Mihai Dragomir: Cât eşti student, apar oportunităţi, important e să nu zici nu

- - 15- 248 vizualizari

Poate că numele lui nu vă e cunoscut încă şi e bine că e aşa, pentru că Mihai este un om modest care preferă un anumit tip de discreţie în responsabilităţile pe care şi le asumă. Munca lui, însă, cu siguranţă vă e cunoscută, mai ales dacă în ultimii ani aţi călătorit prin Transilvania, mai precis în interiorul triunghiului Braşov-Sibiu-Sighişoara.

Din 2002, de când a terminat facultatea, Mihai Dragomir se dedică activ promovării turismului din această zonă, dezvoltării ecoturismului şi mai ales includerii în orice itinerariu a bisericilor fortificate. Cum a ajuns un inginer electronist lider în dezvoltarea turistică a Trasilvaniei şi pionier în popularizarea bisericilor fortificate din satele săseşti?  Răspunsul este că acolo l-a purtat întâmplarea şi că, de-a lungul anilor, lucrurilor s-au legat de aşa manieră tocmai pentru că el n-a refuzat nicio oportunitatea ivită.

Dar să n-o luăm înaintea poveştii.

Mihai Dragomir

Mihai Dragomir

Călătoria iniţiatică

În 1997 tânărul Mihai, proaspăt absolvent de liceu – profil Mate-Fizică – în oraşul natal Medgidia a urmat valul ascendent la acea vreme şi a dat la facultate la Bucureşti, la Electronică. Din prima zi, însă, şi-a dat seama de incompatibilitate. A profitat totuşi de contextul celor 5 ani de studiu pentru a călători prin ţară. Practic, în mai toate momentele libere pleca în câte o excursie. În acelaşi timp, s-a şi implicat în tot felul de activităţi extra şcolare, grupuri de iniţiativă, proiecte etc.

În 2004, în mod firesc, Mihai a pus-o şi de-o asociaţie (Mioritics), iar primul proiect a fost site-ul dordeduca.ro . “Mergem mult prin ţară şi mereu auzeam localnicii spunând: ei, păi dacă veneaţi acum o săptămână, ce sărbătoare a fost în sat. Şi noi ne întrebam de ce nu ştim de lucrurile astea,” rememorează Mihai începuturile lui în lumea organizaţiilor non-guvernamentale. Aşa că atunci, în 2004, el şi prietenii lui s-au gândit să facă un site cu evenimente prea puţin cunoscute şi promovate.

Ideea aceasta a venit mănuşă peste planurile de călătorii. În 2002, Mihai şi un prieten, alături de doi marinari au plecat cu barca de la Izvorul Oltului, până la Dunăre, apoi la Sfântu Gheorghe şi Constanţa. Cu un telefon mobil Zapp cu Internet (rara avis la vremea aceea) şi cu aparat foto digital zilnic au publicat un jurnal de călătorie, practic prima versiune a site-ului dordeduca.ro.

În 2003 au plecat de la Sulina până la Capul Midia, cu sandalele pe nisip, exact pe linia litoralului, iar în 2004 au ales zona Transilvaniei.

Atunci s-a produs declicul. Întâlnirea cu bisericile fortificate din zonă a fost punctul de plecare pentru tot ce face Mihai Dragomir.  El spune povestea aşa: acum 10 ani, 7 tineri au călătorit timp de 9 zile între Braşov, Sibiu şi Sighişoara, au făcut poze bisericilor săseşti şi au descoperit istoria lor şi legendele brodate în jurul găurilor negre din istorie. După această expediţie au organizat o expoziţie foto la Biertan, de aici au mers la Sibiu cu fotografiile, apoi la Suceava şi tot aşa. Până astăzi expoziţia a ajuns la Londra, în Germania, Italia, Franţa şi multe locuri din România, iar respectivele fotografii pot fi acum găsite şi pe suport CD, alături de o hartă interactivă, informaţii şi legende din zona respectivă, simulări despre venirea saşilor şi construcţia bisericilor. Totul în 7 limbi.

Archita

Bisericile fortificate, cel mai important obiectiv turistic

În acest context şi pentru că fiecare lucru a decurs firesc dintr-altul, Mihai a decis că bisericile fortificate trebuie promovate cu adevărat. A obţinut o finanţare şi aşa Asociaţia Mioritics a deschis trei centre de informare turistică: la Sibiu în aprilie 2007, la Sighişoara în mai 2007 şi la Râşnov în 2009. Fiecare centru a crescut separat, cel din Sighişoara dezvoltându-se şi într-o agenţie locală de turism, pe fondul cererii mari de informaţii de cazare, biciclete, ghizi, hărţi etc. Efortul a fost şi el răsplătit, în zonă venind din ce în ce mai mulţi turişti.

