Tânărul inginer român care a atins Silicon Valley cu o inovație în domeniul tehnicii medicale: “Durerea înseamnă creștere”

- - 1 vizualizari

Ion-Alexandru Secară  este tânărul român care a inventat inteligența artificială în Medicină la doar 21 de ani. Fascinația către lumea IT-ului a descoperit-o în copilărie, dezvoltându-și pasiunea pentru informatică. Pentru el, timpul liber însemna să creeze website-uri și aplicații mobile.

Alexandru s-a născut în Tecuci, dar a copilărit în Iași și București. Când a împlinit 13 ani a fost nevoit să urmezi liceul în altă țară, odată cu mutarea părinților în Tbilisi, Georgia. Ulterior, a avut oferte de la universităţi din SUA şi Europa de Vest, iar în cele din urmă a optat pentru Universitatea St. Andrews din Marea Britanie. A ales studiile pe tărâm britanic datorită Departamentului de Informatică pe care îl avea instituția de învățământ. De asemenea, a participat în câteva competiții de tip Hackathon și a câștigat premii la majoritatea din acestea.

În momentul de față lucrează la un software care aduce beneficii majore celor care au probleme cu postura spatelui, dacă petrec multe ore în scaunul de la birou. Invenția tânărului roman a pornit de la experiența proprie. Durerile de spate l-au motivat să realizeze o invenție pentru cei care se aflau în aceeași postură ca el.

Această aplicație, oferă o evaluare a posturii în timp real, exerciții personalizate, conținut și sfaturi ergonomice, concepute de experți cu peste 15 ani de experiență în domeniu. În principiu, așa cum spune tânărul, această aplicație funcționează cu date offline, astfel încât indicatorii și datele personale ale utilizatorilor sunt complet în siguranță, fiind un software care analizează 100%  postura persoanei în timp real, atenționează atunci când spatele persoanei nu este în poziție optimă și recomandă exerciții personalizate, bazate pe modelele de comportament ale persoanei respective.

Cine este Ion-Alexandru Secară?

Ion-Alexandru este un tânăr de 21 de ani născut în Tecuci care acum locuiește în San Francisco, California. Îmi place foarte mult să călătoresc – până acum am locuit în opt orașe diferite și să creez tehnologii inovative care să ajute oamenii din jurul meu.

Unde ați copilărit și ce amintiri frumoase aveți din copilărie?

Am copilărit în mai multe orașe din România, dar și în Tbilisi, Georgia, unde s-a mutat familia mea atunci când aveam 13 ani. Îmi aduc aminte că jucam fotbal toată ziua, chiar dacă aveam teme de făcut, și îmi petreceam fiecare vacanță de vară alături de bunici. Cea mai frumoasă amintire din copilărie este atunci când părinții mei mi-au cumpărat prima mea bicicletă. Eram așa de entuziasmat încât mergeam singur cu noua bicicletă pe holul casei ca să învăț cât mai repede și după să pot ieși afară cu ea.

Ce vă visați să deveniți când erați mic?

Sincer să fiu, nu mă gândeam aproape deloc la ce o să fiu când o să cresc mare. Am avut așa doar gânduri răzlețe de a ajunge fotbalist sau jucător de șah. Îmi aduc aminte că tatăl meu m-a întrebat la un moment dat, dacă mi-ar plăcea să fac „programe pe calculator” pe care să le vând și atunci a existat o mică sclipire în mintea mea și mi-am dat seama că aș vrea să devin un informatician.

Cum ați fost mic copil? Aveați energie sau erați un copil mai liniștit?

Eram un copil cu două atitudini diferite. Când eram la școală eram printre cei mai cuminți copii, dar în afară școlii eram printre cei mai nazdravani. Îmi plăcea în mod special să mă joc fotbal, baschet sau orice alt joc cu ceilalți copii și nu îmi plăcea niciodată să pierd. Atunci când mergeam la mare cu părințîi și mă duceau la un parc de distracții, mă tăvăleam pe jos și nu voiam să mănânc că să ii conving să mai rămânem. Se uitau toți din jur la mine!

Cum vă place să vi se spună? Ion sau Alexandru?

Nu am o preferință anume. Familia și majoritatea prietenilor mă strigă Alex, dar am și o parte din prieteni care mă strigă „Ionman”, o combinație între Ironman și Ion!

