Pittiș se naște la București, pe 4 octombrie 1943, și are să-și pună amprenta în teatru, muzică, radio și televiziune. Compozitor, regizor și traducător, Pittiș e unul dintre cele mai apreciate personaje din cultura modernă a României.

Este singurul fiu al unui pilot – Nicolae Pitiș – și al Anei Pitiș, croitoreasă. De ce e Florian ”Pittiș”, iar părinții doar cu un singur ”t„? Angajatul stării civile a completat greșit certificatul de naștere, iar actorul nu s-a mai obosit să-l schimbe peste ani.

”Moțu” a debutat la Teatrul Savoy în ”Congresul puștilor”, pe când avea doar 4 ani. În clasa a IV-a punea în scenă actul III din ”O scrisoare pierdută”, în rolul cetățeanului turmentat.

Marea pasiune pentru Rock&Roll se naște la mijlocul anilor ‘50 pentru ca, mai târziu, trupa The Beatles, dar și Bob Dylan,  să devină inspirație absolută pentru artistul în devenire. Multe din piesele lansate mai târziu cu ”Pasărea Colibri” sunt traduceri din Dylan.

Face un an de Politehnică și, în același timp, e electrician la Teatrul Bulandra. Ia lecții de dicție, deprinde calități ale actorilor și, într-o zi, Liviu Ciulei îl invită să preia un rol.

Pittiș rămâne în imaginea multora și pentru părul lung pe care a început să-l poarte la începutul anilor ‘70. Pittiș povestea cum era chemat la organele de partid și cum intra în sala plină de activiști cu o singură replică: ”Bună ziua, eu nu mă tund”.

Prima piesă pusă în scenă ca regizor a fost „Față în față cu lumea” în anul 1979, urmată de „Cum se numeau cei patru Beatles”, un an mai târziu.

Artistul a îmbrăcat haina muzicii rock, folk, a poeziei, a fost prezentator de televiziune și l-am auzit de multe ori pe radio. În ultimii ani ai vieții și-a construit propriul post de radio: Radio3net – post care la o zi după moartea sa i-a preluat numele.

Florian Pittiș se stinge din viață pe 5 august 2007, ajuns de un cancer la prostată cu care s-a luptat multă vreme și i-a grăbit sfârșitul.

Florian Pittiș – Vânare de vânt (Bob Dylan – Blowing in the Wind) – 1976