Astăzi, la Sighişoara ajung  13.000-16.000 de turişti anual, din care 73% sunt străini, spune Mihai Dragomir. Cetatea medievală nu mai este, însă, pe primul loc în preferinţele celor care aleg zona Transilvaniei ca destinaţie de weekend sau de vacanţă. Mulţi se îndreaptă către Sibiu sau Râşnov, unde ajung  50.000 – 60.000 de turişti anual, dintre care 68% sunt români.  Pe lista destinaţiilor un loc în top ocupă Alba Iulia şi, bineînţeles, satele săşeşti incluse în triunghiul Sighişoara-Sibiu-Braşov, mai ales că aici există 7 biserici fortificate care acum sunt situri UNESCO, în mare parte datorită muncii lui Mihai Dragomir.

Poate că cele mai cunoscute sunt Biertan şi Viscri (popularitatea fiind adusă de venirea Prinţului Charles al Marii Britanii în zonă), dar celelalte nu sunt deloc de neglijat, explică Mihai.

“Din punctul meu de vedere în zona Sibiu-Sighişoara lucrurile merg bine pentru că a fost şi un noroc legat de oamenii care activează în zonă: ong-uri, persoane private, investitori etc.  Oameni de bună calitate au cumpărat case în zonă şi noi ne folosim de ei ca bune exemple de restaurare de case şi valorificare de produse locale. A apărut un nivel de servicii de foarte bună calitate, de 4-5 stele, deci se poate practica un turism mai elitist.  Plus activităţi inedite cum ar fi vânătoarea de trufe”, spune Mihai.

Biertan

Omul care sfinteşte locul

Fiindcă reporterul a fost în zona bisericilor fortificate în 2009, insist să aflu care este locul de suflet pentru Mihai Dragomir, pe care prima oară l-am întâlnit atunci, în casa unor italieni care au cumpărat mai multe clădiri vechi din Copşa Mare şi le-au transformat în pensiuni eco, dar cu servicii de foarte bună calitate.

“Locul de suflet? E greu de ales, mai ales că eu sunt legat de locuri prin oameni. O piatră nu spune nimic”, explică Mihai. Nominalizează, totuşi, satul Richiş, unde se simte ataşat de curatorul bisericii fortificate, Johann Schaas, un personaj de poveste, care din 2008 deschide biserica pentru turişti şi spune povestea ei, o parte istorie, o parte legendă.

Johan Schass - Richis

Johann Schaas

Johann Schaas e ţăran, lucrează pământul, e singurul care mai are vie într-o zonă pe vremuri celebră pentru podgoriile ei, creşte animale, face pălincă şi miere şi, când are răgaz, citeşte. Din păcate, mai spune Mihai, Johann Schaas şi soţia lui sunt ultimii saşi din Richiş.

“E clar că aici a fost o tragedie prin plecarea saşilor, care a lăsat urme, atât în felul în care este stratificată societatea, cât şi în viaţa culturală. Satele astea nu ştiu cine mai sunt acum, şi-au pierdut identitatea”, spune Mihai.

Pe scurt

Mihai Dragomir 1

Mihai Dragomir, omul care nu poate să se oprească

Viitorulromaniei.ro: Te-ai gândit vreodată să emigrezi?
Mihai Dragomir: Nu. Mi se pare că este atât de mult de lucru în ţara asta, că practic avem de făcut atât de multe lucruri, încât de ce aş pleca.

Care sunt valorile tale?
Oamenii care muncesc şi care nu văd munca ca pe un chin, voluntarii şi cinstea, sau mai bine zis onestitatea.

Ce le-ai spune tinerilor care se plâng de joburi sau de lipsa de oportunităţi?
Le-aş pune că norocul ţi-l faci. Eu 5 ani de zile am făcut o facultate pe care nu mi-o doream, dar n-am stat degeaba, am călătorit cât am putut, m-am implicat în tot felul de organizaţii şi proiecte, am experimentat. Când eşti student ţi se deschid oportunităţi pentru că nu cauţi neapărat un loc de muncă şi nici nu ai presiunea banilor. Am urmat toate căile care mi s-au deschis şi ăsta e poate un bun exemplu pentru că nu ştii niciodată unde poţi ajunge şi ce oportunităţi se pot deschide.  De exemplu, eu şi acum, după 12 ani de activitate, fac 60% voluntariat.

Apropo de voluntariat. S-a schimbat mult percepţia asupra voluntariatului, din ce în ce mai mulţi tineri fac asta.
Acum voluntariatul e cool, e bine să fie cool să fii voluntar, dar trebuie să mergem şi un pic mai departe. Practic e nevoie de ceva sustenabil, după orice experienţă voluntarul trebuie să plece îmbogăţit.

N-ai practicat nici măcar o zi meseria de inginer electronist.
Mie mi se pare aşa: că nu trebuie să ştii nimic, că oricum facultatea nu te învaţă nimic de fapt, că totul se rezolvă cu bun-simţ, că orice are o rezolvare logică, orice lucru ori cât de complex ar fi. De altfel, am acumulat experienţă ca manager de proiect, ghid, consultant, manager cultural, producător de film etc.

