Mihai Hohenzollern-Sigmaringen se naște pe 25 octombrie 1921, iar în 1925 tatăl său, principele moștenitor Carol anunță că relația sa cu Elena Lupescu e serioasă, pentru ca la sfârșitul anului să rămână în străinătate.

În urma actului din 4 ianuarie 1926, Mihai devine principele moștenitor și, odată cu moartea regelui Ferdinand, acesta devine pentru prima dată rege, în 1927. Minor fiind, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență, care nu s-a ridicat la nivelul vieții politice.

Detronat de tatăl său după întoarcerea în România, în 1930, Mihai a primit titlul de Mare Voievod de Alba-Iulia. Mama sa a fost exilată la Florența și o vedea doar o dată la câteva săptămâni.

Pe 6 septembrie 1940, Carol a fost obligat de Ion Antonescu să abdice și să părăsească țara, tronul revenindu-i lui Mihai. Sub statul național-legionar, acesta nu avea nicio putere reală de decizie.

Mihai a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944, când balanța războiului se întorsese. Lipsit de sprijinul Marii Britanii și SUA, e obligat să îl demită pe prim-ministrul anticomunist Nicolae Rădescu și să-l numească pe Petru Groza la Guvernare. În semn de abuz pentru noul guvern, regele a intrat în ”grevă regală”, refuzând să semneze decrete.

În 1948 a plecat în exil și s-a stabilit la Versoix, Elveția. Cuplul cu Ana de Borubon-Parma are cinci fiice, principesele Maria, Sofia, Irina, Elena și Margareta. După 1989 a fost oprit de Ion Iliescu să se întoarcă în țară, pentru ca abia sub președinția lui Constantinescu să-și primească cetățenia română.

În martie 2016 se îmbolnăvește de cancer și anunță retragerea sa din viața publică.