Arădeanul (poet, dar prozator la bază) e de părere că România e tărâmul cel mai fertil poetic pentru orice scriitor aspirant. Iată.

Andrei Crăciun 

Andrei Mocuța, poet mai ales? Cum e să fii poet în România mileniului III, ce are specific o viață de poet în zilele noastre?
România e tărâmul cel mai fertil poetic pentru orice scriitor aspirant. Numai ochi și sensibilitate să nu ai ca să culegi cu plasa de fluturi poezia din jur. Poezia e peste tot, trebuie doar să fii într-un timing perfect cu ea să o poți observa și culege. Nici măcar poet nu-i musai să fii în România ca să poți scrie poezie. Doar observator cu mult timp liber și răbdare.

Pentru aceia care au deschis mai târziu ochii către poezie, dacă mergem la librărie și vrem să citim poezie de Andrei Mocuța ce să căutăm? Detaliați-ne un pic viața și opera. Cum ați ajuns să scrieți poezie?
Nu trebuie să căutați prea mult pentru că am scris doar două volume de poezie: Nu există cuvinte magice și Voi folosi întunericul drept călăuză. Abia după trei cărți de proză publicate am început să scriu poezie. Strucura mea de bază e aceea de prozator. Viața n-o să mi-o detaliez că o puteți citi în cărțile pe care le-am scris. Am realizat că pot face trecerea și la versuri după ce l-am citit și tradus pe Richard Brautigan, antologia poetică Ilustrată din Chinatown, Editura Paralela 45, pe care v-o recomand.

O să vă întreb vulgar, ca non-poeții, se poate trăi din poezie? Ce ar trebui să se întâmple pentru ca să se poată? Din ce trăiește un poet al timpului nostru?

Nu știu dacă alții reușesc, însă eu nu trăiesc nici din poezie, nici din proză. Sunt foarte puțini care se pot lăuda că trăiesc din scris în România. Abia supraviețuiesc editurile mari, ce să le mai rămână autorilor din vânzări? Un poet al timpului nostru poate trăi doar dintr-un full time job, poezia nu-i poate oferi venituri nici cât pentru un sfert de normă.

Țara. Ce părere aveți despre țara noastră, despre timpul prezent și despre viitor. Cum vezi dumneata viitorul României? Te interesează?
Țara trece prin cele mai grele momente din ultimii 30 de ani. Cât de bine pică acest interviu, tocmai înaintea alegerilor europarlamentare și a referendumului pe justiție. Dacă nu conștientizăm momentul greu, e foarte posibil să fie ultimele alegeri libere din România. Normal că mă interesează. Nu am de gând de emigrez, dar nici nu aș vrea să fiu forțat să o fac.

Emigrare. De ce nu ați emigrat, dacă nu ați emigrat? Ce vă ține acasă?
Am trăit în Franța între 2004 și 2006, tocmai pentru că țara mea nu mi-a putut oferi serviciile medicale de care aveam urgentă nevoie. Am avut mari probleme de sănătate atunci și statul român nu a contribuit cu nimic să mă ajute, nici în țară, nici afară. Chiar și așa, am ales să mă întorc și să produc bani pentru România. Inconștiență? Masochism? Undeva între ele, probabil. Și răspunsul de la prima întrebare. La Paris n-aș scrie niciodată poezia pe care o scriu în județul Arad. În orice altă patrie aș deveni douămiist.

Implicare civică. Este Mocuța implicat civic? Merge la vot? Protestează? Cum își manifestă cetățenia?
Sigur că da. Am prostestat la Timișoara când a avut loc în toată țara manifestarea de amploare #rezist. Votez de fiecare dată. Încerc să nu trăiesc doar cu nasul în cărți și să mă implic social cât de mult pot, dar nu-mi iese tot timpul. Cetățenia mi-o manifest și în afara granițelor. Am participat la lecturi de poezie sau proză la salon du livre din Paris, la Barcelona, Balcic, Ljubljana, Podgorica (dar nu și la Priștina).

Literatura română astăzi. Care e treaba cu literatura română la zi? Dacă am vrea să citim o pleiadă de tineri poeți, pe cine ne recomandați și de ce? Cum să procedăm?
Literatura română astăzi e mai mult literatura română ieri. Sau cel puțin asta citesc eu. Dintre tinerii poeți, vi-l recomand pe unul ajuns la maturitate: Robert Șerban. S-a întrecut pe sine în recentul volum de versuri, Tehnici de camuflaj. Cosmin Perța poate fi un alt exemplu: Cântec de leagăn pentru generația mea adună poeme din ultimii 7 ani, nu s-a grăbit să le publice. E și un excelent editor cu care lucrez din 2013 încoace. Alexandru Roșu e un foarte bun poet, dar nu a avut timp să-și publice versurile pentru că e corporatist. Veți auzi de el în curând. Cristian Popescu e unul dintre cei mai autentici, nu aveam cum să-l cunosc pentru că a decedat când aveam 10 ani, iar el 36. Apreciez un tânăr poet din Oravița care preferă anonimatul, Raul Bribete. Altul pentru că împarte aceeași pasiune sportivă cu mine, Borussia Dortmund: Andrei Zbîrnea din Berceni. Dar cel mai drag dintre tinerii poeți pe care-i prețuiesc e din Arad, Petru M. Haș.

CITAT
Literatura română astăzi e mai mult literatura română ieri. Sau cel puțin asta citesc eu. Dintre tinerii poeți, vi-l recomand pe unul ajuns la maturitate: Robert Șerban.
Andrei Mocuța, scriitor