Bogdan Penciu este un tânăr care pe lângă activitatea de zi cu zi din domeniul auto, în care activează deja de 12 ani, dintre care șapte ca antreprenor, se implică în acțiuni de ajutorare a celor care au cu adevărat nevoie. Bătrâni, copii și familii din zone rurale sărace. „Nu-mi place să vorbesc prea mult despre mine, mai degrabă las faptele mele să vorbească. Fiecare dintre noi e dator să ofere ceva societății în care trăiește”, spune Bogdan, în vârstă de 34 de ani.

Când vine vorba despre implicarea sa în acțiuni umanitare, o face cu toate resursele disponibile, pentru că așa consideră că e corect. „Dacă simți și crezi că poți avea un rol relevant, trebuie să te dedici cu totul cauzei. În unele situații răspund activ la campaniile organizate de alții, iar în altele sunt proactiv și inițiez chiar eu anumite campanii în care încerc să atrag cât mai mulți oameni”, explică tânărul

La jumătatea lunii decembrie, adică în urmă cu doar câteva zile, Bogdan Penciu a fost unul dintre cei care au participat la campania umanitară off-road de Crăciun, organizată de GTC, în parteneriat cu Kaufland. Acțiunea s-a desfășurat în zona Nehoiu-Brăiești din județul Buzău, iar convoiul de mașini 4X4 s-a deplasat în condiții grele pentru a ajunge la sute de copii și bătrâni cărora le-au împărțit daruri. De la jucării și dulciuri până la îmbrăcăminte, încălțăminte sau produse de igienă personală și pentru casă.

Când ai început să te implici în campanii de ajutorare pentru persoane nevoiașe?
Prima astfel de acțiune am întreprins-o în 2012, împreună cu o gașcă de prieteni. Am primit un mesaj pe Facebook de la o doamnă care se ocupa de un centru de plasament din Periș. M-a abordat și m-a întrebat dacă pot să contribui cu ceva de sărbători pentru copii de acolo. Eu am fost receptiv și mi-am mobilizat prietenii pentru asta.

De atunci obișnuiesc să fac lucruri de genul ăsta de măcar două-trei ori pe an. Suplimentar, de câte ori este posibil. Întotdeauna voi răspunde pozitiv într-o astfel de situație și voi încerca să ofer ceea ce pot. Dacă vrei, e un lucru care mă reprezintă și pe care îl fac necondiționat. Cu inima deschisă. Satisfacția mea e să văd că de fiecare dată mi se alătură și alți oameni. Este un act nobil și nimic nu se compară cu sentimentele pe care le ai după ce ai dăruit.

Știu că în urmă cu câteva zile ai participat la campania umanitară organizată de GTC. Cum a fost experiența?
Într-adevăr, am aderat la această campanie pentru că am simțit că e o formă relevantă de ajutor. Experiența a fost una pe alocuri dificilă, pentru că a fost vorba despre trasee cu grad de dificultate sporit, mai ales din punct de vedere al condițiilor meteorologice destul de neprietenoase. A fost dificil să ajungem prin satele izolate din județul Buzău, la cei care aveau mare nevoie de noi.

Partea bună e că grupul nostru a fost format din aproximativ 150 de oameni, cu 80 de mașini 4X4 dotate special pentru a răzbi prin noroi și nămeți. Evident, ne-am ajutat unii pe alții și la un moment dat am trimis materiale de construcții și bagaje de alimente, haine și altele efectiv din mână în mână. Am format un lanț de circa o sută de oameni și așa au ajuns toate cadourile la destinatarii din satele acelea retrase.

Ce daruri le-ați oferit și care au fost reacțiile oamenilor? Se așteptau să vină niște necunoscuți să le facă viața mai ușoară de sărbători?
Acțiunea a fost promovată pe diverse canale TV și în Social Media, dar mă îndoiesc sincer că a ajuns la urechile tuturor celor pe care i-am ajutat. Majoritatea acelor persoane nu aveau utilități sau haine, unii dintre ei nici măcar acoperișul întreg pe casă. A fost extrem de emoționat pentru mine și pentru restul celor din convoi. Ajungi acolo și vezi o realitate greu de descris în cuvinte și dificil de asumat până și la nivel imaginar, comparativ cu viața pe care o ducem noi la oraș, spre exemplu. Dacă ești om, nu are cum să nu te miște o astfel de situație dramatică. Te face să simți că vrei să faci mai mult, mai des, mai implicat.

