Observatorul astronomic din Bârlad şi omul care a descoperit o nouă stea

- - 48- 4613 vizualizari

Când cauţi pe Google atracţiile turistice din oraşul Bârlad, primul pe listă este muzeul de istorie „Vasile Pârvan“. Dar cine ar vrea să fie turist într-o urbe mică, de provincie moldovenească, nu-i aşa? Şi de ce să îşi piardă timpul cu un muzeu de istorie, probabil prăfuit?

Dar, muzeul de istorie „Vasile Pârvan“ din Bârlad este mai mult decât o clădire neoclasică, recondiţionată împecabil. Este locul în care se găseşte magicul „praf de stele“. Pasiunea pentru aştri, pe care o au cei de aici, a dus la construirea unuia dintre cele mai bine dotate observatoare astronomice din România.

Dumitru Ciprian Vîntdevară şi-a dorit să înveţe cât mai multe despre univers. De când era copil a fost atras de lumea pe care o vedea pe cer. A ales facultatea de geografie, un domeniu oarecum apropiat de ceea ce îşi dorea el să facă, pentru că mediul academic românesc nu include o şcoală dedicată analizei corpurilor cereşti. În timpul interviului, când vorbeam despre studiul ştiinţei astronomiei a început să râdă şi spunea că la noi, în oferta de cursuri în domeniu de pe piaţă, cam toate sunt de astrologie, adică cele în care cercetarea stelelor se traduce în horoscop.

Dar când eşti condus de pasiune, nimic nu te poate opri să faci ceea ce ţi-ai propus. Şi pasiune a fost cuvântul cel mai des folosit de Ciprian Vîntdevară, în interviul acordat pentru „Viitorul României. “

Viitorul României: De ce s-a construit un observator astronomic la Bârlad, un oraş care nu este cunoscut pentru o tradiţie în această zonă ştiinţifică?

Ciprian Vîntdevară: N-aş putea să spun că nu este chiar recunoscut pentru aşa ceva. Eu sunt gălăţean, am ajuns la Bârlad în toamna lui 2009, la recomandarea unui colaborator de-ai mei, Ovidiu Tercu, de la Planetariul şi Observatorul Astronomic de la Galaţi, care mi-a zis că cei de la Bârlad îşi construiesc un planetariu la fel ca cel de la Galaţi. Sigur că povestea este mai lungă, fiindcă nu am primit recomandarea întâmplător. Am activat 5 ani ca membru în astroclubul din Galaţi şi m-am implicat în mai multe activităţi, atât cu publicul, cât şi în tabere de astronomie. Între timp, aici la Bârlad, muzeul Vasile Pârvan, care are mai multe secţii printre care şi astronomia, a inaugurat în 2006, un punct de observaţii astronomice. Dar în spate, este o altă poveste. Există în Bârlad Asociaţia Astronomică Sirius, care are rezultate în pregătirea olimpicilor, şi de aici a plecat ideea observatorului, pentru că atunci exista o colaborare mai strânsă. Însă, până în 2009, când am venit eu, nu exista un specialist care să se ocupe de observator. Este mai mult decât un simplu serviciu, ai nevoie de o persoană dedicată şi de implicare ca să ai rezultate.

Principiul zis şi făcut a funcţionat în cazul lui Ciprian Vîntdevară. Într-o noapte de februarie, cercetătorul amator care studiază universul, din Bârlad, a descoperit o nouă stea şi a scris astfel o pagină de istorie ştiinţifică.

Ciprian Vîntdevară: Pentru oamenii obişnuiţi este o stea. În comunitatea ştiinţifică este o nova roşie, luminoasă, ciocnirea a două stele, pentru că este o fuziune, o unire a două stele. Sunt fenomene cosmice rare şi până acum putine astfel de obiecte au fost descoperite. Din 2013, de când am pus set up-ul de cercetare în funcţiune la observatorul nostru, contribuim la determinarea poziţiilor unor astfel de obiecte, asteroizi şi comete. Dar mi-am dorit şi o descoperire individuală, pentru că raportarea asta o fac mai multe observatoare din lume. Nu a fost simplu, necesită o documentare serioasă. Informaţii în ţară nu prea ai de unde să obţii, am vorbit cu alte observatoare din lume, nu neapărat mari, ci de amatori şi am cunoscut mulţi oameni care m-au ajutat. În noaptea de 10-11 februarie 2015, în dreptul unei galaxii numită M101, am găsit un nou obiect, un tranzient, adică un obiect care stă un timp şi dispare. Este un fenomen de scurtă durată, a mai stat cam o lună de zile după descoperire. L-am vazut, l-am rapotat, am primit confirmarea că este descoperire, am primit şi creditul de descoperitor. Este singura descoperire din România, din istoria descoperirilor astronomice în direcţia asta si este o performanţă la nivel mondial. Erau şase de toate, făcute de observatoare mari din lume. Aceasta este a şaptea şi eu sunt singurul amator care a facut asta. Este ceva incredibil, nici noi nu realizăm la doi ani după. Am primit şi un premiu anul trecut de la fundaţia Horia Hulubei, de pe lângă Institutul de fizică de la Măgurele.

