Astăzi vă propunem un interviu, desigur inedit, cu poetul, prozatorul, cititorul, călătorul, criticul literar, iubitorul de muzică, omul de radio Marius Chivu, care mai are, pe deasupra, și atestat profesional în merceologie (obținut strălucit după ce a înfruntat subiectul ‘Verificarea psiho-senzorială a calității vinului’).

Andrei Crăciun

Marius Chivu, te întreb de la obraz: știu că ai făcut Liceul Economic la Vâlcea – care este domnule scriitor cea mai ciudată amintire a dumitale din anii de liceu (cu emoții la română)?
Am urmat cursurile Grupului Şcolar Economic Administrativ şi de Servicii Publice din Rm. Vîlcea, căci asta era denumirea întreagă şi adevărată a instituţiei şcolare unde am studiat materii precum merceologie, corespondenţă comercială sau tehnica comercializării mărfurilor, din care nu-mi mai amintesc mare lucru. O amintire ciudată din liceu? Păi tocmai faptul că, în timp ce mă pregăteam să dau examenul de atestat profesional în merceologie (unde mi-a căzut subiectul „Verificarea psiho-senzorială a calităţii vinului”), eram singurul olimpic al liceului economic la literatură. Îmi amintesc şi acum despre eseurile mele extrem de originale: la una dintre etapele olimpiadei am făcut o paralelă între universul simbolist bacovian şi imaginarul doom metal al albumului Armaghedon de la Celelalte Cuvinte, care aveau pe copertă un detaliu din tabloul „Judecata de Apoi” de Hieronymus Bosch. N-am reuşit să mă calific în olimpiada pe ţară, am luat „doar” 9 la etapa judeţeană.

Marius Chivu, dumneata ești și critic – critici literatura, în scopul îndreptării sale. Care este cea mai proastă carte pe care ai citit-o vreodată, românească, de-a noastră (și în trena acestei întâmplări – te-a bătut vreun scriitor pe care l-ai luat la mână în paginile revistei de cultură Dilema veche sau în alte pagini, ce ți-a făcut cel mai rău?)
Mi-ar fi greu să aleg cea mai proastă carte citită vreodată, mai ales că, atunci cînd am dat peste astfel de cărţi, le-am abandonat, nu mi-am pierdut vremea cu ele. Sfătuiesc pe oricine să facă la fel. Altfel, am primit cu totul cinci ameninţări explicite (unele în privat, pe email sau pe Facebook, altele scrise negru pe alb în publicaţii literare), însă nu m-am bătut cu nici un scriitor. Cineva însă, scriitor talentat, a răspîndit la un moment dat pe un blog un zvon destul de urît despre mine. Mi-a luat şase ani să demonstrez că fusese o minciună. Pe vreme aceea nu existau, din fericire, reţele sociale.

Oamenii te pot asculta și la radio – care e treaba cu radioul? Unde, când, cum și de ce?
De trei ani de zile realizez o emisiune intitulată „All You Can Read” unde invit un scriitor să vorbim despre cărţi şi să ascultăm muzicile lui favorite. Conversaţia noastră durează puţin peste o oră, se difuzează lunea seara pe www.UrbanSunsets.com (e un radio online), iar pe site se află arhiva tuturor emisiunilor din ultimii doi ani, adică cîteva zeci. De ce? Pentru că e plăcut să asculţi scriitorii vorbind despre cărţi şi să afli ce muzică ascultă.

Ai umblat teleleu (ai și scris cărți despre) prin Himalaya, prin Anzi, acum unde mai pleci, nu mai pleci, gata, te așezi la casa dumitale? Ce ai de gând să faci cu viața ta, Marius Chivu? Ai și tu patruzeci de ani…
Am plecat şi voi mai pleca. Vreau să scot o serie de cărţi de călătorie, cît mai multe, căci îmi place mult să ţin jurnale atunci cînd călătoresc şi se pare că şi cititorilor le plac cărţile mele: cartea despre Himalaya, prima dintre ele, s-a reeditat de trei ori. Altfel, ce să zic, nu-mi pot imagina viaţa fără plăcerea de a scrie şi fără timp berechet pentru citit. Aş fi nefericit, nu mi-aş găsi nici un sens. Şi cu cît avansez în vîrstă, cu atît mai mult mă scufund în citit şi în scris. Cam asta fac cu viaţa mea.

Te-am văzut la Iași foarte cochet pe scena Teatrului Național din Localitate. Purtai niște splendizi ciorapi cu tucani. Care sunt obiectele tale vestimentare cele mai îndrăgite și de ce tocmai acelea?
Mi-am pus special ciorapii cu tucani pe scena Teratrului Naţional unde urma să-l intervievez pe Jonathan Franzen, a cărui pasiune sînt păsările. Dar da, m-ai prins: am o slăbiciune pentru cămăşi şi pentru ciorapi. Cu cămăşile e simplu: cred că nouă, bărbaţilor, ne stă cel mai bine în cămaşă. Cît despre ciorapi, consider că ciorapii sînt un element vestimentar discret prin care îţi poţi exercita deopotrivă gustul estetic (prin pattern-uri creative/ cromatice) şi simţul umorului (prin detalii şi figurine). Dacă nu ştiai, şi Nick Cave are o pasiune pentru ciorapi. Altfel, şi când am urcat pe Himalaya trecând prin cel mai înalt pas din lume accesibil cu piciorul (5.428 metri), şi când am ajuns în Machu Picchu după o săptămînă de mers şi de urcat pe jos prin Anzi, am purtat o pereche de şosete a bunicului meu, care a murit în urmă cu mulţi ani fără să fi plecat niciodată din judeţul lui.

Ce mai scoate scriitorul Marius Chivu, ce vrea să ne mai spună autorul?
După reeditarea cărţii de poezie cu care am debutat (Vîntureasa de plastic, Editura Humanitas), care de data asta e însoţită şi de o recomandare foarte caldă a lui Mircea Cărtărescu, va urma o carte de proză inedită. Va fi o nuvelă ceva mai extinsă, un mic roman de familie disfuncţională, deopotrivă întunecat, poetic şi cu umor. Cel puţin aşa sună în capul meu.

CITAT
Când am urcat pe Himalaya trecând prin cel mai înalt pas din lume accesibil cu piciorul (5.428 metri), şi când am ajuns în Machu Picchu după o săptămînă de mers şi de urcat pe jos prin Anzi, am purtat o pereche de şosete a bunicului meu, care a murit în urmă cu mulţi ani fără să fi plecat niciodată din judeţul lui.
Marius Chivu, scriitor