Remus a rămas orfan de mamă la doar șase ani, așa că și-a purtat de grijă mai mult singur. N-a făcut școli înalte, însă a fost suficient de inteligent încât să înțeleagă la un moment dat că singură lui salvare e Occidentul.

Aventura lui începea într-o zi de mai. 1989. La Eselnita făcându-și curaj să treacă Dunărea înot. Visa la Occident și la libertate. A ajuns în Iugoslavia, de unde a trecut mai apoi ilegal în Grecia, Italia, că în final să ajungă la Paris.

N-a ars etape. A mers încet, dar sigur, muncind din greu spre un post mai bun. După ce a fost șef de sală la Plaza Athenee, Remus avea să devină director la Fouquet, unul dintre cele mai exclusiviste restaurante din Paris.

Pe vremea când lucra la Fouquets își imagina că până la 40 de ani va avea 5 restaurante. Pe primul avea să-l deschidă în urmă cu 10 ani în inima Parisului. Acolo a pus toată știința lui învățată în restaurantele de lux, și în felul acesta a ajuns să îi cucerească pe gurmanzii francezi în țara lor.

Ca să ajungă aici a muncit 20 de ani. Și-a sacrificat tinerețea și viața de familie. Când trage linie spune că e pe plus, pentru că în ciuda vieții agitate are trei copii mari. Anais și Hugo din prima căsnicie și Alex din cea dea două relație.

Chiar și așa a venit acasă. În micul Paris. În ruinele centrului istoric. Să investească, să-și pună la bătaie cunoștințele, să retraisca iar și iar sentimentul întoarcerii acasă.

Deși la vremea respectivă, centrul istoric era o ruină, Remus și asociatul lui au riscat.

Optimismul și-l mai pierde când își da seama că romanul n-are rigurozitatea francezului. Vrea să-și extindă pub-ul la subsol, iar termenele de finalizare au fost date peste cap.

Poate că nu deține adevărul absolut în domeniul restaurației, dar e sigur că ce e în mintea lui se transformă mai tot timpul în bani. Vrea că să-și extindă rețeaua de pub-uri în toate orașele țări. Primul va fi lansat la Brașov. N-are secrete ascunse și nici mari strategii de afaceri, ci doar experiență ultimilor 20 de ani de muncă.

Primește câte două trei propuneri de afaceri pe săptămâna. Uneori îl măgulește, alteori îl coplesteste. Tocmai a mai lansat o afacere alături de niște prieteni: pâine franțuzească pentru clientela românească. După ce afacerea va dospi, o va vinde în franciză celor interesați.
Remus s-a întors acasă cu știință lui pariziană că să aplice aici ce a învățat printre străini. Patronul vesel de pe strada Smârdan, mereu în negocieri pentru noi afaceri, e doar unul din cei mulți care cu pub-ul lui vintage va schimba poate ținuta la fel de vintage a țării noastre. Până atunci își trăiește întoarcerea acasă în mică lui Românie din micul lui centru istoric.