Maria și Mincu sunt doi tineri comediați, energici și cu planuri mari de viitor. Intrați de câțiva ani într-o industrie relativ la început de drum, în care atât publicul cât și artiștii încă se educă.

Vorbesc cu pasiune despre tot ce înseamnă stand-up comedy și spun că  nu ar mai putea trăi fără asta. Fie că este din narcisim, din nevoia de validare, sau pur și simplu din sentimentul pe care ți-l dă scena, comedia este acum parte din viața lor.

S-au cunoscut la teatru și au rămas împreună. Multe din glumele Mariei, de exemplu, sunt pur și simplu situații din viața ei pe care la combină, le gândește și le recită astfel încât oamenii să se regăsească în ele și să se amuze pe seama lor.

Ambii vorbesc cu patos despre oamenii care le critică muncă în intermediul online. Pentru că e ușor să stai cu laptopul în brațe și să crezi că te-ai fi putut descurca mai bine. În schimb, ceea ce nu se vede, nici la show-uri, nici pe internet, este munca din spatele actului de creație. Stau ore întregi scriind glume, unele bune, altele care pot fi perfecționate. Cert este că un spectacol de stand-up are zile întregi de muncă în spate. Glumele nu curg de la sine, așa cum te fac ei să crezi când apar pe scenă.

Se gândesc să plece din România, dar sunt conștienți că meseria pe care o fac este cu mult mai grea într-o altă limbă decât cea maternă.

Cine sunteți și cu ce vă ocupați?

Maria Popovici: Eu sunt Maria Popovici

Alexandru Minculescu: Iar eu sunt Alexandru Minculescu

Maria Popovici: Și împreună suntem Maria Popovici și Alexandru Minculescu, vă dați seama.

Alexandru Minculescu: Facem stand-up împreună de câțiva ani și suntem actori. Ne-am cunoscut la facultatea de teatru UNATC, fostul Institut. Suntem actori și comedianți… Mă gândeam că aș fi căutat și alte funcții, dar nu.

Maria Popovici: Tu ești și economist

Alexandru Minculescu:  Am făcut și cibernetică, dar nu știu de ce. Voiam de la început teatru, dar m-am dus la părinții mei în clasa a 12-a și le-am zis ca vreau să dau la teatru. Mama mi-a spus „vrei să mori de foame?” Și m-am panicat și am zis da, vreau bani. Și când am ajuns la ASE mi-am dat seama că eram plin de bani și am dat la actorie.

Maria Popovici: Eu doar liceul, n-am făcut nimic altceva decât UNATC. Părinții mei m-au lăsat să fac ce vreau.

Alexandru Minculescu: Mie mi-a prins bine că am făcut ASE-ul înainte. Nu eram suficient de matur la 18 ani să mă duc la actorie. Consider că a fost mai bine așa. Cred că fiecare avem un destin de la care ne mai abatem.

V.R.: Acum lucrați și la teatru și faceți și stand-up?

Maria Popovici:  N-am mai jucat teatru de un an și o lună. Lucram la un teatru independent care se numea În Culise, a avut viață vreo 5 ani de zile după care a dispărut și noi atunci am început să plecăm în turnee. Chiar am vrea la vară să facem un spectacol, să lucrăm cu un regizor.

V.R.: Cum a fost primul spectacol de teatru?

Maria Popovici:  Eu l-am avut cu trupa de teatru din liceu. La noi era o chestie foarte serioasă și o dată pe semestru se făcea un spectacol și închiriam teatrul Creangă și venea tot liceul. Mi-aduc aminte prima oară când am urcat pe scenă. Nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat. Înainte să urc era omul care deschidea cortina: avea părul rar dar lung, nu curat, era înfricoșător si m-a întrebat: ai emoții. Și îi zic da, și îmi zice: și eu am avut prima dată.

