Violența în familie continuă să fie una dintre problemele grave ale lumii contemporane, iar România nu e ocolită, dimpotrivă. Știați că la fiecare 30 de secunde o româncă este victima violenței domestice? Din 2011, Asociația Anais vine în ajutorul victimelor acestui tip de abuz prin numeroase programe de susținere – de la campanii de conștientizare, la consiliere juridică și psihologică. Până de curând, Asociația Anais oferea și Casa INVICTA, singurul centru de găzduire din București în regim de urgență destinat victimelor violenței domestice, unde acestea erau primite 24 de ore din 24, chiar dacă nu aveau documente asupra lor sau analize medicale la zi.

De la 1 mai 2019 însă, adăpostul a fost închis, ceea ce este cu adevărat îngrijorător ținând cont de faptul că peste jumătate dintre persoanele care au cerut ajutor aici au fost primite noaptea sau în weekend-uri, când celelalte spații de profil din capitală nu le-ar fi putut primi. „Episoadele de violență sunt mai frecvente în zilele libere sau după programul de muncă, iar nevoia unor astfel de centre este foarte mare”, spune Carmen Nemeș. Tot în acest an, Asociația Anais a demarat proiectul Voci netăcute, prin care victimele își spun poveștile prin intermediul filmelor mute. „Aș dori să se schimbe, la nivel de societate, mentalitatea de judecare a victimelor”, adaugă Carmen Nemeș. Cum stăm, așadar, la capitolul violenței în familie în România anului 2019, care sunt schimbările de care avem nevoie și ce poate face fiecare dintre noi pentru diminuarea fenomenului?

VOCI NETĂCUTE. Cum a apărut proiectul Voci netăcute și ce își propune?

Ne-am gândit cum să facem să aducem aceste povești nespuse de violență domestică în atenția oamenilor. Am decis să le ilustrăm prin filme mute, pentru că am descoperit că în foarte multe dintre ele, mai ales în anii ’20, se ascundeau numeroase scene de violență fizică, folosite în scop de entertainment. Și pentru aproape 100 ani, aceste scene au stat în tăcere, la fel ca victimele violenței domestice.

Cum la 1 ianuarie 2019, multe dintre aceste filme și-au pierdut drepturile de autor și au intrat în domeniul public, am putut să le reinterpretăm și să le dăm un nou twist. Astfel a luat naștere Voci netăcute, un proiect cinematografic de 40 minute, în care 7 victime ale violenței domestice dau voce pentru prima dată personajelor din filmele mute. Filmul are 7 capitole și fiecare capitol prezintă povestea unei femei, narată chiar de vocea ei.

La cât de puține campanii de conștientizare pe tema violenței domestice se fac, vrem ca prin Voci netăcute să facem puțină lumină asupra subiectului și sperăm noi și puțină educație. E un drum lung, dar proiectul a fost primit bine de toată lumea. Și ce ne mai dorim este ca oamenii să trimită NETACERE prin SMS la 8833 și să doneze 2 EUR pentru proiectele Asociației Anais, și de ce nu poate redeschiderea Casei INVICTA, în altă variantă, privată.

ASOCIAȚIA ANAIS. Înaintea acestui proiect, însă, a fost Asociația ANAIS. Cum ai descrie activitatea ANAIS de până acum, care este misiunea voastră și prin ce mijloace o puneți în aplicare?

Specializare mea, ca avocat, atât în sfera dreptului civil, procedură civilă, dreptul familiei dar și a dreptului administrativ, mi-a îndreptat pașii către consiliere juridică în zona socio-medicală, de iniţieri de proiecte în zona societăţii civile şi implementarea lor în comunitate cu sprijinul ONG-urilor, dar şi cu cooptarea şi implicarea instituţiilor publice cu atribuţii în domeniu.

