Elena Stănescu, de la Biroul de la București al Parlamentului European: “Îmi plătesc întotdeauna biletul de autobuz, nu arunc gunoaie pe stradă, votez şi altele asemenea”

- - 5- 73 vizualizari

Elena a fost mai întâi ziaristă – la Evenimentul zilei. A plecat apoi să facă școală peste hotare, în Olanda, a ajuns să muncească la o companie prestigioasă în Norvegia. Apoi s-a întors la București ca să muncească la Biroul Parlamentului European în România (care este apolitic). O sumă de experiențe care merită o poveste. Iată.

Andrei Crăciun

Elena Stănescu, angajatul meu european. Dumneavoastră sunteți bugetar la nivel continental – lucrând la Biroul de la București al Parlamentului European, ocupându-vă de aici întru promovarea acțiunilor PE. E greu să faci așa ceva, sunt românii eticenți cu ce vine de la Bruxelles și Strasbourg? Cum evaluați europenismul țării noastre? Suntem așa mai mult pe hârtie sau…

Evit pe cât posibil generalizările. Oamenii cu care am interacționat până acum prin prisma poziției actuale sunt conștienți de ce se întâmplă în jurul lor și îşi doresc să primească informaţii, să se implice, să înţeleagă cum sunt ei afectaţi de anumite decizii luate la nivel european şi cum sunt ele traduse la nivel local. Am întâlnit oameni care vor să știe și să înțeleagă deciziile venite de la Bruxelles şi Strasbourg, unii poate doar pentru cultura lor generală, alţii poate doar pentru a înţelege cum ceea ce se întâmplă le poate aduce oportunităţi pentru activitatea lor şi mai sunt şi cei care vor să ştie cum se pot implica şi ei în acţiunile noastre, în special tinerii, dar nu numai. Îmi place ceea ce fac și asta se datorează și lor. Sunt și provocări, dar țin de natura meseriei și nu de cum este primită informația. Şi cred că e important să spun că la evenimentele pe care le organizăm şi prin activităţile noastre încercăm să aducem la masa discuţiilor sau în acelaşi loc persoane din medii diferite, cu viziuni şi perspective diferite, cu opţiuni diferite pentru că rolul nostru este de a-i informa pe toţi românii, şi nu pe doar o parte dintre ei, cu privire la activitatea Parlamentului European şi la modalităţile prin care ei pot influența procesul decizional. Biroul Parlamentului European în România este apolitic, iar prin acțiunile noastre vrem să creăm și un spațiu de dezbatere şi discuţie pe teme de actualitate din agenda publică europeană și încercăm să implicăm un număr cât mai mare de români. Până acum am rămas plăcut surprinsă de felul în care este primită informația.

Ce ar trebui să facă un cetățean care vrea să o ia pe această cale a micului funcționar european? Cum să se pregătească? Cui să se adreseze? Ce să studieze? Pentru niște tineri întreb.
Pașii sunt relativ simpli și procesul transparent. Orice cetățean al Uniunii Europene se poate înscrie pentru posturile disponibile în cadrul instituțiilor europene. Experiența în instituții, deși este apreciată, nu este un criteriu esențial. Eu nu avusesem anterior experiență profesională în instituțiile europene. Înscrierea se face prin intermediul website-ului EPSO, departamentul care gestionează recrutările. Acolo pot fi găsite toate informaţiile de care cineva poate avea nevoie, inclusiv poziţiile disponibile într-un moment sau altul. Se completează un formular online. Este un formular stufos aşa că este recomandat să îţi aloci timp pentru completare. Candidaţii care îndeplinesc criteriile sunt supuşi apoi unei probe preliminarii care are ca scop testarea aptitudinilor precum raţionamentul verbal, raţionament numeric sau matematic, raţionament abstract. Cât despre pregătire, website-urile instituţiilor europene conţin toate informaţiile care ar putea fi utile pentru o proba de testare a cunoştinţelor legate de Uniunea Europeană. Însă cel mai des folosite şi cele mai eficiente sunt testele de pregătire care se găsesc online şi care pot fi accesate contra-cost. Aceste teste pregătitoare nu ţin de EPSO sau de instituţiile europene, însă sunt similare testului oficial şi, dat fiind că probele sunt contra-timp, sunt foarte utile să te familiarizezi cu acest tip de test şi cu cerinţele lui. Au existat şi cazuri în care testul a fost trecut fără pregătire, dar pentru cineva care îşi doreşte foarte mult să ajungă funcţionar european, nu aş recomanda asta. Există şi grupuri de Facebook create special pe categorii de poziţii care pot fi și ele sursă de informații pentru că se împărtășesc experienţe, se organizează grupuri de lucru şi tot aşa. Discuţiile de acolo pot să-l ajute pe cel care trece prin asta pentru prima dată să se obişnuiască sau să-şi facă o idee despre atmosfera din timpul testului. Dacă testul este trecut urmează direct interviul sau alte probe. Dar după ce ai dat testul deja știi unde să cauți ce ai nevoie.

