Georgiana Lobonț a câștigat de peste două decenii cel mai prețios element al artiștilor: publicul

- - 10- 160 vizualizari

Setea pentru muzică i-a adus succesul, iar vocea ei i-a adus milioane de fani. Se numește Georgiana Lobonț, s-a născut și a copilărit în Gherla, județul Cluj, a luat calea muzicii la 4 ani, iar acum, la 26 este una dintre cele mai apreciate interprete de muzică populare din Ardeal.

Georgiana și-a inceput cariera în domeniul muzical de la vârsta de 4 ani, ani în emisiunea „Tip Top Minitop”. Tot atunci a obținul și cel mai important trofeu: publicul. Au urmat apoi alte zeci de concursuri de unde se întorcea acasă cu premii. S-a născut cu urechea muzicală și cu vocea de aur, moștenindu-și tatăl și mătușa, spune ea, dar și cu norocul de a fi presărat Dumnezeu și un pic de magie în ființa ei. A crescut cu alte două surori și cu cei doi părinți care au lucrat zi lumină pentru ca celor trei fete să nu le lipsească nimic. Acum ea le răsplătește munca, ducând numele familiei pe culmi înalte.

Georgiana a fost membră a grupului vocal “Zestrea”, apoi a absolvit Școala Populară de Arte “Tudor Jarda”din Cluj, la sectia canto-popular, a colaborat cu Ansamblurile “Traditii” și “Doina”, dar și cu ansamblul “Ardealul”.

În urmă cu fix un deceniu a scos pe piață un album de muzică tradițională de pe Valea Someșului, intitulat “Mi-o spus frunza fagului“.

Acum cântă muzică populară, pricesne, colinde, muzică de petrecere, muzică balcanică și oricând orice gen muzical. Are plurivalențe artistice, iar asta pentru că nu are prejudecăți și iubește să cânte.

A colaborat cu nume sonore din muzica românească, legând prietenii care încă durează cu cei care au demonstrat omenia. Pune preț pe această calitate, deoarece părinții ei au sfătuit-o să aibă omenie cu toți. Acesta a fost pentru ea un îndemn sacru.

Este una dintre artistele care vede tradiția, strămoșii, graiul și portul nostru românesc ca pe un tezaur. Pentru Georgiana, costumul tradițional este aur curat și din acest motiv acum lucrează la un vis pe care îl are de câțiva ani. A cumpărat o casă veche pe care o recondiționează, unde, își va face un muzeu cu toate costumele pe care le are. Până acum are 80 de costume vechi și recondiționate, însă colecția ei personală crește. Își amintește cu nostalgie cum reușea să achiziționeze aceste nestemate din bănuții pe care îi făcea după ce cânta la nunți.

Este curată, statornică, o familistă convinsă și foarte sinceră cu rădăcinile ei. Georgiana oferă multe tocmai pentru că știe ce înseamnă sacrificiul.

Acum are 26 de ani, doi copii, un soț impresar, o carieră de invidiat și planuri mari pentru viitor.

Dacă v-aș cere să vă descrieți în acest moment al vieții, cine este Georgiana Lobonț?

Un om împlinit! Un om simplu, sincer, care iubește enorm tot ceea ce face. Muzica și familia sunt cele două cuvinte care ar ajuta orice om să facă o legătură cu persoana mea.

Cum a început frumoasa călătorie în lumea muzicii?

La vârsta de 4 ani când am urcat prima dată pe scenă în cadrul unui concurs de muzică populară. Scena, oamenii, orchestra și aplauzele m-au fascinat și m-au făcut să iubesc tot ceea ce are legătură cu acestea.

Vocea este ereditară sau e darul lui Dumnezeu pentru dumneavoastră?

Și, și. Moștenesc telentul de la tata dar, Dumnezeu a pus un praf magic, care mi-a dat un acel ceva.

Ce fel de copilărie ați avut? Care este prima amintire din copilărie?