Asa că am realizat că mă regăsesc în zona activismului civic, că mă simt confortabil lucrând cu ONG-uri și alte persoane fizice sau juridice implicate în proiecte sociale. Recunosc că fără sprijinul familiei și al prietenilor nu aș fi reușit, deoarece implicarea socială presupune sacrificii, în sensul că am făcut mult voluntariat, iar activitățile în care eram implicată necesitau alocare de timp.

Apariţia ordinului de protecţie în legislație, în mai 2012, dar și expertiza acumulată m-au făcut să mă dedic Asociatiei Anais, proaspăt înființată, (în 2011), să inițiem și să implementăm două proiecte: „Stop violenţei în familie” şi „Da, te putem ajuta cu ceva – Dincolo de diagnosticul de cancer”, precum și în acțiuni de ajutor pentru familii aflate în situații vulnerabile, copii cu risc de abandon școlar, dar și copii talentați ce aveau nevoie de sprijin. Sprijinul financiar atunci a fost doar din partea unor companii private și mult voluntariat.

M-am implicat la nivel de consiliere juridică şi administrativă, reprezentare în faţa instituţiilor publice şi am promovat activităţile Asociaţiei Anais oriunde a fost necesar. Împreună cu echipa ce atunci se forma, dar și in baza unui schimb de bune practici, am creat o procedură a managementului de caz. Dacă victima este în stare de risc o direcţionăm către adăposturi partenere. Treptat ne-am extins activitatea şi acum, pe lângă consilierea juridică şi suportul psihologic, am ajuns la grupuri de suport pentru victime. Astfel, îi oferim toate informaţiile necesare pentru ca ea să poată să hotărască singură, în cunoştinţă de cauză, dacă îşi doreşte să iasă din situaţia în care este.

În cel de al doilea proiect al nostru, cel socio-medical, am constat că foarte multe femei au probleme de sănătate incurabile. Am pornit de la cancerul de sân şi de col uterin şi am decis, astfel, să începem o campanie de informare a lor vizavi de drepturile pe care le au, de indemnizaţiile la care pot apela. De asemenea, am constatat că, la noi, consilierea psihologică (şi psihoterapia) în astfel de cazuri nu este decontată de către CNAS. Şi, astfel, în parteneriat cu firme private şi două spitale am distribuit materiale prin care încercăm să schimbăm mentalitatea şi să convingem femeile că terapia psihologică face parte integrantă din lupta împotriva cancerului. Cu ajutorul unor mărturii ale unor femei, care au venit la noi şi cărora li s-a schimbat viaţa, am reuşit să facem mai multe grupuri de suport pentru doamne.

CASA INVICTA – Centrul de găzduire în regim de urgență destinat victimelor violenței domestice s-a închis la începutul lunii mai. De ce s-a întâmplat asta?

Practic închiderea adăpostului Casa INVICTA a fost rezultatul unei încercări, care deși a fost un succes, într-un final a eșuat. Prin acest adăpost am încercat să lucrăm împreună, societate civila și autorități ale statului. Fiecare am venit cu câte ceva și numai împreună puteam merge mai departe. Din păcate, interese de altă natură au făcut ca finanțarea cea mai mare, care venea de la Primăria Capitalei, să înceteze și pe cale de consecință, ca în principiul domino-ului au căzut și restul pieselor. Închiderea Casei INVICTA a lăsat să se vadă toate problemele din societate, din sistem, de la finanțări până la licențieri, de la standarde de calitate minime inspirate din sistemul țărilor europene până la realitatea românească ce nu are aceeași coerență în gestionarea banului public în concordanță cu nevoile societății. Acest adăpost și-ar fi putut foarte bine continua activitatea dacă exista voință comună și coerență în acțiunile actorilor implicați, autorități ale statului cu atribuții în domeniu.

AJUTOR NON-STOP. Rămânând la Casa INVICTA, de ce este important un astfel de centru în regim de urgență, deschis 24 de ore din 24? Din 2017 până acum, care este proporția cazurilor în care victimele au apelat la ajutorul centrului noaptea, când toate celelalte unități de profil erau închise?