La vârsta de 13 ani v-ați mutat alături de părinți în Georgia. Cum a fost această trecere pentru adolescentul Ion-Alexandru?

Îmi aduc aminte că mi se părea ciudat să fiu într-o țară străînă pentru mai mult de câteva zile. Inițial când am făcut trecerea, eu încă simțeam că suntem acolo doar în vacanță; dar ușor ușor am început să realizez că este o mutare de lungă durata. În rest trecerea în sine a fost destul de lină. Cunoșteam foarte bine limba engleză, deci nu mi-a venit greu să învăț și să îmi fac prieteni noi. De asemenea, cultură georgiana este foarte europeană; lucru care m-a ajutat să mă integrez în societate.

Cum este să studiezi în altă țară? Cum te percep strănii?

Am făcut liceul în Tbilisi, Georgia după care am studiat informatică la University of St. Andrews, în Scoția. În general am fost perceput bine de străini. Au mai fost anumite persoane care erau un pic mai reticente asupra faptului că sunt român, dar în general am reușit să trec peste această barieră odată ce m-au cunoscut pentru atitudinea și caracterul meu, nu pentru naționalitatea mea.

Ce hobby-uri v-ați descoperit în adolescență?

Informatică și tenisul au fost cu siguranță cele mai mari hobby-uri pe care le-am descoperit în adolescență. Am început să îmi creez proprille website-uri și aplicații de mobil, iar în fiecare weekend, mergeam la un club de tenis unde mă antrenăm timp de câteva ore pe zi.

Cu ce vă umpleți timpul liber?

În ultimul an, am vrut să mă concentrez mai mult pe dezvoltearea culturii generale. Prin urmare, am început să citesc mai multe cărți, să mă uit la mai multe documentarii decât filme și să dezenez cu pasteluri. În continuare sunt foart activ fizic; mă duc la sala sau alerg zilnic. Sportul mă ajută să mă gândesc la ceea ce am de făcut și să analizez muncă pe care o fac, în timp ce cititul și pictură mă ajută să mă desprind de muncă de zi cu zi.

Care este țara dumneavoastră de suflet? Dar orașul?

Aici nu există niciun dubiu: țară mea de suflet este România și orașul meu de suflet este Iași.

Inteligență artificială în Medicină la 21 de ani? Cum s-a întâmplat? De unde pasiune pentru inovație? Dar pentru medicină?

Întotdeauna am vrut să îmi folosesc cunoștințele pentru a crea lucruri care să rezolve probleme reale pe care eu și cei din jurul meu le au. De când eram copil, lucrăm la mici proiecte care rezolvau probleme pe care eu le observăm în jurul meu. Primul software pe care l-am dezvoltat a fost o aplicație de mobil pentru persoane cu Alzhemier care nu mai țineau minte cum să ajungă acasă. Cu timpul, am mai dezvolat proiecte în special legate de diabet, analize la sânge și dietă dar niciunul nu s-a ridicat așteptărilor. În ciuda faptului că aceste proiecte nu au funcționat, eram mulțumit că am învățat foarte multe pentru a dezvoltă aplicații de calitate și mai înalta și am rămas încrezător că pot dezvoltă ceva care să aducă cu adevărat valoare vieților oamenilor.

V-ați gândit vreodată să renunțați la ceea ce ați inițiat?

Niciodată. Chiar dacă am doar 21 de ani, am pus așa de multă muncă și nopți nedormite pentru a ajunge aici, încât nu aș putea pur și simplu să mă opresc.

Toată presă din România și din străînătate au scris despre dumneavoastră în ultima vreme. Ce sentimente v-au încercat când ați văzut aprecierea această?

Există un sentiment de mândrie – mai ales atunci când m-am trezit într-o dimineață și primisem mesaje de la prieteni și familie să mă felicite pentru că citiseră despre mine în știri. Totuși, mai mult decât un sentiment de mândrie, este și un semn că sunt pe o cale bună și trebuie să muncesc în continuare pentru a-mi dezolta ideiile dar și persoană proprie. Aș regretă foarte mult să nu îmi ating potențialul maxim.

Cu ce se ocupă părințîi dumneavoastră? Moșteniți această afinitate ptr IT de la unul dintre ei?