Alexandru Minculescu:  Eu prima dată am jucat la ASE. Era un tip care se ocupa de asta și n-aveau băieți, m-am dus eu cu un coleg, un prieten. Am jucat „ce formidabilă harababură” de Ionesco. N-am înțeles nimic. Aveam emoții, dar aveam o plăcere și o fericire în suflet că eram pe scenă și aveam replici. Dar eu stăteam ca și cum ai pune portarul pe scenă. Și am zis că dacă mă mai gândesc la teatru după ce termin facultatea, o să dau la teatru. Și am dat

V.R.: Și cu stand-up-ul? Cum ați început?

Maria Popovici:  Noi jucam în teatru independent și se făceau și show-uri de stand up și seara târziu se făceau seri de open mic. A urcat el prima oară apoi după mult timp și eu. A fost un impact mișto. Nu mă așteptam să placă oamenilor. De atunci to am urcat, am fost în Club 99 la open mic și m-au plăcut oamenii de acolo.

Alexandru Minculescu:  Ea a câștigat cupa 99, adică cupa de open mic. Și ea a câștigat prima ediție. Și a doua eu.

Maria Popovici:  Premiul I era un contract pe un an de zile în fiecare zi să deschizi show-ul. Apoi la în culise am rămas noi care făceam open mic-uri. A ajuns să ne placă așa mult că am făcut doar asta.

Alexandru Minculescu:  N-aș renunța niciodată.

Cum stă România la capitolul stand up?

Maria Popovici: Există de vreo 13-14 ani. A început la Cafe Deko tot cu seri de open mic. Unde au urcat toți comedianții mari.

Alexandru Minculescu:  Ei au fost pionierii și au testat terenul. Poate părea mult 13-14 ani, dar comparativ cu lumea asta e un copil mic.

Maria Popovici: Odată cu emisiunea IUmor s-au dus mulți să facă stand-up. Nu toți cei care merg la concurs sunt chiar comedianți. Nu pot să îmi imaginez ce fac ei pe scenă. E un pic grav, pentru că atunci mulți oameni spun stand-up-ul e o prostie. Nu triază. Dacă m-ar întreba cineva unde să mergă să vadă un show de stand-up i-aș spune du-te la Cafe Deko, vezi un show cu Teo, Vio și Costel. De acolo mergi să îi vezi pe alții.

Alexandru Minculescu:  Pentru că fenomenul e la început și acum a luat amploare și la tv oamenii se vor învăța. Vor merge la spectacolele oricui, fie că l-au văzut doar la tv și n-are legătură cu lumea asta a entertainmentului. Ei vor tria, vor simți că un comediat are alte glume, cu substrat, mai deștepte. Există piață în România și va crește și se va forma un gust.

Maria Popovici: Mai e prostia că mulți oameni spun că nu merg la stand-up că ăla de pe scenă înjură. Mie românul mi se pare ipocrit că românul spune „vai, dar nu pot să cred, ce urât vorbește”, dar noi ca nație suntem foarte slobozi la gură.

Alexandru Minculescu:  E un subiect care ne afectează pentru că oamenii nu cunosc fenomenul dar îți judecă munca.

V.R.: Dar de obicei, oamenii care comentează pe internet nu sunt oamenii care vin la show-uri.

Maria Popovici: Da, foarte bună chestie ai spus. Dar sunt și oameni care vin la show-uri și spun ce urât vorbește fata aia. Nu știu în ce secol se trezesc oamenii ăștia.

Alexandru Minculescu:  Bine ai zis, majoritatea haterilor, adică a oamenilor care te urăsc pe internet, nu duc o viață frumoasă. Nu sunt împăcați cu ei înșiși.

Maria Popovici: Nu că nu sunt împăcați, dar eu de exemplu nu sunt de acord cu niște categorii muzicale dar eu nu mă gândesc să intru pe pagina lor de facebook și să le dau comentarii.

Alexandru Minculescu:  E văzut bine și..

Maria Popovici: Vine lumea?Vine lumea dom’le,  vine și vin oameni de toate vârstele. Am văzut oameni de vârsta a treia în primul rând și mă simțeam cu ca un copil mic care spune prostii. Dar oamenii se ștergeau la ochi de râs

Alexandru Minculescu:  La stand up ești liber să vorbești despre orice.