Centrul Casa INVICTA era singurul adăpost de găzduire non-stop, destinat victimelor violenței domestice din București. Beneficiarele erau găzduite chiar dacă nu aveau documente asupra lor sau analize medicale făcute la zi (condiții de admitere solicitate de majoritatea centrelor de găzduire), de asemenea erau preluate. Multe dintre centrele din București pot prelua victime ale violenței, însă una dintre condițiile de admitere este ca acestea să fie însoțite de copii minori (Centre Maternale). Casa INVICTA a oferit servicii inclusiv femeilor singure, care nu aveau copii, însă a fost mult mai dificil să fie transferate.

Din august 2017 până în mai 2019, Casa Invicta a găzduit 350 de victime ale violenței (femei și copii), iar din numărul total, 232 de beneficiari au fost preluați după ora 16:30 și în weekend, când celelalte servicii pentru victimele violenței domestice erau în afara programului de muncă.

Din cele prezentate mai sus cred că reiese suficient de clar de ce este important un centru în regim de urgență destinat victimelor violenței domestice, care să poată prelua victime non-stop. Cifrele de mai sus subliniază destul de evident faptul că episoadele de violență sunt mai frecvente în zilele libere sau după programul de muncă, iar nevoia unor astfel de centre este foarte mare.

SOLUȚII. Aveți soluții pentru redeschiderea centrului, ce plănuiți mai departe? Ce s-a întâmplat cu persoanele care locuiau la Casa INVICTA la data închiderii? În ce fel erau ajutate victimele care au primit găzduire aici în acești ani?

Pentru redeschiderea centrului ne trebuie o finanțare constantă și identificarea unui nou spațiu care să corespundă tuturor standardelor minime de calitate prevăzute în legislație (care, după părerea mea, nu sunt realiste pentru potențialul de finanțare al acestor servicii). Având în vedere serviciul non-stop și intervenția multidisciplinară pe care o implementasem în Casa INVICTA este evident că și costurile unui astfel de serviciu sunt pe măsura calității intervenției. Noi dorim să oferim un serviciu la standarde europene, nu doar să bifăm o activitate așa cum se întâmplă în multe din centrele publice. De asemenea, prin închiderea acestui serviciu, 9 persoane au încetat colaborarea cu noi (fie angajați sau colaboratori externi).

În pricipal, conform Legii 217/2003, privind prevenirea și combaterea violenței în familie, așa cum a fost modificată și republicată, autoritatea publică locală (primarii, consiliile locale sau județene, CGMB) este obligată prin lege să asigure aceste servicii complexe, și în cazul în care nu au aceste servicii, este necesar să colaboreze cu ONG-urile acreditate social în acest sens. Deci, în acest moment, oricât s-ar implica ONG-urile, principalul furnizor de acest tip de servicii trebuie să fie statul român, prin instituțiile sale, care au atribuții în domeniu, sau prin finanțări directe către alți actori sociali privați sau alte instituții ale statului (poliție, parchete, judecători, spitale, medici de familie, școli etc.) cu care să lucreze împreună în vederea diminuării fenomenului violenței în familie. Noi așa am făcut, am încercat prin parteneriate gratuite să colaborăm cu cât mai multe instituții de stat sau entități private (cum sunt Rețeaua VIF, Rețeaua „Rupem Tăcerea”, Rețeaua Învingătoarelor, WAVE și organizații non-guvernamentale).

Persoanele care locuiau în Casa INVICTA la data închiderii au fost transferate în alte centre, specialiștii identificând cele mai bune soluții pentru acestea. După cum am menționat și mai sus, 350 de victime au beneficiat de serviciile Casei INVICTA. Aici au primit găzduire, hrană, produse de igienă personală, consiliere și îndrumare socială, consiliere vocațională, consult medical, consiliere psihologică, consiliere juridică, decontare transport, medicamente, analize și activități recreative, reinserție socială, de la caz la caz.

