În 2013, tânărul Cristian Tudor s-a decis să înceapă o afacere cu microplante și flori comestibile, într-o perioadă în care românii nu descoperiseră încă beneficiile acestora. A fondat compania Microgreens România, la care inițial a lucrat doar împreună cu mama sa. Între timp, afacerea a crescut, dovedindu-se una de succes. Cifra de afaceri a companiei a ajuns la circa 500 de mii de euro, iar Microgreens numără astăzi 16 angajați și peste o mie de clienți în portofoliu.

De curând, microplantele lui Cristian au ajuns și în marile hypermarketuri din România, în condițiile în care piața locală a devenit una tot mai competitivă. Deși a pornit ca o mică afacere de familie, tânărul antreprenor originar din Prahova își propune să facă din Microgreens un adevărat model pentru legumicultura românească.

Spune-mi câteva lucruri definitorii despre tine. De unde vii, ce ai studiat?
Am 28 de ani, sunt născut la Ploiești, însă crescut la țară, undeva la 18 kilometri de oraș, în comuna prahoveană Gorgota. Deși am terminat liceul la Ploiești, am vrut să fac facultatea la București. Probabil, în primă instanță, mai mult pentru mirajul vieții studențești din capitală. Nu a fost să fie așa, pentru că imediat ce am început Facultatea de Horticultură, din cadrul USAMVB, mi-am luat și primul job serios.

Ziua mea începea dimineața la facultate, până la orele 13-14, după care mergeam la job în Ploiești. Am continuat așa până când, la un moment dat, am lăsat facultatea pe plan secund și m-am focusat mai mult pe locul de muncă. Din fericire, în ultimul an de facultate mi-a trecut, concentrându-mă în sfârșit mai mult pe învățat.

Cum ți-a venit ideea să începi un business cu microplante?
Ideea am descoperit-o după ce am terminat facultatea, în momentul în care lucram la o companie grecească din domeniul producerii de răsaduri profesionale pentru legumicultorii balcanici, inclusiv din România. Am considerat că legumicultura este domeniul pe care doresc să mă axez, plecând și de la faptul că este o variantă de start al unei afaceri cu resurse mai puține. Pe atunci nu știam că așa o se și întâmple, dar probabil că se programau lucrurile la nivel de subconștient.

Care a fost cel mai mare obstacol pe care a trebuit să-l depășești în cariera ta de antreprenor?
Obstacole au fost multe, fie sub forma unor greșeli făcute și asumate, fie sub forma unor erori care n-au depins neapărat de noi. Din fericire, le-am trecut pe toate, dar cu costuri. Cel mai greu a fost momentul în care a trebuit să începem tranziția de la un mic business de familie spre o companie cu angajați în poziții de middle management, delegare și organizare în general. De altfel, și acum lucrăm la asta. Nu este ușor, însă este esențial pentru dezvoltare.

Ce presupune o astfel de tranziție, de la o afacere de familie la un business mediu?
În primul rând, trebuie să stabilizezi oamenii pe anumite poziții, lucru care e dificil, pentru că cele mai multe persoane sunt reticente la schimbare. Trebuie lucrat intens la organigramă, în așa fel încât fiecare să fie responsabil pentru partea lui, de la zona administrativă până la cea de producție. Practic, treci printr-un soi de training repetitiv menit să-i facă pe oameni să înțeleagă foarte clar ce responsabilități au.

Cât de complicat e să fii antreprenor în România? Care sunt problemele de zi cu zi de care te lovești?
Nu știu dacă întâlnești sau nu foarte des acest răspuns, dar consider cu foarte mare tărie, prin prisma experienței acumulate în toți acești ani, că antreprenoriatul corect în România nu este foarte complicat. Într-adevăr, schimbările de pe o zi pe alta la nivel legislativ și fiscal, chiar și instabilitățile politice din țară, aduc niște dezavantaje evidente. Dar nu sunt în niciun caz „deal breaker” pentru a face antreprenoriat.

Forța de muncă limitată este un alt dezavantaj, dar depinde de la un domeniu la altul. De asemenea, automatizarea este un subiect la care trebuie să se gândească toți oamenii care dezvoltă afaceri în România.

La ce te gândești când spui „antreprenoriat corect”?
Antreprenoriatul corect înseamnă să faci toate lucrurile ca la carte, fără să te abați de la nimic. Asta implică și să-ți plătești toate taxele la stat, chiar dacă mulți se gândesc că „nu se face nimic în țară cu acești bani”. Acest tip de antreprenoriat te ajută mult să crești pe termen lung. Când ai un business bine structurat, transparent, poți obține finanțări. Băncile se uită cu alți ochi la tine, la fel și instituțiile care se ocupă de finanțări nerambursabile. Odată ce ai făcut lucrurile corect și nu ai nimic de ascuns, nu îți e teamă de o perioadă de monitorizare pe cinci ani a companiei tale, spre exemplu.