Maria Popovici: Și sincer cu cât sunt subiectele mai tabu cu atât e mai amuzant. Poți să inserezi niște chestii prin care să lași niște învățături. Cine vrea să se prindă se prinde.

Maria Popovici: Mi se pare că trebuie să știi unde ești ca artist. Eu fac asta de 3 ani jumate. Chiar dacă sunt fericită că se râde la spectacolele mele, îmi dau seama că sunt la început. Eu încă sunt precum un copil mic, care râde când cade o mingie.

Alexandru Minculescu:  Și noi ne educăm în umor și în gândire să vedem ce teme putem să abordăm.

V.R.: Ce caracteristici trebuie să aibă un om care vrea să devină comediant?

Alexandru Minculescu:  Trebuie să fii foarte deschis spre orice. Să nu îți fie frică să te faci de râs

Maria Popovici: Trebuie să ai nevoie să faci oamenii să râdă, dar satisfacția să fie tot a ta. Nu mai pot să trăiesc fără satisfacția asta. Devii dependent.

Alexandru Minculescu:  Te acceptă oamenii ca fiind comic. Avem dorință în noi de validare

Maria Popovici: Toată lumea râde la ce ai scris tu, ce ai regizat tu. Ajunge să fie o chestie atât de egoistă și atât despre tine..încât nu mai ai nevoie de nimic. Eu nu mai ies la petreceri, vreau doar să merg în cluburi de comedie să fac asta.

V.R.: Mai aveți emoții când urcați pe scenă?

Maria Popovici: Da, dar nu la fel de mari.

Alexandru Minculescu:  Știi că le poți controla. După 10 secunde pe scenă te calmezi.

Maria Popovici: Când m-am apucat la început a venit la mine un comediant și a zis ce emoții am că n-am mai făcut de 2 săptămâni. Și de curând, cu perioada Crăciunului și revelionul, nu am mai uract pe scenă câteva săptămâni. Simțeam că n-am mai făcut niciodată. Aveam impresia că nu îmi mai știam textul. Mi-am revenit imediat.

Maria Popovici: Trebuie să suporți multe, inclusiv faptul că în stand-up ai tot felul de categorii în public. Spre deosebire de teatru unde sunt mai puțin anumite categorii de oameni, mai ai câte un hackler, care țipă către scenă și trebuie să vezi cum faci.

Alexandru Minculescu:  Spre deosebire de UK sau SUA nu există hackleri adevărați. Adică un om care îți comentează din public total gratuit.

Maria Popovici:  Vrea sa intre în conversație cu tine, să faci glume pe loc

Alexandru Minculescu:  E această libertatea, dacă ai văzut că se ține un spectacol într-un bar, se poate bea, ei spun că hai că putem și noi să ne dăm cu părere. Dar există și cazuri de hackleri care au făcut spectacolul mai amuzant. Nu au luat-o personal. Chiar săptămâna trecută am avut un hackler și de fiecare dată îi răspundeam, iar el nu a luat-o personal.

Maria Popovici: Frate suntem în 2018 și tu încă ieși din casă și strigi la o scenă? Eu dacă aș fi în public și ar fi unul care îmi strică spectacolul i-aș spune să tacă, pentru că eu am dat bani pe bilet

Maria Popovici: Ești un dobitoc dacă faci așa ceva. Nu e despre tine spectacolul de stand up. Ideea e că dacă tu mergi la show-uri și crezi ca poți să țipi la scenă, trebuie să te gândești că nu e pentru tine spectacolul acela. Sunt și alți oameni în public (…) E atât de enervant.

Alexandru Minculescu:  Ne place să discutăm lucrurile astea și să le spunem. Oamenii te știu ca fiind amuzant și pus pe glume. Și acum putem să transmitem și lucruri mai serioase.

V.R.: Ați avut vreun moment penibil pe scena, in afara de cele in care nu rad oamenii?

