Elisabeta Petrescu, fizician: „Mi-aș dori ca astronomia să se reintroducă în școli”

- - 2- 601 vizualizari

Elisabeta Petrescu este fizician, muzeograf în cadrul Observatorului Astronomic și membru fondator al Asociaţiei de Fizică şi Ştiinţe Exacte „4science”. A ales să studieze fizica după o vizită întâmplătoare la Observatorul Astronomic. Pe atunci, abia se mutase în București, era studentă la Design, la UnArte.

După ce și-a luat diploma la Universitatea Națională de Arte, Elisabeta Petrescu a ales un master la Facultatea de Fizică Măgurele, secţia Fizica atomului, particulelor elementare, astrofizică şi aplicaţii. În 2017, anul în care absolvea masterul, a fondat alături de alți trei prieteni și colegi Asociaţia de Fizică şi Ştiinţe Exacte „4science”. „Ne-am propus să înființăm această asociație ca să atragem fonduri și să putem construi un laborator de cosmologie în cadrul facultății”, își amintește azi. Au atras în demersul lor și olimpicii de astronomie și fizică. Pe lângă toate acestea, Elisabeta ține atelierele de astronomie de la Fundația Calea Victoriei. În 2020, i-ar plăcea să publice o carte de astronomie. În rândurile care urmează, vorbește despre cer, stele și cum transformi o mare pasiune într-o profesie!

ID. Cine este Elisabeta Petrescu? Cum ai ales să studiezi fizica, dar și cum a început pasiunea ta pentru astronomie?

Un simplu om care se duce la Mega Image să cumpere jeleuri în ciocolată. Povestea „iubirii” dintre mine și astronomie, care a dus la studierea fizicii, s-a produs într-o noapte de vară aproape de Piața Victoriei. Mă mutasem cu cea mai bună prietenă în București pentru că intrasem la facultate și sărbătoream succesul. În plimbarea noastră prin oraș, am ajuns pe Lascăr Catargiu și am intrat în singurul loc unde era lumina aprinsă. Așa am ajuns pe terasa Observatorului Astronomic, unde l-am auzit pe Adrian Șonka, acum colegul meu și coordonator, care vorbea despre cer și M13.

Țin minte și acum, după 6 ani și jumătate, că am văzut în acea seară prin telescop Luna și un sistem binar – Albireo. Sincer, nu m-a impresionat Luna atât de mult cât cele două stele de culori diferite. Am revenit la Observator și seara următoare, când l-am întâlnit pe Mihai Dascălu, care urma să-mi devină și el coleg. Numai ei doi erau pe atunci. Am început să vin din ce în ce mai des până m-au primit la cursul de astronomie de adulți, am intrat într-o asociație de astronomi amatori, am început un voluntariat, după care m-am angajat pe contract de colaborare până a devenit pe o perioadă nedeterminată. Pasiunea pentru astronomie s-a produs în aceea seară pe terasa pe care acum o urc aproape zilnic. Nu regret că am renunțat la o posibilă carieră în design, chiar dacă ar fi fost mai bănoasă și toți din jurul meu, inclusiv familia, mă credeau naivă și nu înțelegeau alegerea mea.

După terminarea facultății de design, știam că astronomia este de fapt ce-mi doresc să fac mai departe, așa că am învățat ca să pot intra la fizică. În 2015, am intrat la master la Fizica atomului, particulelor elementare, astrofizică și aplicații la Măgurele. Dizertația a fost despre „Fenomenele mutuale ale sateliților Galileeni”. Cu toate că poate ar fi fost mai interesantă o poveste mai emoționantă, să fie o pasiune de la 5 ani sau să fi văzut un fenomen astronomic deosebit care să-mi fi schimbat viața, la mine a fost nevoie numai de două puncte: unul roșu și unul albastru. Puteți veni vara la Observator să vi le arătăm! De atunci, numai la puncte mă uit și nu mă satur.

PROIECT. Ești membru fondator al Asociaţiei de Fizică şi Ştiinţe Exacte „4science”. Cum a apărut asociația și ce v-ați propus?

Asociația a început cu trei foarte buni prieteni: Dragoș Nichita, Dan Ciubotaru și Teodora Petruse. Ei au fost stânca mea pe toată perioada masterului. Având în vedere că veneam dintr-un domeniu complet diferit, a fost o provocare să intru în fizică avansată. Ne-am susținut, învățam weekendurile în facultate, dormeam pe jos în cămine, ne întâlneam des și participam la conferințe și concursuri destul de des. Eram de nedespărțit. În anul II, am avut un curs despre cosmologie, care ne-a dezamăgit un pic pentru că nu aveam cele necesare pentru a parcurge acest subiect la nivel de master. Ne-am propus să înființăm această asociație ca să atragem fonduri și să putem construi un laborator de cosmologie în cadrul facultații. Avem câteva activități, cursuri, participări la prezentări și instrumentele astronomice destul de frumoase adunate în tot acest timp. Numele „4science” vine de la „for science” (pentru știință), dar și pentru că suntem 4 membri fondatori, fiecare dintr-o ramură diferită a științei. Alături de noi, sunt și olimpicii de astronomie și fizică.