Cum vedeți dumneavoastră viitorul României, domnișoara Stănescu? Vin tinerii formați peste hotare să ne scoată la liman sau ne lasă așa?
Ca om care a lucrat şi a studiat peste hotare, eu sunt dintre cei pe care experienţa asta i-a ajutat să devină mai toleranţi cu ceilalţi şi, implicit, cu şi cu poporul din care fac parte, şi să vadă părţi bune şi părţi de îmbunătăţit, dar niciodată o cauză pierdută. Avem în continuare profesioniști foarte buni, formaţi în România sau nu şi rămaşi în ţară. Am cunoscut personal o parte dintre acești profesionişti în vremea în care am profesat ca jurnalist. Deşi au construit lucruri minunate, de la zero, pe forţe proprii şi, deşi sunt convinsă că au avut multe nopţi nedormite şi probabil încă au, nu i-am auzit niciodată plângându-se că cineva sau ceva le-a fost potrivnic. Au creat locuri de muncă, au inovat, au creat oportunităţi pentru alţii şi toate astea în România. Aşa că atunci când mă gândesc la viitorul României, mă gândesc la ei, dar și la mulți alții pe care i-am cunoscut ulterior, şi la poveştile lor şi pot să fiu doar optimistă. Spun asta fără a minimaliza realizările tinerilor plecaţi să se formeze în afară. Cât despre tinerii formați peste hotare, sunt dintre ei care se implică civic chiar și de la distanță sau care prin realizările lor aduc un beneficiu tuturor românilor. Plecarea în afara ţării ca şi întoarcerea sunt opţiuni şi decizii personale, individuale şi nu colective. Cred că e important să adaug şi că faptul că suntem parte a Uniunii Europene nu doar că le permite românilor, să studieze și să lucreze cu ușurință peste hotare, dar aş extinde şi la faptul că mobilitatea le permite și să se implice, să ia atitudine și să influențeze ceea ce se întâmplă în țara de origine și de la distanță dacă își doresc asta.