Ce te face să continui zilnic?
Eu sunt pe modelul avem o problemă, trebuie să o rezolvăm. Eu nu renunţ la un proiect când am cel puţin un om pentru care merită să trag. Nu vreau să dezamăgesc oamenii la care ţin.

Care sunt modelele tale?
Ştiu oameni pe care îi respect, dar nu am modele în sensul de copiat de la ei. Îmi vine în mine  o afirmaţie făcută de Ivan Patzaichin. A fost întrebat dacă el este un model pentru oamenii Deltei Dunării şi el a spus: din păcate nu sunt un model, sunt o icoană. Este atât de interesant ce spune el, mai ales că icoana este cea la care te închini, după care ieşi afară şi uiţi cu totul. Pentru mine, de exemplu, Ivan sau dl. Schaas sunt icoane şi îmi dau fiecare valoare.  Sunt icoane la care chiar mă uit, nu mă închin şi nu mă mai gândesc la ele.

De ce faci ceea ce faci, ce urmăreşti, care e obiectivul tău?
Să trăiesc, dar nu în sensul de câştiguri. Eu nu pot să mă opresc. Fac şi îmi place la nebunie ceea ce fac, câteodată nici noaptea nu mă opresc, îmi vin mereu idei. Dacă vrei, obiectivul meu este să nu mă opresc. Am 36 de ani şi nu ştiu să stau.

Proiectele lui Mihai Dragomir

Domeniul în care activează Mihai Dragomir se numeşte ecoturism şi înseamnă practicarea unui turism legat de o zonă verde cu respectarea identităţii culturale a zonei, adică a traditiţiilor locale, a gastronomiei, a patrimoniului construit, plus o componentă de turism activ (drumeţii, plimbări cu bicicleta, plimbări cu căruţa etc.)

El se mişcă în interiorul acestui concept cu lejeritate şi imaginaţie şi găseşte noi şi noi idei pentru a ridica şi promova zona Transilvaniei, dar şi a răspunde nevoii de relaxare a omului modern. Unul dintre ele este un proiect care presupune marcarea traseelor de drumeţii şi cicloturism între Sibiu şi Rupea, trecând prin Sighişoara. Un alt proiect curent vizează includerea bisericilor fortificate pe harta itinerariilor culturale europene într-un proiect european care presupune crearea de rute turistice culturale comune pentru grupuri de 3-4 ţări din interiorul UE.

O parte din energia lui merge şi către obţinerea certificării de destinaţie de ecoturism de la Ministerul Turismului pentru întreaga zonă a Transilvaniei, lucru care s-ar putea întâmpla într-un an de zile. În trecut a organizat tabere de fotografie şi pictură şi speră să o poată face din nou. Iar recent a prospectat, alături de câţiva pelerini, potenţialul de turism de pelerinaj (aşa cum se face pe Camino, către Santiago de Compostela). Iar concluzia a fost că nu trebuie să te duci până la Santiago ca să te regăseşti, te poţi regăsi şi pe drumurile noastre.

În plus, toamna aceasta Mihai Dragomir studiază oportunitatea realizării unor trasee de transhumanţă în Mărginimea Sibiului.

Biertan 1

Festivalul de Film Istoric de la Râşnov

Dacă vreţi să-l cunoaşteţi şi să-l vedeţi în acţiune, nu rataţi, între 1-10 august, Festivalul de Film Istoric de la Râşnov, un alt proiect căruia i se dedică an de an, din 2009. Îşi aduce aminte cu amuzament de începuturile festivalului: în 2009, doar ce deschisese centrul de informare turistică de la Râşnov şi directorul cetăţii, istoric de meserie, i-a propus să facă un festival de film istoric. A reacţionat cu scepticism la propunere, nu înţelegea scopul unui astfel de eveniment acolo, dar la insistenţele directorului s-a implicat în organizarea lui.

“Primul film care din festival a fost <<Nemuritorii>> , de Sergiu Nicolaescu, care a fost filmat la Râşnov. Stăteam, mă uitam şi aşteptam să se termine filmul. Şi în momentul în care în film este asediul cetăţii mi-am dat seama că cei de pe ecran erau unde stăteam eu atunci. Acela a fost momentul în care mi-am am înţeles de ce facem acel festival”, povesteşte Mihai Dragomir.

Astăzi se declară dependent de festival şi spune că dacă la început nu vedea cum se poate dezvolta un astfel de proiect, acum are atât de multe idei că i se par insuficiente cele 10 zile ale evenimentului cultural.

Citat: “Când eşti student ţi se deschid oportunităţi pentru că nu cauţi neapărat un loc de muncă şi nici nu ai presiunea banilor”, Mihai Dragomir.

Credit Foto: Asociația Mioritics

15 recommended
comments icon 2 comments
248 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de