UN MUZEU. Ești, în același timp, muzeograf în cadrul Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”. Cum ai descrie Observatorul Astronomic pentru cei care nu l-au vizitat încă, de ce să-l vedem?

O să fiu complet sinceră cu voi. Cea mai frumoasă experiență o puteți avea numai și numai dacă veniți cu inima deschisă să aflați lucruri noi. Fără nervi că nu ați găsit loc de parcare, fără supărări din ziua aceea. Vă garantez că cel mai bine este să amânați vizita la noi dacă sunteți într-o stare proastă, decât să veniți și să vă supărați că sunt câțiva nori pe cer și nu se mai vede un obiect anume. Din păcate, observațiile sunt după „cum bate vântul” la propriu. Dacă sunt nori, nu se vede nimic pe cer și noi nu putem face nimic în această privință.

Dar, dacă plecați de acasă cu gândul de a afla lucruri noi despre planeta noastră, comete, asteroizi, exoplanete, stele, nebuloase, găuri negre, roiuri de stele, galaxii și multe altele… vă așteptăm cu tot dragul. Nu vreau să descriu Observatorul, pentru că fiecare persoană trăiește experiența altfel. Dar vă spun că nu aveți cum să plecați la fel dacă participați la una dintre prezentările noastre de planetariu, dacă vedeți Saturn prin telescop sau dacă vă lăsați conduși de expoziție. Mulți se așteaptă să vadă prin telescop ca și când ar fi o imagine luată de telescopul spațial Hubble: foarte bine definit obiectul, multe detalii și culori. Nu o să fie deloc așa. Trebuie să știți la ce vă uitați întâi, după care o să apreciați ceea ce vedeți prin instrument de sute de ori mai mult decât o poză de pe internet. Fiecare detaliu fin pe care o să-l vedeți, de la o nebuloasă, la calotele polare a lui Marte sau furtunile de pe Jupiter, o să fie un deliciu vizual.

E comic să observi cum omul a ajuns până la Lună în trei zile și să-ți dai seama că ai nevoie de 90.000 ani să ajungi la cea mai apropiată stea de noi. De fapt, explorarea spațială de abia a început.”

UN ATELIER. La Fundația Calea Victoriei, ții atelierele de astronomie pentru copii (Miraculosul cer înstelat). Despre ce este vorba, ce află participanții?

Atelierul este structurat în așa fel încât copiii pasionați de științe sau astronomie să-și dezvolte această zonă sau, pentru cei care nu știu acest domeniu, să trezească dorința de a cunoaște mai multe. De ce spun asta? În cadrul primului curs deja observ cine a venit din proprie inițiativă și cine a fost „împins de la spate” să mai încerce ceva nou. De obicei în grupă am copii din ambele categorii. Nu este un lucru rău, pentru că de cele mai multe ori cei „aduși cu forța” știu mai multe decât credeau, iar la finalul fiecărui curs toți ajungem să avem același entuziasm. Spun toți, pentru că indiferent de cât timp sau de câte ori predau aceste cursuri, inclusiv eu ajung să mă reîndrăgostesc de acest domeniu din nou și din nou.

Avem patru ședințe, fiecare are și un moment de workshop spre final. La prima ședință învățăm despre cerul de zi și cerul de noapte. Cum putem observa cerul, cum se modifică, ce sunt constelațiile, unde găsim planetele pe cer, cum ne putem orienta cu ajutorul stelelor și ce fenomene se produc pe cer. Apoi, plecăm de pe Pământ și în a doua ședință facem cunoștință cu sistemul nostru solar: planete telurice, joviene, asteroizi, comete, planete pitice, ce sunt orbitele, cum și de ce se rotesc obiectele în jurul Soarelui, unde este capătul sistemului solar și cât ne-ar lua să ajungem acolo. În a treia ședință, ne îndepărtăm ceva mai mult, părăsim zona noastră de confort, casa – sistemul solar – și plecăm din Galaxia noastră. Este ședința preferată a copiilor, pentru că învățăm despre galaxii, nebuloase, stele super-gigante, găuri negre, roiuri stelare și ajungem să vedem până unde cunoaștem omul universul. Cursul se încheie cu ședința despre plecarea în spațiu. Ședința aceasta pot spune că este preferata mea. Aici discutăm despre viteza de care ai nevoie să părăsești planeta noastră, cum poți ajunge la alte planete și cât timp ți-ar lua să ajungi la o destinație anume. E comic să observi cum omul a ajuns până la Lună în trei zile și să-ți dai seama că ai nevoie de 90.000 ani să ajungi la cea mai apropiată stea de noi. De fapt, explorarea spațială de abia a început.