DESPRE WWW.DEDATAASTAVOTEZ.EU

Aveți un trecut în presă, ați început la un prestigios (pe vremea aceea) cotidian din capitală – Evenimentul zilei. Apoi ați plecat prin lume și ați învățat peste hotare, ba chiar ați și muncit în Norvegia. Și totuși uitați-vă înapoi în România. De ce nu ați rămas dincolo de granițe?
Îmi vine în minte o întâmplare de pe vremea când nu aveam nici un an în presă, la Evenimentul zilei, şi primisem vizita unui amic italian, student Erasmus. M-a rugat să-i arăt un articol scris de mine şi publicat în numărul de atunci. Primul era un mini-interviu publicat în pagina a doua, nu mai reţin personajul, dar nu el este relevant, ci reacţia amicului. Junele italian a devenit de-a dreptul euforic aflând că stă la aceeaşi masă cu cineva căruia i s-a publicat un articol în pagina a doua a unui ziar. Pentru mine nu era ceva important şi nu am gândit nicio clipă că pentru altcineva lucrurile ar putea fi diferite. Ceva normal şi cotidian pentru mine era o mare realizare pentru el. După spusele lui în Italia, erau jurnalişti cu ani de experienţă cărora nu li se publicau niciodată articolele pe pagina a doua a unui ziar naţional, ca să nu mai vorbim de prima pagină. Aveam 21 de ani și eram modelul reușitei pentru un tânăr italian. Am încercat să-i explic că există diferenţe între presa din România şi presa din Italia, dar nu am reuşit să-l conving că ceea ce produsesem era altceva decât o mare realizare. Totul este o problemă de perspectivă. La fel și plecările astea și întoarcerile. Pentru mine, motivul pentru care m-am întors este același pentru care am plecat: nu am terminat de învățat. La un moment dat, în Familia Adams, Morticia spune că normalitatea este o iluzie şi că ceea ce este normal pentru păianjen, este haos pentru muscă. Eu am vrut să văd cum este să fii şi muscă şi păianjen. Dincolo de glumă, am plecat pentru că mi-am dorit să învăţ cât mai multe lucruri, diferite de cele pe care le ştiam şi eram familiarizată cu ele, să cunosc şi alte culturi, să văd şi să experimentez ce înseamnă normal pentru altcineva. Nu neapărat că ar fi fost mai bun sau mai rău, ci doar de dragul cunoașterii. Am plecat pentru mine, pentru că am vrut să devin cât mai bună, profesional şi ca om. Cum aş fi putut să vorbesc despre Olanda sau olandezi, de exemplu, dacă nu am fost niciodată acolo? Eu cred că doar fiind şi muscă şi păianjen – prin prisma viziunilor diferite şi nu a relaţiei pradă-vânător-, poţi să spui că începi să înveţi cu adevărat, pentru că oportunităţi sunt oriunde, inclusiv în România, depinde cine se uită la ele, iar exemplul de mai sus e grăitor. Nu am plecat cu ideea de a rămâne acolo, dar nici de a mă întoarce, a fost un proces natural. M-am întors tot pentru mine pentru că am simţit că mai am lucruri de învăţat şi de făcut aici. M-am considerat mereu un idealist raţional, astfel că eu cred că doar fiind noi înşine mai buni, putem să facem şi locul în care suntem mai bun. Şi dacă vreau să schimb ceva sau să trăiesc într-un loc mai bun, e important cum mă raportez întâi eu la acea schimbare înainte să am aşteptări de la alţii.

Dumneavoastră, dincolo de slujbă sunteți implicată civic? Cum vă manifestați cetățenia? Iar acum, votul – avem alegeri europarlamentare anul acesta și știu că desfășurați o campanie, nu electorală, ci de informare a publicului, să înțeleagă miza și necesitatea de a vota. Cum merge campania respectivă? Sunt perspective că va fi prezența la vot mai numeroasă?
Dincolo de slujbă, îmi plătesc întotdeauna biletul de autobuz, nu arunc gunoaie pe stradă, stau pe partea dreaptă pe scările rulante, dau prioritate în trafic, votez şi altele asemenea. Încerc pe cât posibil să acţionez şi să ma port cu ceilalţi cum mi-ar plăcea mie să o facă alţii. Cred că implicarea civică de aici începe şi se construieşte întâi la nivel micro, prin lucruri mici, dar care în imaginea de ansamblu contează mai mult decât se poate crede. Până la urmă, în viaţa de zi cu zi, asta este contribuţia pe care orice cetăţean o poate avea dacă îşi doreşte o comunitate mai bună. Şi într-adevăr votul este una dintre manifestările cele mai importante ale cetăţeniei, aş spune chiar cea mai importantă implicare civică. Campania instituţională pe care aţi menţionat-o, De Data Asta Votez, pentru care există şi o platformă dedicată, dedataastavotez.eu, este ceva nou şi este în esenţă creată pentru ca cetăţenii europeni să poată se implice direct și activ pentru că alegerile europene sunt despre noi toți. Este o campanie la nivel european şi se desfăşoară în toate cele 28 de state membre. Europenii şi, implicit, românii, au acum posibilitatea să se implice nu doar prin prezenţa la vot, ci şi prin a-i informa ei înşişi pe cei din comunităţile din care fac parte despre alegerile europene care vor avea loc în luna mai şi despre importanţa votului lor. Pe lângă informaţiile legate de necesitatea votului, date despre evenimentele organizate de Biroul Parlamentului European în România, în diferite oraşe din ţară, dar şi informaţii concrete despre cum anumite proiecte legislative europene i-au afectat pe români direct şi despre proiectele finanţate cu fonduri europene, oamenii se pot înscrie să devină ei înşişi promotori ai valorilor europene şi ai votului, bineînţeles. În acest moment, sunt peste 2000 de români înscrişi ca voluntari şi care organizează deja evenimente de informare în diferite oraşe din ţară, iar numărul lor creşte constant. Apoi mai sunt şi miile care doar s-au înscris pentru a fi informaţi şi care participă la evenimente. Dacă comparăm cifrele cu alte ţări europene, România are cei mai mulţi voluntari implicaţi în campania De Data Asta Votez dintre toate statele membre ale Uniunii Europene. Așa că cifrele reflectă doar optimism.