Am avut o copilărie frumoasă alături de cele două surori ale mele, numai că regret că părinții noștrii nu și-au putut dedica mai mult timp nouă, din cauza faptului că munceau foarte mult ca să ne crească și să nu ne lipsească nimic…atât mă bucur că aveau atelierul de croitorie în casă și așa îi vedeam tot timpul. Îmi amintesc cum mă jucam cu păpușile barbie cu vecinele mele, cum îmi făceam “cort” în spatele casei, tot cu prietenele mele, cum stăteam seara pe șanț cu toți copiii și făceam o gălăgie aparte. Pe-atunci era strada plină de copii. Eram peste 25 la număr, mergeam la colindat împreună, jucam prinsa, ascunsa…jocuri și momente care azi au devenit rare.

Iubirea pe care o trăiți acum este din liceu, cu o oarecare pauză atunci când ați intrat la facultate. Sunteți un reper, asta este fără dubiu, dar care este secretul relațiilor din liceu?

Noi ne-am plăcut de când am intrat eu în clasa a IX-a dar o relație în adevăratul sens al cuvântului am legat în anul meu terminal de liceu, iar după 2 ani de facultate, m-a cerut de soție. Este frumos tot ce ni s-a întâmplat dar nu avem un secret anume, pur și simplu așa ne-a fost scris. Ne-am plăcut și am ținut mult unul la celălat în ciuda unelor încercări.

Muzica, familie, carieră, colaborări, deplasări, filmări, plimbări, fashion și influencing. Pe toate vi le asumați cu foarte mare naturalețe. Ce altceva ar mai face Georgiana, dacă ziua nu ar fi de doar 24 de h?

Acum râd când citesc. Și să le numeri sunt multe, nu-i așa? Sincer, mi-ar plăcea să am o afacere, dar deocamdată o pun la cale. Ceva care să aibă legătură cu tradiția, modernismul și felul meu de a fi dar să aibă contact foarte mare cu oamenii.

De ce cu precădere muzica populară?

Pentru că m-am nascut și am trăit într-o familie unde se asculta muzica populară. Mătușa mea, sora tatălui meu este cântăreață de muzică populară, Maria Lobont și am prins drag de ea și de costumele populare autentice.

Dar îmi place să cochetez și cu alte stiluri muzicale. Eu iubesc să cânt. Punct!

Ce îi lipsește poporului român ca să își recunoască istoria și tradiția?

Îi lipsesc multe…dar nu întregului popor, ci doar unora care sunt mai mulți la număr.

Trebuie să depășim etapa de rușine față de rădăcinile noastre de la țară, rușinile de graiul nostru frumos, strămoșesc…este cazul ca muzica populară, tradiția, obiectele tradiționale, graiul, obiceiurile, bătrânii noștri, să devină un moft și să fie apreciate la adevărata lor valoare. Uneori suntem mult mai apreciați de străini pentru toate acestea enumerate, decât de noi cei care ne întâlnim cu ele, zi de zi.

De unde izvorăște bunătatea în inima Georgianei?

De la faptul că sunt mulțumită cu mine însămi, cu felul meu de a fi, cu ceea ce primesc de la cei din jurul meu. Am de toate încât să nu transmit mai departe bunătate. Și dacă îmi lipsește ceva uneori, știu că urmează să am, pentru că sunt o luptătoare și o ambițioasă dacă mi se pune pata pe ceva.

Am tot ce mi-am dorit, la numai 26 de ani. Cum să fiu altfel? Dumnezeu trebuie să vadă de la mine recunoștință și mulțumire.

Socrul dumneavoastra este preot și ar fi retoric să vă întreb cum vedetă dumneavoastra credința. Vă întreb altceva. Având în vedere că aveți ocazia să cunoașteți atâția oameni, mai știu tinerii să se bucure de darurile Divine?

