Anastasia Ciobanu face România mândră la doar zece ani: “Îmi doresc să ajung să le fac cunoscut și străinilor cântecul nostru popular și să le spun cu mândrie că sunt româncă.”

-

La doar zece ani, băcăuanca Anastasia Ciobanu deja lucrează cu dragă inimă la primul său album de cântece populare, deși este un copil ca toți copiii. Are un CV impresionant și promite în continuare mult și multe. Reușește să îmbine armonios activitățile muzicale cu cele școlare, neglijându-le deloc pe cele din urmă.

Este imaginea fără cusur pentru a reda povestea unei tinere Românii și bogate. Este înzestrată cu oameni plini de har și talent, fără doare și poate. Este speranța generației din zilele noastre. Este dovada vie că visele trebuie urmate, nu lăsate în urmă, indiferent de provocările spontane ce-și pot face apariția în drumul nostru. Anastasia Ciobanu este unul dintre copiii care îmbracă cu mândrie portul popular, face dansuri frumoase și vede emoție în cântecele populare. Face România mândră și transmite mai departe ce ne-au lăsat mai valoros strămoșii noștri: folclorul.

Un public întreg a aplaudat-o la “Românii au talent” anul trecut, o țară întreagă a fost impresionată în fața televizoarelor de talentul ce-l poartă un pui de omuleț frumos, iar copila Anastasia Ciobanu nu face altceva decât să se perfecționeze în continuare. Culmea, alături de mama sa.

Mama este cea care mi-a descoperit și cultivat pasiunea pentru muzica tradițională românească. Noi împărtășim aceeași pasiune și chiar am studiat împreună la Școala Pupulară de Arte Bacău. Ea este și autoarea a câtorva texte care se regăsesc în cântecele mele, noi cântăm și repetăm împreună, ne sfătuim în privința temelor pe care să le abordăm în cântecele mele. Mama se ocupă și de partea juridică a activității mele, atunci când intervin contracte.

Își dorește să ajungă un artist desăvârșit, să bucure în toate colțurile lumii cu vocea și voioșia sa. A acumulat premii în cadrul concursurilor naționale, cât și internaționale, trofee, a întâlnit oameni importanți din lumea muzicii folclorice, a împărțit scena cu ei, are deja multe apariții la emisiuni în interiorul unor posturi TV foarte cunoscute, dar de neegalat sunt momentele pe care le petrece alături de părinții săi. Pleacă în viață cu convingeri bine închegate, educație aleasă, susținere necondiționată, pentru că asta a primit în sânul familiei.

Muzica dă farmec tinereții. Anastasia Ciobanu se hrănește cu muzică și trăiește prin ea, o copilă al cărei drum a început de la vârstă fragedă. A devenit prin muncă constantă viitorul țării noastre.

Anastasia, cum te vezi prin ochii proprii? Care sunt cuvintele ce te definesc pe tine?

Sinceră să fiu, nu mi-am făcut niciodată o autocaracterizare, însă ținând foarte mult la părerea celor care mă iubesc, mă văd ca fiind un om binecuvântat de Dumnezeu, cu un suflet blând și sensibil, emotivă, chiar dacă mulți dintre dvs. probabil nu ați spune acest lucru. Să știți că am emoții atunci când vin în fața dvs., însă aceste sentimente sunt constructive, deoarece mă fac să dăruiesc prin cântec tot ce e mai frumos din sufletul meu.

Pe de altă parte, însă pentru a evolua pe o scenă trebuie să dai dovadă de o mare stăpanire de sine, pentru a oferi și transmite publicului mesajul cântecului. În concluzie, cuvintele care mă definesc sunt: emoție, trăiri intense, stăpânire de sine, perseverență și ambiție.

Cum reușești să îmbini activitățile școlare cu cele din domeniul artei?

Din acest punct de vedere sunt o norocoasă, am avut marea șansă ca părinții mei să-mi descopere acest dar de la Dumnezeu încă de când eram destul de mică, la 5-6 anișori și au fost extrem de inspirați să mă înscrie la cursuri de canto, astfel că la vârsta de 7 ani am fost admisă la Școala Populară de Artă Bacău, școală pe care am și absolvit-o anul acesta, la clasa de canto popular coordonată de doamna profesor și interpret Vasilica Tătaru.

Deoarece încă sunt elevă în ciclul primar (cls.a IV.a) și materia nu este atât de grea și stufoasă, mi-a dat posibilitatea să studiez în paralel la ambele școli, astfel încât să nu neglijez sub nicio formă școala și nici pasiunea mea.

De obicei merg la diverse activități artistice și de pregătire în domeniul muzical în weekend, în timpul săptămânii particip exclusiv la activitățile pe care le impune statutul de elevă și mă conformez programului impus de instituția de învățământ la care sunt înscrisă.