Cu Președinția asta a României la Consiliul Uniunii Europene (https://www.romania2019.eu/) cum e? Ne descurcăm? Cum se vede ca să zic așa din interior?
Președinția Consiliului Uniunii Europene este o oportunitate de imagine pentru România, Ţara noastră, ca şi altele înaintea ei care au deţinut preşedinţia, are un rol pre-stabilit, iar pe lângă autorităţi, există o întreagă echipă de experţi, diplomaţi şi specialişti foarte bine pregătiţi. În plus, pe lângă rolul pe care îl au aceştia, şi românii ca cetăţeni europeni au un rol important. Să nu uităm că pe perioada Președinției României la Consiliului Uniunii Europene, au loc alegerile pentru Parlamentul European, în luna mai, menţionate mai devreme, care în contextul Brexit, sunt poate cele mai importante de acum. O prezenţă mare la vot a românilor va reflecta o imagine pozitivă asupra ţării noastre. Şi dacă rolul jucat de România în Consiliul Uniunii Europene este unul pre-stabilit, rolul nostru ca cetăţeni români şi europeni îl decidem noi prin simplu gest de a merge la vot şi a vota, informat bineînţeles.

Cuvânt de încheiere, povață pentru cei mai tineri, dacă aveți plăcerea.
Să fim în ton cu tema de până acum, spun că unul dintre cele mai importante lucruri este să învețe cât mai mult și tot mai mult și să facă alegeri informate, fie că sunt pe plan personal, fie că nu, pentru că totul este în continuă mișcare și schimbare și ce era valabil ieri, este posibil să nu mai fie la fel mâine, nu neapărat mai rău sau mai bine, ci doar altfel. Să nu judece fără să afle mai multe păreri, fără să cântărească informațiile și fără compasiune pentru că așa cum spunea epigraful lui Goya: Somnul rațiunii naște monștri. Și, nu în ultimul rând, să ia atitudine când vine vorba de lucrurile și valorile în care cred și să se implice. Pentru cea din urmă, poate cea mai bună luare de atitudine și implicare este să voteze la alegerile europene din luna mai. O ultimă povață: să se înscrie pe dedataastavotez.eu. Pregătim o serie de evenimente foarte interesante, chiar ieșite puțin din comun și dacă vor să afle mai multe, din timp, sau chiar să se implice, trebuie doar să se înscrie și să ne scrie. În plus, ideile lor și creativitatea sunt binevenite.

CITAT
M-am considerat mereu un idealist raţional, astfel că eu cred că doar fiind noi înşine mai buni, putem să facem şi locul în care suntem mai bun.
Elena Stănescu, de la Biroul de la București al Parlamentului European

5 recommended
comments icon 0 comments
73 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun


Bookmark?Remove?

Irina-Roxana Georgescu, poetă publicată la Paris: “Dacă tinerii au oportunitatea de a pleca să studieze afară, e foarte bine. Gândiţi-vă numai la tinerii generaţiei 1848 care, plecaţi la studii la Viena, la Paris sau la Leipzig, odată întorşi au schimbat fața României”

-

Poeta a debutat direct în limba franceză, la Paris, Franța, la editura L’Harmattan, în aprilie 2017. Un an mai târziu debuta și în limba română, cu apreciatul volum “Noțiunile elementare” (poemele ei sunt traduse și în spaniolă sau sârbă). Cum vede, așadar, st... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Marius Chivu, scriitor: “Nu-mi pot imagina viaţa fără plăcerea de a scrie şi fără timp berechet pentru citit, aş fi nefericit, nu mi-aş găsi nici un sens”

-

Astăzi vă propunem un interviu, desigur inedit, cu poetul, prozatorul, cititorul, călătorul, criticul literar, iubitorul de muzică, omul de radio Marius Chivu, care mai are, pe deasupra, și atestat profesional în merceologie (obținut strălucit după ce a înfrun... Mai mult »