Mama mea lucrează la Biblioteca Națională, iar tatăl meu este în armată. Nu am moștenit pasiunea pentru IT de la ei, dar ei au fost cei care m-au îndrumat pe această cale. Îmi aduc aminte că mama mea a văzut un reportaj despre studenți de la Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu din București, care mergeau să lucreze la NASA și atunci mi-a zis că și-ar dori foarte mult să mă vadă și pe mine acolo și așa s-a și întâmplat.

Ce ați schimbă la trecutul pe care l-ați trăit? Decizii, momente…

Nu aș schimbă absolut nimic. Învăț din greșeli și mă bucur atunci când am succese. Trecutul m-a adus aici și pentru acest lucru sunt foarte recunoscător.

Ce motto vă definește?

„Pain means growth!” – Durerea înseamnă creștere.

Niciodată nu mă dau bătut indiferent cât de grele sau mari sunt obstacolele pe care le întâlnesc.

Cum vă vedeți peste 10 ani?

Sunt încrezător că în 10 ani voi reuși să creez și să aplic tehnologii care să ajute cât mai multe persoane din jurul meu și din această lume. Potențialul informaticii este infinit, iar eu vreau să folosesc o parte din acest potențial pentru a face viețile oamenilor și mai bune.

Ce gânduri aveți pentru tineri? Ce sfaturi le puteți da?

Cred că principala provocare cu care se confruntă tinerii în zilele noastre este iluzia succesului peste noapte. Cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodată este „Un vis eșueză doar atunci când te dai bătut”. Deși acest lucru poate părea banal, acesta întruchipează cu adevărat două dintre ingredientele principale pentru a transformă un vis în realitate: muncă grea și perseverență. Am întâlnit antreprenori care lucrau la ideiile lor de câțiva ani fără succes și apoi în anul următor, afacerile lor se transformau în companii de milioane de dolari; dar am întâlnit și antreprenori care reușesc acest lucru în doar câteva luni din momentul în care au început să lucreze la ideea lor. Evident, este o chestiune de noroc și de a fi la momentul potrivit în locul potrivit, dar cel mai important aspect este propria persoană.

Ce le lipsește tinerilor din România că să reușească?

Absolut nimic. Domeniul IT în mod special funcționează bine în România și există foarte mulți tineri români de succes atât în România cât și în străinătate. Din păcate, dacă ne uităm la locurile de unde acești tineri provin; majoritatea vin din orașe relativ dezolvatate, ceea ce înseamnă că a te naște în părțile nedezvoltale ale României este un obstacol greu de depășit.

Ce înseamnă fericirea pentru Ion-Alexandru Secară?

Fericirea mea provine din multe aspecte. Faptul că lucrez într-un domeniu pentru care sunt pasionat mă face fericit. Faptul că familia mea și cu prietenii mei sunt sănătoși și fericiți mă face bucuros. Totuși, cel mai important factor pentru fericirea mea este faptul că sunt fericit în sinea mea. Încerc întotdeauna să mă bucur pentru cel mai mic succes și să învăț din orice lucru negativ.

 

comments icon 0 comments
1 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Teona Gherasim


Bookmark?Remove?

Românul Constantin Niculiță, campion la rugby 7, vicecampion în 15 și câștigătorul Cupei Germaniei, cel supranumit „mașinăria” nemților își întoarce recunoștința către antrenorul care l-a descoperit

-

Rugby-ul este un sport de golani practicat de domni” afirma Pierre de Coubertin și asta vom descoperi astăzi în interviul acordat de românul supranumit „mașinăria” nemților. Constantin Niculiță, ieșean la origini este unul dintre tinerii care a plecat de la o ... Mai mult »

Bookmark?Remove?

De vorbă cu actrița Alina Teianu-Cocioran, vocea desenelor animate: „Tinerii din ziua de astăzi ar trebui să își urmeze inima, dar să asculte și de creier!”

-

Alina-Gabriela Cocioran Teianu este un Capricorn născut la 7 ianuarie, 1985 în orașul Urziceni din județul Ialomita. În liceu se visa avocată sau jurnalist. O întâmplare fericită, sau poate soarta i-a schimbat viziunea asupra vieții: o întâlnire cu maestrul Ra... Mai mult »