Dacă ar fi să spui în câteva cuvinte ce semnifică muzica pentru tine, care ar fi acelea?

Ce înseamnă muzica pentru mine sau ce însemn eu pentru ea ?

Cred cu tărie că este menirea vieții mele, ne completăm una pe cealaltă, cred că sunt o gazdă agreabilă pentru ea, dacă a ales să trăiască și să se perpetueze prin mine. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest dar fără de preț și sper să fiu demnă să-l port și să-l dăruiesc semenilor mei.

Prin muzică, prin artă în general, omul tinde către perfecțiune, știu că nu o pot atinge, însă cred cu tărie că muzica ne face pe toți mai buni și ne unește sufletele uneori poate secătuite de griji și nevoi lumești. Prin muzică, mă apropii mai mult de Dumnezeu și de sufletele semenilor mei.

Ce sentimente te încearcă atunci când ești pe scenă?

Scena este acel loc mirific pe care te așează cei care te apreciază și te iubesc pentru ceea ce ești și ceea ce faci. Scena nu-ți aparține în mod gratuit, ești acolo doar dacă semenii tăi consideră că meriți să urci pe ea.

Bineînțeles că pentru mine este locul unde îmi doresc să fiu cât mai mult prezentă, este locul unde știu că dacă am pășit am datoria să ofer bucurie și să mă dăruiesc celor care m-au dorit să fiu în fața lor, publicului care mă ascultă. Este locul care dă valoare efortului și pasiunii pe care am pus-o în cântec, este un altar al frumosului și a trăirilor intense.

Ai avut de-a lungul parcursului tău numeroase momente strălucite. Care este cel mai important titlu pentru tine?

Și la capitolul acesta sunt o norocoasă pentru că am avut parte de două momente strălucite care îmi vor rămâne întipărite în minte pentru totdeauna.

Primul este acel moment în care am pășit și am cântat (aveam 7 ani ), pentru prima dată pe o scenă profesionistă alături de artista mea de suflet , doamna Mihaela Gurău, care mi-a fost și îmi este mentor și sprijin moral, iar al doilea moment memorabil este acela în care am avut onoarea să cânt alături de Maestrul Nicolae Botgros și Orchestra “Lăutarii’, în anul 2017, în cadrul Festivalului “Mărul de Aur”, a cărui Trofeu l-am și câștigat, sub îndrumarea doamnei profesor de muzică, Claudia Vasilache.

Ai întâmpinat și provocări?

Cea mai mare provocare a mea este chiar anul 2020, deoarece am demarat și realizat un proiect muzical care se va finaliza prin apariția albumului meu de debut. Mulțumesc pe această cale tuturor celor care au făcut posibil acest lucru și anume compozitorului Corneliu Panainte din Chișinău, compozitorului Răzvan Mitoceanu din Suceava, violonistului Mihai Gherghelaș din Bacău și dlui profesor Daniel Bulai din Piatra Neamț.

Cu nerăbdare aștept reacțiile și părerile celor care mă ascultă, pentru mine este foarte important să aflu dacă ceea ce am transmis prin cântec va ajunge la sufletul publicului.

Câte sacrificii presupune muzica pentru un copil, dar și familia lui?

Ca oricare altă pasiune și muzica implică sacrificii, iar pentru un copil unele restricții ar putea să-i taie elanul, însă dacă părinții sunt lângă tine, te susțin și te indrumă, toate aceste inconveniente pot deveni lucruri firești pe care le faci pentru a ajunge la performanța dorită. Ajungi să conștentizezi că fără efort nu poți realiza mare lucru.

Într-adevăr, este nevoie de o susținere financiară pentru a face față tuturor cheltuielilor legate de taxe de studii, costume populare, repertoriu, deplasări la spectacole, taxe de concurs, susținere care uneori se realizează cu mari eforturi. Un alt element important este timpul care trebuie acordat atât de către mine pentru studiu cât și de către părinții mei, timp pe care, din păcate, nu îl petrecem chiar cum ne-am dori însă suntem multumiți că muzica ne unește și putem fi împreună datorită ei.

Pentru mine vacanțele de vară se împart între joacă, teme, studio, prezența la diverse spectacole, însă nu mă plâng pentru că ele se îmbină foarte bine, deoarece pentru familia mea deplasările la diverse manifestări artistice se transformă și într-o mini-vacanță, așa că împletim utilul cu plăcutul, astfel incât să ne încărcăm bateriile și totodată să-mi onorez și obligațiile care le impune acestă pasiune a mea.

Ai câștigat una dintre edițiile Next Star în 2018. În 2017 ai câștigat un trofeu internațional. Acestea au fost momentele cele mai înălțătoare pentru sufletul tău? Cum ți s-a schimbat viața după obținerea acestor titluri?