„În toate țările există violență domestică, însă în România mentalul colectiv o face să fie tolerată la toate nivelurile sociale, de către toată lumea. Considerăm că face parte din tradiția și cultura noastră, glumim pe seama ei și întoarcem capul în cealaltă direcție când o vedem.”

VIOLENȚĂ DOMESTICĂ. Știm cu toții că la capitolul violență domestică stăm rău în România, dar cât de rău stăm, mai concret?

În toate țările există violență domestică, însă în România mentalul colectiv o face să fie tolerată la toate nivelurile sociale, de către toată lumea. Considerăm că face parte din tradiția și cultura noastră, glumim pe seama ei și întoarcem capul în cealaltă direcție când o vedem. Nu intervenim, că e „în familie” și nu vrem să avem probleme cu agresorul pentru că, atât intervenția poliției cât și legislația sancționatorie împotriva agresorului au fost permisive foarte mult timp. Abia acum, prin legislație, statul vine și condamnă violența domestică, dar și noi am început să fim mai atenți la ea, să o conștientizăm. Stăm rău deoarece nu vorbim despre acest fenomen, deși pe cât de „sonor” uneori, pe atât de silențios și perfid. Nu raportăm, nu se sună la 112 deoarece victimele violentei domestice, fie că sunt femei, copii, bătrâni și, de ce nu, și bărbați, încă nu au încredere în autorități, în ajutorul pe care îl pot primi. Dacă societatea civilă nu ar mai condamna victima și ar ajuta-o să iasă din această dependență socială, psihologică, economică pe care o are față de agresor, la care se adaugă frica pentru integritatea fizică a ei și a copiilor, fenomenul violenței în familie poate nu ar dispărea total, dar cu siguranță s-ar diminua și ar putea fi monitorizat atât de instituții, cât și de societatea civilă.

AJUTOR. Asociația ANAIS derulează o serie de proiecte prin care oferă asistență juridică și psihologică victimelor violenței în familie, ce înseamnă mai exact acest ajutor și cum pot ajunge la voi femeile care se confruntă cu astfel de probleme?

Printr-o programare la unul din numerele afișate pe site. Pot veni și persoane care doar vor să se informeze cu privire la drepturile lor. Indiferent dacă vor să meargă sau nu mai departe, cu obținerea ordinului de protecție, noi le consiliem juridic pe toate aspectele dreptului familiei, pot participa la ședințe de consiliere psihologică, individuale sau de grup, sau pot fi sfătuite și în alte aspecte conexe. De asemenea, noi suntem în parteneriat și cu Poliția Capitalei, și cu direcții sociale, astfel încât pot fi redirecționate către serviciile nostre de către aceste instituții partenere.

Am început prin a acorda femeilor consiliere juridică și reprezentare în instanță gratuite. Am ajuns la ele prin prisma parteneriatului cu Poliția Capitalei și odată cu apariția ordinului de protecție din 2012. Ulterior, observând și dinamica serviciilor din alte state, am constatat că nu e suficientă obținerea ordinului de protecție sau consilierea juridică, ci că e nevoie de mult mai mult pentru a o susține să iasă dintr-o relație abuzivă. Și așa, treptat, am ajuns și la consiliere psihologică, consiliere și îndrumare socială, consiliere vocațională, consult medical, decontare transport, medicamente, analize și activități recreative, reinserție socială… Ultima nevoie identificată, pe care am încercat să o acoperim, a fost găzduirea de urgență, până la obținerea ordinului de protecție, prin intermediul Casei INVICTA. De asemenea, grupurile de suport la care beneficiarele noastre participă săptămânal sunt extrem de benefice pentru acestea, pe termen lung. Concluzionând, o victimă care este în stare de șoc/traumă are nevoie de o serie de servicii imediate, dar și de o protecție pe termen lung pentru a ieși dintr-o relație abuzivă și după aceea pentru a se stabiliza emoțional și social.