Când am intrat în acest domeniu, nici nu mi-a venit să cred câte lucruri știam greșit de la școală.”

EDUCAȚIE. De ce este important să dobândim de mici cunoștințe de astronomie și care sunt cele mai distractive aspecte în dobândirea acestora?
Așa cum am mai menționat, nu dintotdeauna am avut această înclinație. Nici măcar tragere de inimă nu aveam, mică fiind, să aflu de ce cerul este albastru și nu verde. Când am intrat în acest domeniu, nici nu mi-a venit să cred câte lucruri știam greșit de la școală. Eu de exemplu, am învățat în clasa a VI-a la geografie, că Soarele este la a cincea viață. Că stelele se nasc, se umflă, explodează și ce rămâne se face mare din nou și iar e stea. Evident, poți să trăiești și fără să cunoști adevărul. Vorba aia, nu o să te fraierească nimeni la rest dacă nu știi ce este o supernovă. Totuși, astronomia este, așa cum spune colegul meu, Mihai Dascălu, „regina științelor”. Îmbină fizica, chimia, geologia, matematica și pe toate le folosești pentru a descoperi universul. Astronomia este cel mai frumos mod de a învăța orice. Îi e greu copilului să învețe ce este gravitația? Spune-i de găuri negre. Îi este greu să învețe despre elementele chimice? Spune-i cum știm ce se află în Soare sau cum știm cum arată exoplanetele. Îi e greu să calculeze ceva? Hai să calculăm câte stele se află în Galaxia noastră sau cât ți-ar lua să ajungi la Neptun cu bicicleta.

Pentru copii, orice domeniu poate însemna viitorul lui, posibil o carieră. Așa cum probezi haine ca să vezi ce ți se potrivește înainte să decizi ce cumperi, copii au nevoie să „probeze” cât mai multe până descoperă ce îi atrage cel mai mult. Astronomia este curcubeul științelor și se pot bucura de toate culorile până decid care este culoarea lor preferată.

ÎNTÂMPLĂRI. Care sunt cele mai frumoase întâmplări pe care le-ai adunat de când ții aceste ateliere?

Apreciez foarte mult atunci când își fac „tema”. Nu avem teme pentru acasă, dar le recomand să se uite la anumite stele cu părinții, sau să caute Luna într-o seară anume ca să găsească o planetă sau un roi stelar. Mă bucur că, după ce au pleacat de la curs, nu uită ce le-am spus și de cele mai multe ori îmi povestesc ce au văzut pe cer.

Un moment foarte frumos a fost când am lansat rachete cu extratereștrii din curtea Fundației. Copiii erau foarte încântați de rachetele realizate și cât de sus ajungeau bazat pe ceea ce învățaseră, iar părinții se bucurau și filmau momentele de lansare.

Elevii români sunt pe podium în fiecare an la Olimpiada Internațională de Astronomie, Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică sau Olimpiada Științelor Pământului. Acești elevi nu învață astronomie de la școală, ci pe cont propriu…”

ROMÂNIA. Coborând pe Pământ, cum vezi România mileniului III? Ce îți place aici, dar și ce ți-ar plăcea să fie altfel?

Dacă ar fi să păstrez subiectul pe care îl discutăm, evident că mi-aș dori ca astronomia să se reintroducă în școli. Pentru cei care nu sunt la zi cu aceste știri, elevii români sunt pe podium în fiecare an la Olimpiada Internațională de Astronomie, Olimpiada Internațională de Astronomie și Astrofizică sau Olimpiada Științelor Pământului. Acești elevi nu învață astronomie de la școală, ci pe cont propriu, cu ajutorul profesorilor sau cu ajutorul astronomilor de la diferite observatoare din țară. Căutați-i pe Andrei Eftime, Vlad Roșca, Rareș Grozăvescu, Mihai Vasile, Theodor Iosif, David Turturean și întrebați-i cum de au reușit să aibă atâtea medalii la aceste olimpiade. Nu sunt singurii. Este trist că avem atâția oameni capabili, dar trebuie să plece pentru că cerecetarea din acest domeniu în România nu este promovată îndeajuns.

