banilor publici. Este una dintre tinerele care crede cu tărie că datele și instrumentele digitale pot oferi cetățenilor puterea de a influența reforma sistemului public

Cine este Elena Calistru?
Activistă cu un entuziasm pragmatic. Sunt unul dintre fondatorii și președintele Funky Citizens, poziție din care încă mai cred, chiar și după peste zece ani de societate civilă, că pot schimba lumea. Asta pentru că știu că lucrurile nu stau bine deloc (de aici pragmatismul), dar că pot fi mai bine decât ceea ce sunt acum (de unde optimismul).

Îmi place la nebunie să cotrobăi prin bugetele publice, să pun lucrurile cap la cap, să generez spirit de „hai că se poate” și printre alții. Sunt un om norocos pentru că am o echipă fabuloasă cu care fac proiecte la care acum ceva vreme îndrăzneam doar să visez. Sunt și mai norocoasă că trăiesc timpuri în care societatea civilă în sens larg e mai vie ca niciodată. Profesional, nu mă simt singură, iar asta mi se pare cel mai important lucru.

Ai studiat atât la Universitatea din București, cât și în Italia, la Universitatea Sapienza. Ce diferențe ai observat în ceea ce privește abordările celor două sisteme de educație?
La Sapienza am învățat că științele politice înseamnă și drept canonic, și istorie militară, și filosofia dreptului. Sistemul educațional din Italia, dincolo de toate clișeele referitoare la utilizatorii lui, are o tradiție care nu doar că se plasează la începuturile a ceea ce numim educație universitară, ci care educă în spirit umanist, de privit dincolo de imediat. Și la Facultatea de Științe Politice a Universității București am avut parte de o perioadă de maximă deschidere, cu profesori absolut minunați și am fost parte din prima generație care a dat admitere pe bază de eseu și interviu. Cred în continuare că e unul dintre cele mai bune locuri în care poți să devii un om educat, dacă ai interes pentru asta.

Ce ai învățat despre România și oamenii ei în cei peste zece ani în care ai lucrat în diverse proiecte cu Funky?
Am învățat că România este a oamenilor decenți, mai inteligenți decât îi cred politicienii și cu un bun simț care uneori îi face prea cuminți. Cred că suntem într-un punct critic și nu doar pentru că spațiul public este extrem de polarizat. Dincolo de criza democratică, România trece acum printr-o criză demografică majoră. Ne pleacă oameni dincolo de rațiuni economice, mânați de nevoia de servicii publice mai bune și de „o țară ca afară”.

O bună parte dintre cei rămași sunt dezolați, cinici, fără speranța că e loc de mai bine. Asta e o dramă. Aș vrea să fie loc de mai multe soluții pentru acești oameni, de un pic mai multă atenție la dezamăgirile lor (care în bună măsură sunt acolo pentru că chiar au fost înșelați în așteptările nerezonabile create de alții de prea multe ori). Dar România e și o bună bucată de societate care reușește să facă lucrurile mai bine, care reușește să crească în ciuda a tot ce nu merge bine și care își merită statutul de țară europeană.

Povestește-mi despre proiectul Factual, primul de acest gen în România. Când, cum, de ce și ce urmează pe viitor pentru Factual?
Factual.ro este un soi de „protecție a consumatorului de politică”. A crescut organic foarte mult, ajungând în ani la milioane de români. Asta dincolo de faptul că pare un proiect destul de sec, care folosește extrem de multe date și care nu satisface în multe dintre situații nevoia oamenilor de a li se confirma că nu li se spune adevărul.

Când a fost lansat, în 2014, nu ne așteptam ca un proiect care verifică afirmațiile politicienilor să ajungă comunitatea care e acum. Cred că e suficient să vă spun că, în acest moment, proiectul este susținut exclusiv din donațiile cititorilor săi. Pentru această comunitate și pentru echipa Factual.ro urmează o perioadă extrem de intensă, cu patru runde de alegeri. Ne propunem să acoperim dezbaterile electorale și să fim din ce în ce mai prezenți în actualitate.

Care sunt cele mai grele momente prin care ai trecut, în toți acești ani de activism?
De-a lungul anilor au existat nenumărate momente în care am fost atacați, făcuți în toate felurile, au fost zile întregi în care am primit mesaje pline de ură de la oameni care habar nu aveau ce facem, dar erau învățați că noi suntem dușmanul. Am învățat să ignorăm ura și să ne luăm doar lecțiile din asta. Dacă or fi fost presiuni, ne-am făcut că nu le vedem și ne-am văzut de treabă. Nu știu dacă e cea mai înțeleaptă strategie, însă consumă prea multe resurse să te bați cu demonii altora. Iar resursele puține care există trebuie puse la muncă înspre a face atât de mult bine cât putem face.

