Andrei Țale se autointitulează un „digital nomad între Brașov, București și Barcelona”, care încearcă să găsească un echilibru între job, viață personală și hobby-uri. În vârstă de 29 de ani, Andrei s-a născut la Alexandria și s-a mutat recent la Brașov, după zece ani petrecuți la București.

Absolvent al Facultății de Administrație și Afaceri din cadrul Universității București, tânărul a ales destul de devreme calea antreprenoriatului. În 2011, împreună cu un prieten, a înființat o agenție de branding și web development. Când nu-și petrece timpul la computer, Andrei Țale e „cu picioarele pe poteci”. E pasionat de alergare lungă, de ture pe munte și de mersul pe bicicletă. În natură își reîncarcă bateriile și tot acolo își regăsește inspirația și cheful de muncă.

„Alergarea de anduranță are foarte multe în comun cu antreprenoriatul. Te învață să gândești pe termen lung, importanța unei strategii bune, perseverența, dar și ce înseamnă un input de motivație și suport din exterior, chiar dacă pare că ești într-o cursă solitară”, explică Andrei.

Când ai început să fii interesat de ultramaratoane?
Pasiunea pentru alergările lungi am descoperit-o în 2009, când am și participat la prima ediție a concursului de alergare montană din Munții Bucegi, Marathon 7500. Probabil că și la ora actuală e cea mai grea cursă de profil din România. Treceam printr-un an mai greu pe plan personal și am încercat să-mi acopăr anumite nevoi fie prin lucru intens la proiectele de atunci, fie printr-o activitate sportivă solicitantă.

Nu am crezut atunci că alergarea se va transforma într-o activitate care să-mi placă atât de mult, să-mi genereze dependență și pentru care ulterior să-mi dezvolt abilitățile de eficiență, astfel încât să împart profesia cu o pasiune care necesită mult timp.

Care e cel mai important ultramaraton la care ai participat?
Anul acesta am fost selectat de Federația Română de Atletism să reprezint țara, alături de alți doi sportivi, la Campionatele Mondiale de Ultra Maraton Montan, din Spania. Au fost multe luni de pregătire, dar cred că cel mai frumos e să investești timp în lucrurile care îți plac. Dacă reușești să înlături presiunea din exterior, care e cu atât mai mare la un astfel de eveniment, te vei concentra mai bine. Nu doar pe sport, ci și pe celelalte lucruri importante din viața ta.

Cum se împacă alergarea cu antreprenoriatul și jobul tău de zi cu zi?
Alergarea a început ca o pasiune și a rămas la fel, chiar dacă lucrurile au devenit tot mai serioase cu timpul. Când auzim că cineva e antreprenor, că e propriul său șef, avem tendința să vedem doar părțile bune, să ne gândim că poate lucra de oriunde și că își face programul cum vrea. Ei bine, tocmai asta se poate întoarce împotriva ta.

Nu o dată mi s-a întâmplat să vreau să alerg, să trebuiască să fac un antrenament sau să mă cheme prietenii la munte, dar să nu pot merge din cauza volumului mare de muncă. Dacă aș fi avut program, aș fi știut că la 18 scap și aș fi plecat după. Dar când un client așteaptă un proiect până a doua zi dimineață, iar eu mi-am petrecut toată ziua pe drum spre o competiție, înseamnă că uneori trebuie să-i dau „send” înainte de start. Fără o bună organizare și time management, riști să lucrezi tot timpul sau să ai impresia că faci asta, ceea ce e epuizant psihic.

De ce ai decis să deschizi o companie de web development și cum ai pus-o pe picioare?
Dintotdeauna mi-a plăcut să stau în fața ecranelor și am avut curiozitatea să deslușesc „how the things work out there”. Nu am urmat studii de specialitate pentru partea tehnică, dar lucrurile s-au legat într-o direcție în care am putut combina curiozitățile și pasiunile cu ce am învățat în facultate.

Am fost la multe workshop-uri, conferințe, evenimente de profil, dar ce trebuie să ai cel mai mult la început este o doză mare de curaj. Încredere că investești timpul cu folos. Nu am avut teamă de eșec, iar pentru primele proiecte livrate am lucrat și în weekenduri. Poate că la început am stricat piața, livrând și seara, și pe bugete mici, dar ne doream să facem cât mai multe. Cu siguranță, acum aș proceda diferit, dar partea cea mai frumoasă din acest proces e să-ți croiești povestea personală, să identifici ce reprezintă succesul pentru tine și să te bucuri de călătorie, nu doar de destinația finală.