Maria Popovici:  Când scrii glume și nu merg și eventual sunt și lungi și le forțezi. Publicul simte

Alexandru Minculescu:  Publicul dacă te simte slab, te mănâncă, fără să vrea. Se vede la un om dacă se urcă pe scenă și îi e frică. Simte slăbiciunea și e ca o haită care sare pe pradă

Maria Popovici: Așa simți tu de pe scenă

V.R.:  Despre ce scrieți cel mai mult și de unde vă inspirați?

Maria Popovici:  Despre chestii din viața noastră. Lucruri pe care le observăm. Despre lucruripe care le observ, chestii la mine, comportamente, relația mea.

Alexandru Minculescu:  Nu neapărat ce ai pățit tu. Nu avem o regulă. La un moment dat se întâmplă să legi lucruri din material

Maria Popovici: Când scrii glume de mult timp, ajungi să gândești cumva. Și felul în care povesteși ceva. Oricum încă nu știu cum se face.

Alexandru Minculescu:  O regulă ar fi să scrii cam tot ce îți trece prin cap. Îți expui părerea într-un mod comic. Dar nu există o rețetă.

V.R.:  Maria, tu de ce ai timp să citești comentariile de pe internet?

Maria Popovici: Întotdeauna mi-am jurat că nu o să o fac, dar nu pot să mă abțin. Zic de acum încolo orice ar fi nu citesc comentariile, nu le mai șterg. Apoi am avut o perioadă în care am spus de ce să nu le șterg, vreau să fiu înconjurată de chestii frumoase. Apoi am zis nu, nu le șterg, nu le mai citesc niciodată, orice ar fi. Două minute mai târziu citeam comentariile. Parcă doar pe alea de rău le vedem. Am văzut că e o chestie generală. Au început vedetele de la Hollywood să vorbească despre comentariile negative și despre cum îi afectează.

V.R.: Tu le citești?

Alexandru Minculescu:  Da, le citesc. Dar eu primesc mai puține. E o curiozitate.

Maria Popovici:  Le-am dat disable pe youtube și mi-a scris cineva că de ce am făcut asta. Oamenii care se uită au impresia că le mai datorezi ceva. Se uită la produsul tău gratis și vor să și comenteze negativ.

Alexandru Minculescu:  Eu chiar mă gândesc de ce le citim. Nu le răspundem.Maria Popovici:  Eu nu șterg comentarii..sunt răutăți cu venin. Pe alea le șterg

Alexandru Minculescu:  Cineva poate să zică nu sunteți amuzanți, alea sunt în regulă

Maria Popovici:Vorbim prea mult despre hateri. Mai bine mulțumim oamenilor care ne iubesc și ne apreciază.

V.R.:  Sunteți genul de oameni care simt că nu muncesc pentru că fac un lucru care le place?

Maria Popovici: Nu, eu simt că muncesc, nu în sensul că e o povară, dar muncesc clar. Nu simți că muncești dacă îți iese. Când am un show bun zic ce m-am distrat în seara asta, dar când am un show greu.. știi cum muncesc?

Alexandru Minculescu:  Vii și vezi jumate de oră, dar nu aia e muncă. Munca e înainte. Toți oamenii sunt stresați.

Maria Popovici: Dacă scriu o glumă bună nu simt că am muncit, dar când stau și mă chinui

Alexandru Minculescu:  Și „râzi ca prostul” e o muncă, noi nu doar jucăm. Noi ne ocupăm și de filmare, organizarea filmării, eu fac și montajul și investiție și strângem mesele, le punem la loc. Ești ca toți oamenii, acum ca să fii actor trebuie să faci și scenografie și decor și mai multe

Maria Popovici:  Dacă nu lucrezi la stat

 

V.R.: Ce comedianți vă inspiră?

