Marea Unire nu a consemnat doar închegarea națiunii române, istoricește vorbind, ci a fost, vrând-nevrând, și contemporana unei profunde schimbări la nivel social. În deceniile de după 1918, Bucureștiul s-a schimbat enorm, devenind, dintr-un fost oraș de provincie mai degrabă murdar și înapoiat, o capitală tot mai apreciată, mai vizitată de occidentali și mai civilizată.

Dar vechile năravuri mor greu, zice englezul, așa că latura aceea tradițional-mizeră a capitalei a continuat (și continuă încă, am zice) să coexiste cu Bucureștiul inovator și modern. În anii ’20-’30, în București găseai atât cafenele de fițe, cu canapele scumpe, perdele de muselină și angajați îmbrăcați impecabil, cât și ”bombe” pe vechi, cu baia în fundul curții și cu un ”șopron” adiacent unde se fierbeau, cine știe unde și cum, ceaiurile și cafelele.

Printre mașinile tot mai moderne apărute pe străzi continuau să se amestece nediferențiat și fără grețuri birje ori chiar cârduri de vite sau oi. Lângă o clădire nouă, de 10 sau chiar mai multe etaje, (cum ar fi blocul Wilson sau Carlton, ambele situate pe bulevardul Bălcescu) construită în stil american, un fel de Times Square Plaza, sau „zgârie nori” (cum alinta presa vremii blocurile înalte apărute în acea perioadă) găseai adesea o cocioabă de chirpici cu un gard gata să cadă format din pari pe jumătate putreziți de ploi.

Prin centrul orașului un fetișist mai atent putea descoperi atât piciorul încălțat în pantofi cu toc de ultim răcnet și acoperit de cele mai fine mătăsuri al unei demoazele, cât și tălpile goale, crăpate și tăbăcite ale femeilor de condiție mai proastă care locuiau în capitală.

Între timp, bucureștenii care-și doreau o capitală cât mai civilizată se temeau cel mai tare de… olteni! Consemnăm dintr-un cotidian apărut spre finalul anilor ‘20: ”Oltenii – oamenii-catâri, în spinare cu cobiliți și coșurile încărcate de legume – dau năvală din zorii zilei și pun stăpânire pe toate străzile Capitalei, răcnind ca niște apucați, zbierând ca niște criminali puși la tortură, stricând astfel liniștea străzilor celor mai ferite, pentru a câștiga mai puțin decât costul nutrețului unei vite”.

Material realizat în cadrul „București-Centenar” Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația și Patrimoniul Turistic