Pentru cei pe care i-am întristat, vreau să vă anunț că cei plecați nu au uitat de România. Dacă cineva vrea să intre în acest domeniu, sunt mulți astronomi români, amatori și profesioniști, care susțin începătorii și din România, dar și din Franța, Canare, SUA, Norvegia, Noua Zeelandă, Germania, UK și așa mai departe. Este un domeniu care aduce oamenii împreună pe câmp, sub stele, indiferent de distanță. Poate că nu avem cele mai mari instrumente optice să putem observa foarte multe, dar pasionații, așa cum sunt și cei din echipa #iacustele, ajung să construiască observatoare proprii și nu se dau înapoi de la acest domeniu numai pentru că România nu are dotări ca în alte părți.

Nu îmi mai vin acum idei în minte, dar îmi plac destul de multe lucruri, încât eu nu aș pleca, indiferent de părțile mai puțin frumoase. Dacă ar fi să ne comparăm tot timpul cu alții și ce se întâmplă sau la ce nivel se întâmplă în alte părți, nu am mai avansa deloc. Avem foarte mulți oameni deosebiți în acest domeniu.

GENERAȚII. Prin ce ți se par diferiți copiii care vin la atelierele tale față de generația ta la vârsta lor, ce s-a schimbat?

Cunosc mult mai multe în acest domeniu decât știam eu sau colegii mei la vârsta lor. Țin minte că și eu am pus această întrebare colegilor de la Observator și îmi povesteau că pe vremea lor de abia aveau acces la informații. Își trimiteau telegrame despre anumite obiecte de pe cer sau așteptau până a doua zi ca să ajungă la o sală de internet pentru a transmite mai departe anumite date. Primeau foarte greu cărți sau atlase din afară și nu se găsea cam nimic. Nu mai spun că instrumentele la care aveau acces sunt aproape jucării pentru noi astăzi. Dacă mă uit la cei care vin acum din spate și îi compar cu ce aveam eu, cu siguranță se vede o diferență foarte mare în oportunități și în ce acumulează ca informații de mici. Pentru mine, „after-school” era să merg la Palatul Copiilor și să învăț să cânt la pian.

RECOMANDĂRI. Pentru copiii și tinerii pasionați de astronomie, ne-ai putea recomanda câteva cărți care îți plac și care le-ar putea fi utile?

Chiar dacă pare că fac reclamă, recomand cu toată responsabilitatea cartea coordonatorului Observatorului Urseanu, Adrian Șonka – „Ghidul micului astronom prin Univers” pe care o găsiți la Nemi. Este o carte pentru copii și adolescenți, un început perfect și amuzant. Tot pentru copii, seria de cărți scoasă de Lucy și Stephen Hawking cu „George” de la Humanitas. Pentru cei mai mari, „Big Bang” de Simon Singh tot de la Humanitas și „Planetele” de Dava Sobel de la Anticipația. Sunt cărți ușor de citit și nu ai nevoie să cunoști prea multe.

2020. Ce planuri ai pentru anul care abia a început?
Mi-aș dori și eu să știu ce o sa fac în acest an. Am proiecte în dezvoltarea educației mele în primul rând, sper să fiu acceptată la internship-urile la care am aplicat, îmi doresc să termin câteva articole pe care nu am reușit să le duc la bun sfârșit, să continui în cercetare și chiar să public o carte de astronomie. Voi continua să promovez astronomia la Observatorul Astronomic, la radio, la TV, în școli, la diferite acțiuni și oriunde pot. Privește cerul și învață stelele!

„Sunt mulți astronomi români, amatori și profesioniști, care susțin începătorii și din România, dar și din Franța, Canare, SUA, Norvegia, Noua Zeelandă, Germania, UK și așa mai departe. Este un domeniu care aduce oamenii împreună pe câmp, sub stele, indiferent de distanță.”
Elisabeta Petrescu, fizician

2 recommended
comments icon 0 comments
601 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Alina Vîlcan


Bookmark?Remove?

Teodora Vărzaru, artist vizual: „Indiferent de evoluția tehnologiei, de situația socio-politică și de rotația planetei, oamenii vor avea întotdeauna nevoie de frumos”

-

Artista Teodora Vărzaru sculptează, pictează, desenează… În copilărie, în loc de exerciții la matematică, obișnuia să facă desene. Și astfel primul care a îndreptat-o spre liceul de arte a fost profesorul său de matematică. Ca elevă a Liceului Nicolae To... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Călin Dan, directorul MNAC: „Interesul pentru arta contemporană este în creștere pretutindeni, România nu face o excepție. Aici însă lucrurile sunt de abia la început”

-

De vorbă cu Călin Dan, directorul general al Muzeului Național de Artă Contemporană și curatorul Pavilionului Central „Repvblica. Despre umbre în sculptură” de la Art Safari 2019 (27 septembrie – 6 octombrie), despre interesul pentru artă în România mileniului... Mai mult »