Maria Popovici: Comediantul meu străin preferat în momentul ăsta este Phill Jupitus. Mi se pare genial

Alexandru Minculescu:  L-am văzut anul trecut live și l-am tot văzut pe net într-un show de improvizație și apoi într-un show de stand-up. E un actor extraordinar. E doctor honorius causa la o facultate de acolo

Maria Popovici:  Asta e interesant. Face stand-up vulgar, vorbește „cu prostii” și omul are titlul de doctor honorius causa la universitatea din Canterbury. E de o inteligență extraordinar

Maria Popovici: Pe mine mă inspiră și Amy Schumar pe care mulți o blamează. A pornit de la zero, urca la open mic-uri, în America mai și costă să urci la open mic-uri, își vindea haine să facă asta. Mă inspiră. Mie îmi plac mult femeile care reușesc să facă treabă. Am citit și cartea pe care a scris-o de curând și mi-a plăcut mult povestea ei.

Maria Popovici:  Din România sunt mulți. Aș putea să zic toți. I-am și văzut mult. La fiecare din el am trecut printr-o stare în care am zis uau! cât de bun ești.

Alexandru Minculescu:  Mă bucur că sunt oameni care au făcut asta acum 13 ani și acum avem un sistem așezat de ei. Chit că nu mi se par toți la fel de amuzanți

Ți se pare că publicul reacționează altfel atunci când pe scenă e un bărbat, față de reacția lor atunci când pe scenă e o femeie?

Maria Popovici:  La început, când nu mă știa nimeni reacția era cine e asta? Și mă bucuram când după câteva minute râdea toată lumea. Acum oamenii știu la cine vin. Dar e o altă reacție, că eu când spun ceva mai..un subiect tabu sau o picanterie, normal că oamenii sunt mai surprinși.

Alexandru Minculescu:  E o priză mai mare la ea dacă ar spune un subiect un pic tabu e mai șocant faptul că e abordat de o femeie

Maria Popovici: Și ca femeie contează cum o faci. Că și eu am făcut-o necontrolat. Alexandru Minculescu:  Lumea râde când chestia aia e pusă într-un context anume

V.R.: Cum arată pentru voi o zi obișnuită? Ce faceți?

Maria Popovici:  Azi ne-am trezit, Mincu a făcut curat în casă, a spălat pe jos. Eu am dus niște haine la croitor. Donăm haine tot timpul, dar unele trebuie reparate. Le reparăm să le facem frumoase și apoi le dăm. Apoi am fsot la cumpărături și am cumpărat șoric și brânză. Eu m-am dus la masaj și după aia..Pot să vă arăt? Mi-am cumpărat niște cutii de lemn pe care o să le pictez. Vreau să fac asta ca terapie.

Alexandru Minculescu:  Avem o tăbliță pe frigider și acolo avem programat.

V.R.: Ce carte ați citit ultima dată?

Alexandru Minculescu:  Am citit Victor Frank „Omul în căutarea sensului vieții”, scrisă de un profesor care a făcut a treia școală de psihanaliză din Austria. E un evreu care a fost închis în lagăr și povestește, dar povestește, el și-a notat toate gândurile. Mi se pare că spune o chestie foarte interesantă că trăim într-o perioadă foarte stresantă. Apoi nu căuta scuză în nimic și orice frică ai avea-o înfrânge-o. E o carte pe care chiar o recomand

Alexandru Minculescu:  Mi-am propus în schimb să citesc mai des și să scriu în fiecare zi. Și am 3 zile de când n-am mai scris

V.R.: Vă gândiți să plecați din România?

Alexandru Minculescu:  Da, avem asta în cap. Dar meseria pe care o facem noi e o meserie de limbă cu care te-ai născut.

Maria Popovici: Mi-ar plăcea să stau șase luni în țară și șase luni undeva unde e cald.

Alexandru Minculescu:  Planurile de viitor sunt să facem asta și să o facem mai bine. Mi-ar plăcea să fac niște sketch-uri. Buget de sketch-uri ca lumea

Maria Popovici:  Aș vrea să ajungă să fie postul Comedy Central mai dezvoltat. Și să fie emisiuni unde poți să fac glume mai altfel. Mi-ar plăcea și să joc în filme și să produc filme, mi-ar plăcea să fac multe chestii. Am multe idei