Microplantele sunt în tendințe în afară. Cum se mișcă lucrurile în România? Care este feedbackul românilor?
Într-adevăr, în țările mai dezvoltate, din vestul Europei, microplantele sunt un sortiment uzual în alimentația de zi cu zi. Pentru noi, și în zona de HORECA a fost dificil să introducem produsele noastre. Dar este o piață oarecum stabilă, acum chiar concurențială aș zice, de când avem competiție în toată țara. În ceea ce privește consumatorul final, suntem în momentul în care definim sortimentul și încercăm să-l stabilizăm într-un loc, în alimentația noastră zilnică. Asta o să fie cu adevărat dificil, e o mare provocare.

Dar noi ne-am asumat rolul de deschizători de drumuri. Știm că va fi un proces costisitor, însă acesta e targetul: microplantele în coșul săptămânal al românului, lângă toate celelalte legume pe care le consumăm în mod frecvent.

Cum se traduce în cifre interesul românilor față de microplante?
Noi ne-am dublat în fiecare an cifra de afaceri, de la înființare și până acum. Anul acesta nu se va întâmpla asta, dar tot vom avea o creștere de 80%. Ușor-ușor, românii înțeleg avantajele acestui nou sortiment de legume. În următorii doi-trei ani, sunt sigur că aceste produse vor fi găsite pe rafturile multor magazine de proximitate. Sunt alimente comode, care au numeroase beneficii.

În ce măsură te-a pregătit sistemul educațional din România pentru a deveni antreprenor?
Din păcate, în sistemul de educație actual, spiritul antreprenorial este mai puțin stimulat. E adevărat, o bază se formează. În cazul meu, când vine vorba despre o înclinație spre un domeniu specific, e clar că Facultatea de Horticultură a reprezentat startul. Am avut parte de mulți profesori care m-au ajutat să pornesc pe calea aceasta, a produsului de legume, lucru pentru care le mulțumesc.

Din punctul meu de vedere, pentru a dirija tinerii și studenții în această direcție, ar trebui introduse programe de studiu încă din faze incipiente ale educației. Cred că încă din liceu, mai ales dacă discutăm despre colegii tehnologice. Nu neapărat prin internshipuri, ci prin practică. Astfel de module ar trebui introduse în ideea de a-i determina pe elevi să se întrebe: „Eu ce o să fac?”. Eu mi-am pus întrebarea aceasta de la o vârstă foarte fragedă. În ziua de astăzi, văd mulți tineri, chiar și de 25 de ani, care nu știu în ce direcție vor să o apuce.

Cum vezi noua generație de tineri din România? Ce ar trebui să facă pentru a avea un viitor mai bun aici, în țară?
Noile generații sunt din ce în ce mai inovatoare, chiar dacă discutăm în general despre subiecte care au legătură cu informatica și mai puțin cu lucrurile practice. Există avantaje și dezavantaje, tineri și tineri. Unii se duc și performează direct în alte țări, în timp ce alții, care ar trebui să se pregătească mai mult, nu au răbdare să învețe și abandonează lucrurile prea devreme. Cred însă că există numeroase oportunități și aici, în România, nu cred în mirajul țărilor vestice.

Ce oportunități de business crezi că vor exista în România următorilor ani? La ce domenii ar trebui să fim atenți?
Chiar dacă pare subiectiv, unul dintre domeniile cu potențial fantastic în România este chiar agricultura. Sunt multe oportunități, bazate pe nevoi și deficite existente în piața actuală. Sunt sigur că cine urmează acest drum va avea de câștigat în viitor. Pe de altă parte, tehnologia se va dezvolta tot mai mult. Astfel, de agricultură se pot lega domenii conexe precum IoT (n.a. – Internet of Things) și Agri Tech, ambele cu posibilități mari de creștere în perioada următoare.

Ce sfaturi i-ai da unui tânăr, student sau licean, care se gândește să își facă un business în țară? Ce ar trebui să știe neapărat?
În primul rând, i-aș spune să se apuce, să nu stea foarte mult pe gânduri. După aceea, să-și seteze traseul în ideea de a deveni cel mai bun, nu doar un alt competitor de pe piață. Să învețe, să cunoască și să simtă domeniul în fiecare secundă a existenței sale.

Te-ai gândit vreodată să pleci din țară? Ce planuri de viitor ai?
Nu, nu m-am gândit niciodată la varianta asta. Ce-mi doresc, însă, este să ajungem cu produsele noastre peste graniță. În acest moment, chiar suntem în discuții avansate cu cineva din Serbia. De asemenea, vrem să ajungem și în zona de Moldova, mai cu seamă la Chișinău. Piața balcanică e acum într-un stadiu asemănător cu cel din România de acum trei-patru ani. În aceste condiții, produsul nostru va fi unul necesar acolo.

Pe termen scurt și mediu, îmi doresc să dezvoltăm cât de mult se poate acest sortiment. Pe termen mediu și lung, vreau să diversificăm și să ne axăm și pe produse din alimentația de bază. Să facem și tomate, și castraveți, totul la modul profesionist. Sigur, asta implică multe investiții, dar printr-un antreprenoriat corect poți să accesezi fondurile necesare și apoi să te dezvolți.