PROVOCĂRI. Care au fost principalele provocări pentru Asociația ANAIS în acești ani? Ce a fost/este cel mai dificil pentru voi?

Cea mai mare provocare a fost decizia de a înființa centrul de găzduire Casa INVICTA în parteneriat public privat, iar încercarea de salvare a acestui centru a fost cel mai dificil lucru.

STOP VIOLENȚEI ÎN FAMILIE. Ce ar trebui să știe femeile care se confruntă cu orice tip de abuz? Când să spună stop pentru a nu fi prea târziu?

În fiecare relație există momente-cheie, unde cu toții știm că putem redefini sau opri relația, atunci când cunoașterea de sine, a propriilor valori și limite sunt încălcate în mod flagrant de către partener, este preferabil să își vadă fiecare de drumul lui. În momentul în care integritatea fizică, morală, spirituală este afectată de comportamentul partenerului de viață, atunci cred că fiecare ar trebui sa spună Stop pentru a nu escalada la conflicte mult mai nocive. Atunci e momentul în care trebuie să se informeze ce soluții are, să își facă un plan, să consulte specialiștii dacă este cazul.

COPII ÎN FAȚA ABUZULUI. Unul dintre principalele motive pentru care femeile rămân în familii chiar dacă sunt agresate îl reprezintă copiii. Dar cum sunt afectați copiii care trăiesc într-o astfel de familie disfuncțională?

Din păcate cultura noastră îndeamnă într-un mod inconștient ca femeia să accepte aceste compromisuri de dragul copiilor. Sunt foarte greșit înțelese valorile care au ca bază familia și dezvoltarea viitorilor adulți într-o familie. Repercusiunile asupra acestor copii sunt foarte mari, deoarece creează noi pattern-uri disfuncționale de personalitate care sunt practic preluate din familie. În acest mod, un copil care vede abuzul va reacționa ca un abuzator sau ca o victimă, depinde care parte a personalității sale a fost mai mult afectată la vederea constantă a violenței domestice în copilărie.

SCHIMBARE. Ce ar fi de făcut pentru ca violența domestică și efectele ei să nu mai fie o problemă majoră în România? De ce fel de schimbări e nevoie?

Aș dori să se schimbe, la nivel de societate, mentalitatea de judecare a victimelor. Foarte multe persoane, chiar femei, nu empatizează cu problematica violenței domestice pentru că le judecă pe victime că se întorc acasă și că ele sunt vinovate că rămân în relație. Ceea ce trebuie să înțeleagă societatea românească este că decizia de a ieși din zona violenței este una grea, că multe femei sunt dependente financiar și/sau psihologic de agresor și că studiile spun că de multe ori este nevoie ca victima să revină de 5-9 ori până ia decizia finală să rupă ciclul violenței. Și că au nevoie de sprijinul tuturor celor din jur pentru asta, de la familie, prieteni, colegi până la serviciile oferite de către stat sau organizații private, de protecția poliției, de specialiști, de ordinul de protecție.

IMPLICARE. Cum se poate implica cititorul acestor rânduri care vrea să susțină Asociația ANAIS și ce faceți voi?

Toate aceste servicii complexe pe care noi le oferim presupun și costuri pe măsură. Nevoi financiare avem și vom avea în continuare. Oricine ne poate ajuta donând în contul de pe site-ul asociației (www.asociatia-anais.ro), redirecționând 2% din impozitul pe venit, trimițând un SMS la numărul de donații 8833 sau promovând strângere de fonduri. Victimele violenței domestice au nevoie și de ajutoare materiale, dar în primul rând au nevoie de suport și de sprijin din partea specialiștilor. Noi am lucrat și cu voluntari pe acțiuni specifice, care au venit să ne ajute, însă activitatea noastră implică o specialitate, proceduri, program de lucru fix, ceea ce un voluntar nu poate face. Multe persoane care lucrează acum la Asociație au început cu voluntariatul, iar altele, care pot, fac în continuare atunci când le solicităm ajutorul. Din această cauză, lucrând cu specialiști, de multe ori nu avem bani suficienți să îi plătim, dar ei merg mai departe alături de noi oferindu-se voluntari, când avem nevoie.

