Trei pentru România: Tinerii setaţi să ne schimbe istoria

Ce au în comun trei tineri cu vârste, pregătire şi educaţie diferite şi care se întâlnesc întâmplător la un festival de film istoric?

Florin, Irina şi Mihai s-au cunoscut prima dată pe 1 august anul acesta. Nu se mai văzuseră niciodată până atunci, dar hazardul i-a adus împreună la Râşnov, unde au descoperit că au în comun două mari pasiuni: filmul şi istoria.

Provin din locuri diferite şi au acumulat experienţe de viaţă distincte, dar trăiesc pe baza unor valori comune unei părţi din generaţia lor. Irina este din Republica Moldovă, Florin din Târgovişte, iar Mihai din Câmpulung Muscel. Pe ei i-a adus împreuna un program de selecţie a elitelor interesate de filmul istoric, prin care zece tineri au câştigat burse şi au putut lua parte la Şcoala de Vară Astra desfăşurată în cadrul Festivalului de Film Istoric de la Râşnov.

Timp de 10 zile, cei trei au putut viziona filme istorice şi au discutat despre cele două mari teme ale Şcolii de Vară – Marele Război şi anul 1989 – cu istoricii invitaţi la sesiunile de prelegeri. În penultima zi de festival, când am stat de vorbă cu ei, s-au declarat cu toţii entuziaşti de experienţa din Râşnov şi dornici să ducă mai departe cele învăţate aici.

Să facem cunoştinţă cu cei trei!

I.

Politehnistul pasionat de film şi istorie

Florin Iordache are 26 de ani, a absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti şi este angajat la IBM România. De mic a fost pasionat de film şi de istorie şi cum mereu a simţit că are nevoie de un cadru mai larg de exprimare, a aplicat la Şcoala de Vară de la Râşnov.

Ca să ajungă aici, însă, a trebuit să scrie un eseu în care să îşi imagineze cum ar fi arătat o zi din viaţa lui în 2014, în România condusă de Nicolae Ceauşescu. Şi cum provine din Târgovişte şi a trecut des pe lângă locul unde au fost executaţi cei doi Ceauşeşti, dar mai ales pentru că a avut în familie rude persecutate de regimul comunist, Florin şi-a imaginat o zi în care a trăit prin prisma experienţelor oamenilor care au avut de suferit în timpul acelor ani negri. La finalul eseului, rememorează uşor amuzat, a făcut şi un pic de filozofie, explicând cum sacrificiul acelor oameni a făcut posibil ca el să nu mai trăiască într-o Românie comunistă în 2014.

Florin iubeşte filmele de mic copil, pune pe locul întâi în topul personal producţia “It’s a wonderful life” de Frank Kapra. Include pe lista preferinţelor şi filmele româneşti, cum ar fi “Filantropica” sau “Restul e tăcere”.

Producătoarea de film din Republica Moldova

În stânga lui Florin, la masa lungă de terasa instalată în interiorul cetăţii Râşnov, un loc unde istoria pulsează în fiecare piatră, Irina Samson, o studentă de 20 de ani din Republica Moldova, ne vorbeşte cu entuziasm despre visele ei.

Tocmai ce a terminat anul întâi de facultate, la Academia de Muzică Teatru şi Arte Plastice, specializarea Director Producţie de Film şi TV. Iubeşte filmul, înainte de facultate a cochetat şi cu actoria, şi îşi doreşte să facă producţii europene. De fapt, deviza ei de lucru pare să fie: Filmul European în Moldova. Irina e încântată că tocmai ce s-a votat legea cinematografiei şi în Republica Moldova şi că astfel va exista finanţare pentru tineri ca ea.

Printre regizorii ei preferaţi se numără Cristian Mungiu, iar printre filme “Inception” de Cristopher Nolan. La Râşnov, dintre filmele văzute, a marcat-o foarte tare producţia “The white ribbon” a lui Michael Haneke.

Irina a fost pasionată de istorie de mică, părinţii ei chiar sperau că se va face profesoară de istorie, dar ea a ales producţia de film şi aşa s-a creat contextul să vină în România unde a avut şansa să cunoască mulţi tineri de vârsta ei şi să îşi îmbogăţească vocabularul.