Eu m-am născut într-o familie iubitoare de credință și de Dumnezeu. Faptul că socrul meu este preot, este un plus. Mereu am crezut în divinitate și m-am rugat în toate momentele mele în care am simțit că trebuie să o fac, iar răspunsul sau ajutorul nu au întârziat să apară.

Care va fi cea mai de preț lecție pe care v-o propuneți să o predați lui Edy și Irinucăi?

Bunătatea…este cea mai grea.

Cum arată fericirea lui Georgiana într-o zi oarecare?

Am mai multe momente când sunt fericită. Când sunt cu copiii și soțul meu și povestim, ne jucăm, ne giugiulim sau ne minunăm de prostiile pe care le fac cei mici, când vorbesc prin live-uri cu fanii mei, când fac story-uri interesante, când lansez piese noi sau proiecte noi…sunt multe..

Care este melodia dumneavoastră de suflet din propriul repertoriu?

Am mai multe, cele care sunt legate de copiii mei și de viața mea. “Am fetiță și băiat”, “Norocoasa”, “Fata mea”, “Băiatul meu”…

Spre ce carieră i-ați ghida pe cei doi copilași?

Nu stiu. Încă nu m-am gandit la asta. Sunt prea mici. Intenționez să-i găsesc activitați lui Edy, dar totuși încă mi se pare că este prea mic. Trebuie să mai așteptăm puțin!

Eu o să-i susțin și o să-i îndrum spre mai multe dar depinde de ce le va plăcea lor. Nu sunt fixată pe nicio carieră.

Ați fost printre primele artiste care au scos colaje de cover-uri în această pandemie. Youtube-ul exploda la propriu în acea perioadă. A fost un cadou pentru fani, o cerință sau a fost dorul dumneavoastră pentru a performa pe scenă?

A fost și o cerință dar și dorul meu de a cânta și a-mi continua activitatea chiar dacă în acea perioadă eram opriți din toate. Cariera trebuie menținută cumva și eu am ales să nu fac pauză din nimic, ba chiar m-am reapucat de vlog-uri ca să nu-mi ies din mână.

Daca nu era sa fi fost muzica, ce altceva ați fi făcut?

Îmi vine să zic: “nu există să nu fi fost muzica pentru că muzica îmi curge prin toate venele mele!!!”…dar, luând varianta voastră, eu am urmat Facultatea de Drept și în acea perioadă mă imaginam judecător, dar nu era 100% din inimă acel vis, pentru că orice făceam, muzica ocupa primul loc.

Cum este să aveți un soț impresar?

Este și bine și rău. Bine, pentru că nu-mi bat capul cu nimic și știu că am pe cine să mă bazez oricand și că totul este pregătit și rezolvat când ajung eu la eveniment și rău, pentru că suntem non stop împreună și uneori ajungem să avem unele discuții mai “aprinse” din cauza treburilor profesionale.

Ați avut foarte multe colaborări. De cine ați legat cea mai longevivă relație?

Am legat o prietenie frumoasă cu Armin Nicoară, în urma succesului nostru.

Cu cine v-ați dori să colaborați în viitor pe partea artistică?

Cu nimeni. Nu îmi fac astfel de planuri pentru ca ele vin pe parcurs. Eu mă concentrez pe crearea unor noi piese, noi proiecte și cum să reușesc să ating preferințele fanilor mei.

Cum vă vedeți peste 5 ani?

Relaxată, la casă nouă.

După ce motto vă ghidați în viață?

După motto-ul inimii și a rațiunii mele.

Când ați plâns ultima oară și de ce?

Nu mai știu. Plâng când mă emoționez de ceva, plâng uneori chiar când cânt ceva si sunt singură, eu cu mine…aaaa, mi-am amintit. Am creat o linie frumoasă și câteva versuri pentru viitorul meu proiect, o colindă superbă în prag de sărbători, și mă gândeam când o interpretam cum vom trăi anul acesta Crăciunul si de acolo s-au despicat multe și m-am emoționat…

Ce sfat aveți pentru un tânăr la început de drum?