POVESTE. Spune-ne o poveste care ți-a rămas în minte de când te ocupi de Asociația ANAIS. Una singură.

Având în vedere numărul mare de beneficiare, de multe ori eu nu le pot cunoaște pe toate. Ultima poveste frumoasă, care mi-a rămas în minte, este de când am participat la un grup suport, fără ca beneficiarele să mă cunoască. Una din colege m-a prezentat și am fost șocată de reacția acestora când au aflat. Au avut o reacție extraordinară față de mine… Mi-au mulțumit, m-au îmbrățișat, am plâns toate… Le-am schimbat viețile, mi-au zis, și mă întrebau cum de mi-a venit ideea asociației… Schimbarea vieților lor în bine a fost și este cea mai importantă realizare a acestui proiect, iar satisfacția, împlinirea profesională nu poate fi descrisă în cuvinte.

MOTIVAȚIE. Cum ai ales tu să lucrezi cu persoanele afectate de violența domestică și ce te motivează în tot ce faci?

Cumva drumul m-a dus către acest domeniu, nu l-am ales neapărat eu. Ceea ce am ales a fost să fiu avocat, ca apărător m-a atras întotdeauna zona respectării drepturilor omului, ale copiilor, ale persoanelor vulnerabile, cu dizabilități. Iubesc foarte mult copiii și consider că ei sunt pricipalii martori ai violenței domestice și că o copilărie într-un astfel de mediu toxic îi afectează pe viață. Și, cum în avion întâi îți pui tu masca de oxigen și apoi copilului, și în violența domestică e cam la fel: întâi salvezi mama și o sprijini pe toate planurile, ca ea, la rândul ei, să își salveze copiii. Iar acolo unde nu este posibil, instituțiile statului trebuie să intervină.

VIITORUL ROMÂNIEI. Cum vezi viitorul României din acest punct de vedere, al violenței în familie?

Cred că se vor schimba multe în timp, deoarece avem o legislație care, deși nu e perfectă, a evoluat rapid din 2012 până în prezent, care a creat deja premisele sancționării agresorilor, prin introducerea ordinului de protecție și a ordinului de protecție provizoriu ca instrumente juridice ce pot fi folosite de profesioniști pentru protecția victimelor. Avem o societate civilă activă, care luptă pentru diminuarea fenomenului și pune pe agenda publică, prin proteste, marșuri, actiuni, această problemă a societății românești. Mai avem mult de lucru în schimb, pe partea de servicii, finanțări, răspundere penală, dar și pe schimbarea mentalității, atât a societății românești, cât mai ales a lucrătorului direct cu victimele, să nu le mai judece, revictimizeze și să înțeleagă că a ieși dintr-o relație abuzivă necesită timp și e un proces, nu o acțiune imediată. Viitorul României din acest punct de vedere ține de fiecare dintre noi, să sancționăm public, oriunde ne aflăm, acest fenomen, pentru că nimic nu justifică violența.

„Închiderea Casei INVICTA a lăsat să se vadă toate problemele din societate, din sistem, de la finanțări până la licențieri, de la standarde de calitate minime inspirate din sistemul țărilor europene până la realitatea românească ce nu are aceeași coerență în gestionarea banului public în concordanță cu nevoile societății. Acest adăpost în regim de urgență pentru victimele violenței domestice și-ar fi putut foarte bine continua activitatea dacă exista voință comună și coerență în acțiunile actorilor implicați, autorități ale statului cu atribuții în domeniu.”
Carmen Nemeș (Asociația Anais)