Acum ea e decisă să obţină cetăţenia română. A fost un calvar să adune toate actele necesare, dar spune că ea se simte româncă pentru că s-a născut la 8 kilometri de Prut şi a crescut cu TVR-ul. “Dupa mine limba rusă nu-și are locul în Republica Moldova, eu mă consider româncă, de ce să nu am şi cetăţenie?”

Cercetătorul pasionat de istoria recentă

Mihai Floroiu (dreapta) are 22 de ani şi este student în ultimul an la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Deci nu întâmplător a aplicat la această şcoală de vară, e foarte interesat de perioada comunistă din România, în special de perioada 1948-1964 şi anii ‘80 în România, dar şi de revoluţia din 1989.

Privind totul cu ochiul celui care se pregăteşte să fie devină specialist în istorie, Mihai se declară încântat de organizarea festivalului. I-a plăcut mai ales faptul că fiecare proiecţie a fost urmată de discuţii cu oameni care au făcut sau care au studiat istoria respectivă şi astfel a putut descoperi o grămadă de informaţii pe care la şcoală nu le-a aflat.

Mihai este cu precădere interesat de anul 1989 şi crede că tot ce s-a întâmplat la televiziune, în clipele care au urmat fugii cuplului Ceauşescu din Bucureşti, a fost un circ regizat, care a prins la un popor ţinut ani în şir în teroare şi imbecilizat.

“Altfel nu îmi explic de ce, după 20 de ani, nu am reuşit să îi tragem la răspundere pe cei vinovaţi. Mi se pare că noi nu taxăm minciuna”, comentează el.

Mihai îşi doreşte să cerceteze în profunzime istoria recentă a României, atât la masterat, cât şi la doctorat, dar să o facă într-un mod onest, aşa cum l-a învăţat modelul său în viaţă, profesorul Cezar Neacşu care l-a introus în tainele gramaticii în oraşul natal, Câmpulung Muscel.

II.

ÎN CE CRED EI

Valorile lor

Florin Iordache: Dumnezeu şi familia

Irina Samson: libertatea şi încrederea în sine

Mihai Floroiu: credinţa în Dumnezeu şi onestitatea

Proiectele lor de ţară

Florin Iordache: educaţia

Misiunea generaţiei mele este de a transmite aceste valori şi de a rezista, de a se coaliza într-o voce, de a face acţiuni comune dincolo de chestiile astea politizate care ne despart.

Irina Samson: orientarea spre Europa

Cred că tinerii din Republica Moldova ar trebui să se orienteze mai mult spre Europa şi să nu rămână cu vechile concepţii.

Mihai Floroiu: educaţia şi reîntoarcerea elitelor din Occident

E nevoie să punem accent pe dezvoltarea infrastructurii din educaţie şi să eliminăm impostura la nivel guvernamental. Sper ca generaţia mea să nu mai repete greşelile postdecembriste.

Vor să plece din ţară?

Florin Iordache: Am lucrat în Belgia, Grecia şi Italia, trimis de firmă, dar niciodată nu aş putea să plec din ţară definitiv.

Irina Samson: Eu simt că nu sunt legată de un anumit loc şi că acasă este acolo unde te simţi bine. Eu aş putea să lucrez oriunde în lume, dar să ştiu că am o căsuţă în Chişinău.

Mihai Floroiu: În România mă simt foarte bine. Am fost prin multe ţări, dar nu sunt compatibil cu alte naţii, vorba lui Petre Ţuţea, nu pot să extrapolez substanţa spiritului meu la altă naţie.

Este voluntariatul o valoare?

Florin Iordache: Da, fac voluntariat în timpul liber, am fost în tabăra de la Valea Plopului, l-am ajutat pe părintele Tănase să mai construiască ceva pe acolo. (La Valea Plopului, părintele Tănase îngrijeşte copii abandonaţi de părinţi – n.r.)

Irina Samson: Am făcut voluntariat la Festivalul Internaţional de Film Documentar Cronograf la Chişinău, cred că mi-a marcat paşii mei mai departe, în timpul festivalului am decis că voi face producţie de film.

Mihai Floroiu: Voluntariat am făcut la Centrul de Studii în Istorie Contemporană, unde director este Alin Mureşan, l-am ajutat la organizarea unor conferinţe la Academia Română.