Categoric că aceste premii mi-au adus un plus de încredere și foarte mulți fani, iar parcursul meu artistic a căpătat o altă dimensiune. Am început să fiu invitată la diverse emisiuni tv, am participat la spectacole, am urcat pe scene profesioniste și am cântat alături de orchestre mari, amintesc aici Orchestra “Lăutarii“ din Chișinău, condusă de Maestrul Nicolae Botgros, “Orchestra Natională de Folclor” a Republicii Moldova, condusă de Maestrul Petre Neamțu, Orchestra “Ansamblului Artistic Ciocârlia” a Ministerului Afacerilor Interne, Orchestra “Ansamblului Profesionist Busuiocul“ din Bacău, condusă de violonistul Mihai Gherghelaș.

Pentru mine aceste premii reprezintă o mulțumire sufletească, o apreciere a efortului depus și un imbold pentru a merge mai departe chiar dacă uneori mai întâmpin și piedici.

Cu siguranță aceste momente de așa zisă glorie reprezintă momente unice, însă împlinirile mele sufletești pe deplin sunt acele momente în care mă aflu aproape de public, în mijlocul lui.

Guvernăm în viață în jurul unor valori. Care sunt cele mai importante considerente primite în sânul familiei și le-ai luat cu tine peste tot?

De foarte mică am fost învățată că “munca înnobilează omul “ si “omul sfințește locul “. Tatăl meu este inginer agronom și deseori îmi petrec timpul liber la ferma pe care el o administrează. Pentru mine tractorul și ogorul au devenit un mod de viață, pentru că am crescut văzând cum încolțește grâul și se treieră holdele.

De la părinți am primit o lecție a ceea ce înseamnă pasiune, muncă, perseverență, seriozitate și apreciere a lucrului bine și profesionist făcut. Pentru mama și tata nu există lucruri făcute cu jumătăți de măsură, iar asta am învățat și eu, cheia unei reușite este preocuparea continuă și autoperfecționarea.

Dar există două lucruri fără de care toate acestea nu ar fi posibile și anume credința în Dumezeu și dragostea și devotamentul pentru familie.

Cu siguranță, le ești recunoscătoare părinților. Ce îi transmiți mamei prin intermediul nostru? Dar tatălui?

Categoric părinții mei au avut rolul hotărâtor în ceea ce am reușit să fac eu până în momentul acesta, pentru că s-au devotat și ei trup și suflet, au îmbrățișat această pasiune alături de mine.Deși acum amândoi mă susțin în aceeași măsură, mama este cea care mi-a descoperit și cultivat pasiunea pentru muzica tradițională românească. Noi împărtășim aceeași pasiune și chiar am studiat împreună la Școala Pupulară de Arte Bacău. Ea este și autoarea a câtorva texte care se regăsesc în cântecele mele, noi cântăm și repetăm împreună, ne sfătuim în privința temelor pe care să le abordăm în cântecele mele. Mama se ocupă și de partea juridică a activității mele, atunci când intervin contracte.

Ea este cea care a lansat și concretizat ideea apariției unui album sub semnătura Anastasia Ciobanu. Mama este o fire ambițioasă și mă încarcă permanent și pe mine cu energia ei neobosită.

Tata este cel care ne oferă confortul financiar, pentru că trebuie să luăm în calcul și partea pragmatică a lucrurilor, muncește zi și noapte pentru ca eu să am posibiltatea să fac ceea ce-mi doresc și susține necondiționat toate inițiativele mele.

Le doresc să fie sănătoși, le mulțumesc în egală măsură pentru toată dragostea și grija pe care mi-o poartă și pentru efortul depus ca eu să-mi implinesc un vis. Lângă părinții mei mă simt ocrotită și iubită ceea ce mă face sa-mi doresc ca niciodată să nu cunoască supărarea și amăraciunea și să mă însoțească mult timp de acum încolo pe acest drum frumos al cântecului.

Care este țelul tău cel mai mare în viață?

Bineînțeles că îmi doresc să ajung artist, un nume în muzica populară, să cânt tuturor românilor aflați în toate colțurile lumii și nu numai. Să ajung să le fac cunoscut și străinilor cântecul nostru popular și să le spun cu mândrie că sunt româncă.

comments icon 0 comments
0 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Tanase Emma


Bookmark?Remove?

Roxana Lupu,  actrița româncă ce întruchipează figuri regale în filme la Londra: “Îmi place să am un echilibru, să fiu același om dacă te vezi cu mine la magazin sau când mă vezi în film.”

-

România întreagă o iubește și o prețuiește pe Roxana Lupu. Este românca care s-a evidențiat la Londra interpretând cu măiestrie roluri de regine și prințese care i s-au potrivit cu desăvârșire. Este actrița noastră care și-a luat zborul și a arătat lumii ce ap... Mai mult »