Perseus, legendarul erou grec care a salvat-o pe prinţesa Andromeda de un monstru marin, şi-a împrumutat numele nu doar unei constelaţii, ci şi astroclubului înfiinţat de Ciprian la muzeul Vasile Pârvan. Pentru că pasiunea adevărată se împărtăşeşte şi cu alţii. Într-un oraş unde economia nu oferă prea mult, există tineri care ştiu că munca lor, diferită de cea obişnuită care aduce venituri mai rapid, nu înseamnă visat la stele, ci analiză serioasă, care îi educă şi îi pregăteşte pentru viitor.

Ciprian Vîntdevară: A fi activ la un club de astronomie, nu înseamnă doar că te uiţi la stele, înseamnă voluntariat care conteaza la CV pentru angajarea în viitor, o metodă de a trăi altfel viaţa de zi cu zi şi, de ce nu, relaxare. De când am înfiinţat clubul, au trecut pe la noi cam 150 de persoane, nu sunt doar copii, ci pasionaţi de toate vârstele. Mulţi au venit, puţini au rămas, s-au autoselectat. Acum sunt cam 20-25 de membri care participă la toate activităţile. Sunt liceeni cei mai mulţi, dar avem şi adulţi, care mă ajută mai ales când plecăm în tabere. Avem un program de activitate pe care îl respectăm. Avem cursuri de astronomie, lecţii făcute să înţeleagă şi cel mic de clasa a 3-a, şi cei mari. Ne vedem sâmbăta după-amiaza, când lumea este liberă, ca să poată rămâne şi seara, la observaţii. Taberele sunt activitatea principală. Mergem în afara Bârladului, ne ducem cu cortul câte 3-4 zile, ne luăm şi instrumentele, este bagaj serios. Facem totul din bani personali, dar avem şi sponsorizări. Dotările observatorului le avem în urma unor sponsorizări din mediul privat, prin proiectul Ţara lui Andrei de la Petrom. Am făcut proiecte şi în doi ani am reuşit să primesc 10 000 euro, din care am luat echipamente. Dar avem şi donaţii de instrumente. Sunt oameni care ne ajută.

Lipsa de specialişti în domeniul astronomiei din România, îi face pe cei care au pasiunea în sânge să devină pricepuţi la toate. Se învaţă unii pe alţii, aşa cum ne-a spus Ciprian. Toţi sunt autodidacţi şi sprijinul pe care şi-l acordă reciproc îi face să depăşească problemele şi să meargă mai departe.

Ciprian Vîntdevară: Dacă stau să ma gândesc, cred că in fiecare zi a fost câte ceva care să mă facă să mă gândesc să abandonez. Dar este vorba de pasiune şi asta te face să treci peste tot. De pildă, ca să implementezi un echipament, să-l faci să fie operativ, mă refer la cel pentru cercetare, noi nu avem încă reglementări. Nu este cineva care să vină, după ce am cumpărat telescopul să îl instaleze şi eu apăs două butoane şi gata. Noi facem de toate, nu doar eu, ci şi alţi cu aceeaşi pasiune.

Cerul este limita pentru oameni ca Ciprian Vîntdevară, cercetătorul amator de la Observatorul astronomic din Bârlad şi atitudinea pe care o are el şi membrii comunităţii pe care o construiesc împreună, ne face să credem în viitorul României.

CITAT: „Este singura descoperire din România, din istoria descoperirilor astronomice în direcţia asta si este o performanţă la nivel mondial.” Ciprian Vîntdevară, Observatorul astronomic din Bârlad

Fotografii din arhiva AstroBârlad

48 recommended
comments icon 0 comments
4613 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Cristina Cileacu