Să facă ceea ce-i place cu multă dragoste și dăruire dar și multă sinceritate pentru că oamenii au nevoie de sinceritate. Si pe lângă asta, să fie creativi ca să se diferențieze.

Care este cel mai sacru sfat pe care vi l-au dat părinții dumneavoastră?

Să nu-mi pierd cinstea și omenia.

Daca vi s-ar propune să vă mutați în capitala, ce ați face?

Mi s-a propus acum 3 sau 4 ani, dar, eu sunt legată de acest loc și deocamdată mi-e bine aici.

Cum a luat naștere proiectul de vlogging? Ați fost încă de la începuturi în această breaslă.

Da, asa este. Îmi cereau fanii și mi-a surâs ideea pentru că eram convinsă că mi se potrivește. Îmi place să filmez vlog-uri și îmi place că astfel oamenii au șansa să mă cunoască și mai bine.

Ce îi lipșeste omului că să fie fericit?

Asta cred că depinde de fiecare om. Nu ne putem raporta la toți pentru că fiecare avem vieți diferite și depinde în ce familii te naști, cu câte lipsuri sau neajunsuri pentru că acestea duc mai mult la tristețe sau nemulțumire.

Ce calitate apreciați să vedeți la oameni?

Sinceritatea, omenia, bunătatea și naturalețea.

Câte costume aveți si care este cea mai deosibită poveste a unuia dintre ele?

Am foarte multe costume populare, peste 80 de costume autentice vechi. Sunt prețioase și am mare grijă de ele pentru că toate au povestea lor. Pot spune că am o colecție adevărată și pentru asta îmi doresc să am propriul meu muzeu numai cu costumele mele, pe care oamenii de rând să vină să-l viziteze. Defapt îmi doresc ca această nouă căsuță la care lucrăm acum și pe care am achiziționat-o recent, după trecerea mea în neființă să devină un întreg muzeu. Unele sunt achiziționate de pe vremea când nu eram așa cunoscută, din banii mei strânși de pe la nunți, de când aveam 15-16 ani, altele sunt adunate de bunica sotului meu Rares, de la Dumbrăvița, jud BN, apoi am achiziționat costume deja reconditionate de la profesioniști în costume vechi, dar niciodată nu o să uit primul meu costum de la 4 ani. Și acela va fi pus la loc de cinste în muzeul meu.

Este loc sub soare pentru toti artiștii, nu-i așa?

Categoric!

Aveți vreun regret?

Uneori da, ca nu stau mai mult cu copiii mei, cand sunt plecată de acasa pe la București, la emisiuni sau la evenimente dar in rest nu am.

Ați schimba ceva la viața dumneavoastră de până acum?

Nu!

Vă place să gătiți? La ce fel de mâncare primiți cele mai multe aprecieri?

Gătesc, dar mai mult la cuptor, cât mai repede să fie. Nu mă omor să gătesc pentru că nu e pasiunea mea. Mereu mă certa tata când eram copilă acasă, să învăț să fac de mâncare că mi-oi lua un bărbat care a răbda foame cu mine, iar eu îi ziceam râzând și foarte încrezătoare, că o să-mi permit să mănânc numai la restaurant. Și adevărul este că așa a dat Bunul Dumnezeu încât de foarte multe ori se întâmplă să mâncăm la restaurant sau să comandăm mâncare acasă. Eu nu am nici răbdare și nici timp să gătesc dar în schimb când fac un chec pe care am învățat să-l fac în pandemie sunt apreciată, sau cel putin are mare trecere.

Avem o țară frumoasă. Care este cel mai spectaculos loc din Romania în care ați filmat?

Sunt multe locuri superbe în România. Colibița este un loc aparte în inima mea.

10 recommended
comments icon 0 comments
160 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Teona Gherasim