Interviu cu un tânăr actor care joacă, déjà, în spectacole apreciate, precum ”Hagi Tudose” la Metropolis și “Autorul e în sală” la Teatrul Dramaturgilor Români.

Andrei Crăciun

Drum. Vlad Vîlciu actor. De unde vine Vlad și unde vrea el să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actorul de astăzi?

Vlad vine din București, are 24 de ani, este student în anul 1 de Master la Actorie la Universitatea Hyperion, la clasa domnului profesor Dan Tudor. Muncește pentru a-și îndeplini visul: să devină un actor recunoscut pentru rolurile din teatru. Am învățat că diferența de la cunoscut la recunoscut este una imensă. Actoria este singurul instrument care îmi este la îndemână în căutarea adevărului. Devenirea… Am urmat Colegiul Național Spiru Haret din București, iar apoi am dat admitere la Facultatea de Teatru, la Universitatea Hyperion, unde domnul profesor Dan Tudor a început cu multă răbdare și pricepere să construiască actorul care am devenit astăzi. Iar aici aș zăbovi puțin, pentru că am realizat importanța șansei pe care am primit-o. Actoria este o meserie, un meșteșug, care se învață. Talentul este substanța la care nu se poate umbla, iar el prin muncă, se desăvârșește. Aici cred că cea mai bună reprezentare în cuvinte îi aparține lui Peter Brook: „Teatrul este locul în care invizibilul, devine vizibil”. Faptul că sunt studentul domnului Dan Tudor a însemnat conștientizarea faptului că sunt pe drumul unei meserii serioase, grea, dar cea mai frumoasă. Consider că întâlnirea cu dânsul este cea mai importantă întâlnire din viața mea și cea care m-a format ca actor, dar și ca om. Mulțumesc, domn’ profesor!

Spectacole. Să mergem și mai departe. În ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această primăvară? Unde să vină publicul spectator să îl vadă pe Vlad Vîlciu?

Joc în spectacolul „Hagi Tudose” de la Teatrul Metropolis, „Autorul e în sală” la Teatrul Dramaturgilor Români, iar premiera acestei primăveri este „D-ale Carnavalului” la Teatrul Principal și Sala Dalles. Un spectacol care mi-a plăcut foarte mult anul trecut a fost „Goana” de Paul Ioachim, un spectacol de licență pe care l-am jucat alături de colegii de facultate. Cu acest spectacol am participat în festivaluri și sper să îl reluăm cât mai curând. Acum repet alături de colegii de facultate noi spectacole pe care abia aștept să le arătăm publicului.

Video. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?

Lumea video este puțin mai dificilă la noi. Am jucat în câteva scurtmetraje, în două lungmetraje: “Coborâm la prima” în regia luiTedy Necula și încă unul care este în post-producție acum. Am avut ocazia să lucrez la un serial produs de Antena 1, “Fructul Oprit” în regia Ruxandrei Ion. De asemenea am lucrat la videoclipul “Memories Now” al trupeiVama și am făcut câteva reclame. Îmidoresc să fac mai multe filme de lungmetraj. Sper ca industria cinematografică de la noi să se dezvolte și să apară proiecte și oportunități interesante.

Țara. Ce relație are Vlad cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede el viitorul României?
Iubesc România. Îmi place foarte mult aici și nu aș părăsi niciodată țara asta. În ceea ce privește viitorul, este greu de spus ce va fi, cum vor arăta următorii ani sau dacă ne îndreptăm în direcția potrivită. Ca să fac o comparație care îmi vine în minte în ceea ce privește viitorul, îmi amintesc că în liceu îmi întrebam profesorul de istorie, de care îmi aduc aminte cu mare drag, dacă va exista un Al Treilea Război Mondial, iar răspunsul suna cam așa: “Nu știu dacă va exista Al Treilea Război Mondial, dar știu că Al Patrulea nu va fi cu siguranță.” Cam atât de dificil este să preconizezi ce va urma. Cred totuși că trebuie să rămânem optimiști, să zâmbim și să nu ne pierdem speranța.

Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Vlad? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Vlad votează. Cred că este un drept pe care trebuie să și-l exercite fiecare cetățean. Dar fiecare este liber să procedeze cum crede de cuviință și nu consider că ar trebui să ne judecăm între noi. Este opțiunea fiecăruia și trebuie respectată. Așa este în democrație. Revenind la meseria mea, cred că un artist poate protesta prin intermediul actului său artistic. Cred că cea mai potrivită formă de protest a artistului este în forma și fondul artei sale. Avantajul unui artist este că are un mediu unde se poate exprima plenar și cred că este cel mai potrivit așa. Aș vrea să amintesc aici de marele regizor Lucian Pintilie. Un regizor cu un stil curajos și cu o viziune extrem de critică și acidă asupra lumii. Creațiile sale au provocat controverse și au reprezentat un protest artistic. Cred că acesta este modul cel mai nimerit al unui artist de a protesta.

Idoli. Are Vlad idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actorului? Ca cine voia să fie atunci când era mic?
Nu am idoli, dar desigur că am foarte mulți oameni pe care îi admir. În copilărie, primele modele au fost părinții mei pe care îi apreciez, le sunt recunoscător și care au rămas în continuare un exemplu, pentru mine. În zona actorilor aș aminti câteva persoane care pentru mine au devenit modele sau pe care le privesc cu admirație și umilință: domnul profesor Dan Tudor, doamna Adela Mărculescu, domnul Costel Constantin, Mircea Albulescu, Toma Caragiu, Radu Beligan, iar lista este foarte lungă.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.
Desigur că fiecare generație are farmecul și oamenii săi. Cred că este foarte important să privești în jurul tău, pentru că nu ești singur. Teatrul se face împreună. Au existat alții înaintea noastră și trebuie să fim conștienți de asta și să învățăm de la înaintașii noștri. Sunt foarte mulți tineri interesanți, colegi cu mine sau din generațiile apropiate. Îmi respect și îmi apreciez toți colegii, indiferent de vârstă, încerc să învăț de la fiecare dintre ei și îi asigur de tot suportul meu. În încheiere vreau să dezvălui două versuri ale lui Lucian Blaga, care în opinia mea stau la baza meseriei mele și pe care mi le repet zilnic: “Sapă numai sapă, sapă / până dai de stele-n apă.” Mulțumesc și vă aștept la teatru!

CITAT
Desigur că fiecare generație are farmecul și oamenii săi. Cred că este foarte important să privești în jurul tău, pentru că nu ești singur. Teatrul se face împreună. Au existat alții înaintea noastră și trebuie să fim conștienți de asta și să învățăm de la înaintașii noștri. Sunt foarte mulți tineri interesanți, colegi cu mine sau din generațiile apropiate. Îmi respect și îmi apreciez toți colegii, indiferent de vârstă, încerc să învăț de la fiecare dintre ei.
Vlad Vîlciu, actor