Cele mai grele momente rămân nu cele în care ne-am simțit sub presiune sau atacați, ci cele în care ne-am simțit neputincioși. Eu nu voi uita toată viața mea vocile gâtuite ale românilor care ne sunau în noaptea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 2014. Oameni umiliți, cetățeni care simțeau că sunt călcați în picioare și pentru care nu eram capabili decât să fim acolo, în telefon, ca să nu se simtă singuri.

Dacă ar fi să faci un top trei al celor mai importante realizări ale în toți acești ani, cum ar arăta?
Faptul că facem educație civică pentru tineri – deși sunt o sută de lucruri care ard, în fiecare zi, ne ținem cu dinții de acest program; când văd tinerii aceștia perfect convergenți cu cei din oricare altă țară europeană, eu mă încarc cu entuziasm și cu sentimentul că nimic din ce facem nu e în zadar

Colegul și partenerul meu de construit organizația, Cosmin, pentru că în momentul în care a simțit că e ceva de construit în societatea civilă a lăsat un job bine plătit pentru nesiguranța care vine la pachet nu doar cu un start-up, ci cu un start-up non-profit

Observarea de alegeri, pentru că facem asta în coaliție cu multe alte organizații din platforma FiecareVot.ro, pentru că simțim de multe ori că oamenii aceia care își dau ore din viață doar pentru civism, voluntar, salvează voturi și fac alegerile mai corecte

Cum vezi implicare românilor în societatea civilă astăzi, comparativ cu acum zece ani, de exemplu?
Este în mod clar o evoluție în bine. Suntem mai mulți ca niciodată și e o dovadă de maturizare a societății. Sunt tot mai mulți cetățenii care nu doar ies la proteste, ci și cei care aleg să facă voluntariat, să doneze, să construiască. Societatea românească evoluează și nimic nu poate opri această evoluție. I se pot pune frâne, însă cred că nimic nu o poate duce înapoi.

Cum e viața de ONG-ist în România, mai ales în contextul ultimelor inițiative legislative ale guvernului?
Trăim într-un breaking news aproape constant, ceea ce poate fi extrem de frustrant. Există mult prea puțin timp pentru construcție și prea multe energii alocate stingerii de incendii. Am însă convingerea că nu avem voie să renunțăm până când nu vom fi încercat tot ce e de încercat pentru a construi țara pe care o merităm. Cere timp, nu am așteptarea să se întâmple peste noapte.

Te-ai gândit vreodată să pleci definitiv din țară, să lucrezi undeva mai comod și fără atâtea bătăi de cap? Dacă da, ce te-a făcut să rămâi?
Eu cred că sunt prea puțini românii care nu s-au gândit vreodată la plecare. Asta în sine e o tragedie națională. Eu mi-am promis însă că nu mă voi gândi la asta până după alegerile din 2020. Până atunci, voi face tot ce stă în puterea mea să nu fiu nevoită să plec. Pentru că mi-am zis că dacă vreodată voi ajunge în postura să plec, nu voi dori să am vinovății de tipul „dar, hei, puteam să fac și asta, asta sau asta”. Până atunci, eu voi trage de mine și de cei din jurul meu până voi ști că, la nivel individual, am făcut tot ce am putut mai bine.

Cum vezi tu România peste cinci-zece ani? Mai bine, mai rău, de ce?
România de peste cinci-zece ani va fi România la care lucrăm acum. Toate micile gesturi acum (micile lupte sau marile lașități) se vor vedea. Eu sunt optimistă în legătură cu țara asta pentru că îi văd în fiecare zi oamenii care se bat pentru ea. Cred însă că țara asta chiar merită mai mult, de la fiecare dintre noi și de la cei care nu o iubesc suficient de mult.

Câteodată, mi-o imaginez ca pe o femeie traumatizată de toate dățile în care a acceptat palmele celor care clamează sus și tare că ei îi vor binele. Pe acea țară mie îmi vine să o iau în brațe și să îi zic că va fi bine. Dacă va ști să nu își mai accepte mioritic ceva ce ei i se pare o soartă. Prefer versul cu „croiește-ți altă soartă”.

comments icon 0 comments
0 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Ionut Axinescu


Bookmark?Remove?

Matei Sumbasacu, fondator al Asociației pentru Reducerea Riscului Seismic: „Ne-am creat multe mituri pentru a ne simți în siguranță. Este important să fim critici și să identificăm informațiile false”

-

Matei Sumbasacu este fondator al Asociației pentru Reducerea Riscului Seismic (ReRise). Am vorbit cu Matei despre începuturile asociației, ce obiective au, care sunt proiectele aflate în desfășurare și miturile răspândite de oameni despre cutremure. Cum a înce... Mai mult »