Swanio, compania ta, are birouri în București și Barcelona. De ce Catalunia?
În Barcelona avem o echipă de colaboratori cu care lucrăm mai ales pe proiectele venite de la clienți străini. Pe lângă faptul că e un oraș frumos, Barcelona e cosmopolită inclusiv din punct de vedere al business-urilor, așa că am profitat de deschiderea aceasta. Și nu a fost greu. Clienții de acolo ne-au recomandat și altora, apoi tot așa. Dacă noi, românii, nu stăm grozav cu reputația generală, când vine vorba despre digital marketing și web development, suntem foarte apreciați și căutați peste hotare.

Cu ce probleme te confrunți ca antreprenor în România?
Chiar în această perioadă lucrez la un proiect în care lucrurile se mișcă mult mai greu decât mă așteptam. E cel mai drag proiect al meu, fac totul ca la carte, alerg după fiecare hârtie în parte. Poate că altcineva, în locul meu, s-ar fi dat bătut până acum. Uneori e destul de complicat să-ți construiești un vis de la zero în România. Din fericire, întâlnești și oameni profesioniști, bine intenționați, care te fac să continui să crezi.

Ce ar trebui să facă generația actuală de tineri pentru a avea un viitor mai bun aici, în România?
Când mă întrebi despre tinerii din țară, nu pot să nu mă gândesc că toți trăim într-o bulă. Cunoaștem și relaționăm cu tinerii compatibili cu noi. Așadar, mă bucur să cunosc tineri care au planuri mari, care își doresc să schimbe lucruri care au stagnat poate generații întregi. Cred că au curaj mai mare decât am avut noi. Pentru unii, nevoia de contribuție socială este mai dezvoltată, asta probabil și din cauza contextului social și politic din România.

Cred, totuși, că tinerii ar trebui să se ajute mai mult între ei, să își folosească pârghiile și cunoștințele pentru a crea noi oportunități. Să înțeleagă că prin concurență nu faci altceva decât să crești nivelul de competitivitate. Dacă trăiești și lucrezi într-un mediu puternic, te vei dezvolta odată cu el.

Cum te pregătește sistemul de educație din România pentru o viitoare carieră de antreprenor? Ce ar trebui să se schimbe pentru ca adolescenții să se îndrepte mai mult spre construirea unui business propriu?
Sunt multe business-uri pe care generația actuală de tineri antreprenori încearcă să le dezvolte global. Tot mai puțini gândesc doar pe plan local, național. Mă refer mai ales la mediul online, la serviciile digitale. Este îmbucurător, dar cred că sistemul educațional din România ar trebui să anticipeze și să pregătească următoarele generații pentru astfel de momente. Proiecte internaționale, schimburi de experiență, probe practice și accent sporit pe partea socială sunt nevoi pe care trebuie să le cultivi de la vârste tot mai mici.

Ce sfaturi i-ai da unui tânăr care vrea să devină antreprenor?
Să aibă curaj. Să investească resurse și răbdare în pregătire, să muncească și să dea tot ce poate, chiar dacă va eșua. E important să aleagă un domeniu care îi place. Să nu-i fie teamă de primul eșec, de eșecul cu numărul cinci, pentru că din fiecare va mai învăța câte ceva, va schimba strategia și va lansa proiecte și idei cu potențial. Teama ne ține pe loc.

Apoi, i-aș recomanda să înceapă cu ceva care nu necesită investiție financiară foarte mare. Ceva ce poate scala, dar la început poate funcționa în stil bootstrap. Nu în ultimul rând, i-aș spune să ceară sfaturi, păreri și idei de la persoane relevante. De la oamenii care îi vor cumpăra produsul sau serviciul și de la persoane cu experiență în business-uri similare. Poate crește într-un an cât alții în zece, dacă arde niște etape. Deși cred că unele dintre aceste etape sunt esențiale pentru formarea și „călirea” lui.

Care sunt planurile tale pe termen scurt și lung?
Îmi doresc să profităm cât mai mult de privilegiile actualei generații, de modul nostru de lucru diferit. Experiențele pe care dorim să le trăim sunt tot mai ușor de atins, însă în jurul nostru observ un grad ridicat de nemulțumire asupra stilului sedentar de lucru.

În acest context, pe termen lung, vreau să dezvolt un proiect care să faciliteze acest echilibru între viața profesională și personală a celor din jurul meu. Lucrez la dezvoltarea unui spațiu pentru pasionații de sporturi montane și pentru iubitorii de natură, în care aceștia să poată lucra la proiectele lor.