De fiecare dată când particip la o astfel de campanie îmi reamintesc o lecție umană și de bun simț: „Fă Rai din ce ai și fii recunoscător bogăției din viața ta!”. Și aici nu mă refer la averi sau lucruri materiale, ci la rădăcini. La familie, la prieteni, la sănătate și la putință, pur și simplu. Pentru că acolo, în locurile acelea uitate parcă de lume, vezi cu adevărat ce înseamnă să fii neputincios.

Câți dintre cei care au fost prezenți la acțiune vor să se implice și anul viitor?
A fost împlinitor că am reușit cu toții să ajungem și la cei mai retrași, împreună. A fost cumva un front comun de rezistență conștientă și dorită, pentru a îi ajuta pe oameni. Iar asta ne-a făcut pe cei mai mulți dintre noi să vrem să repetăm experiența asta. Pentru cei de acolo. Oamenii sunt de preț și fără preț; eu cred că astfel de acțiuni au un tâlc evolutiv pentru fiecare, indiferent de clasa socială, de nivelul de trai sau de educație. Pe deasupra, mai e ceva. Puterea exemplului pe care o dăm copiilor noștri și persoanelor mai tinere decât noi.

Câți oameni au donat pentru această campanie și câte lucruri s-au strâns?
Peste 150 de oameni au avut aceeași motivație, aceleași emoții și resurse. Cu toții am participat ca voluntari. Nu aș putea să estimez o sumă de bani care s-a adunat, dar cert e că au fost câteva sute de pachete care au ajuns unde trebuie. Conțineau diverse lucruri de bază, de la alimente până la electrocasnice sau materiale de construcție.

Spune-mi ce te-a impresionat cel mai tare în acele două zile în care ai fost pe drum ca să faci fapte bune.
Mi-am dat seama că atunci când ești în fața unor oameni care parcă trăiesc numai cu aer și speranță, orice efort de a ajunge lângă ei și de a-i ajuta nu mai poate să ți se pară complicat. Greu e să vezi situația lor, să te imaginezi în viața lor. Poate și mai dificil este că tu le oferi doar ajutor temporar, nu o altă situație, una mai bună și permanentă. Putem doar să ne motivăm să mai venim și să mai atragem alături de noi alte persoane care doresc să facă ceva pentru semenii lor. Eu, spre exemplu, nu am participat în anii anteriori la această campanie, care s-a desfășurat și în trecut, tot în părțile rurale din județul Buzău. Dar cu siguranță voi reveni în 2019.

Apropo de implicare, crezi că românii sunt mai dispuși să ajute comparativ cu anii trecuți?
Da, cu siguranță. Am observat un progres în ceea ce privește implicarea românilor, atât din punct de vedere numeric, cât și ca resurse și investiții. Iar asta mă bucură mult. De la an la an s-au implicat nu doar persoane fizice, ci și diverse companii, mari sau mici. Dacă mă întrebi, sunt chiar optimist că numărul lor va crește pe viitor. În ceea ce privește campania din județul Buzău, sper că la anul convoiul se va mări și că astfel vom putea ajuta mai multe familii aflate la ananghie.

Întotdeauna este nevoie de oameni care vor să facă bine. Nici nu știm câte persoane sunt în situații complicate sau câte vor ajunge în ele, poate chiar mâine. Personal, sunt deschis să mă alătur la astfel de acțiuni. Dacă pentru business-ul pe care îl conduc răspund oportunităților de dezvoltare, pentru gesturile umanitare răspund celor de întraajutorare, deoarece așa creștem ca oameni.

Există mulți români care ar vrea să dea o mână de ajutor, dar nu prea știu cum. Zi-mi, te rog, ce poate face o persoană care citește articolul ăsta și decide să se implice activ?
Cei care vor s-o facă pot pur și simplu să ia atitudine. Să se organizeze și să meargă în satele din zonele defavorizate aflate în apropierea lor. În fiecare sat există o primărie unde pot întreba direct despre cazurile sociale. Vor fi sigur îndrumați de cineva și vor putea să ajute.