Mihai Bonciu are 33 de ani și este absolvent al Universității Naționale de Arte din București, unde a terminat și un master în sculptură. Nu neapărat ca orice artist, își pune mereu întrebări și încearcă să găsească răspunsuri la tot ce se întâmplă în jurul lui.

de Ionuț Axinescu

În plus, încearcă să fie „green”, motiv pentru care se deplasează mult cu bicicleta. Însă are și o pasiune „vinovată”, așa cum o numește el, pentru motociclete. Mai alese cele custom. A lucrat o perioadă ca graphic designer și ca fotograf în Prahova, iar din 2011 a lansat proiectul The Creatives, astăzi o echipă de artiști pasionați, specializați în realizarea de recuzită, butaforie, monumente de artă, sculptură și alte elemente vizuale.

În ce context a apărut The Creatives?
Într-un moment în care România se afla în plină criză financiară. Era un gând care se voia materializat de mult. Ușor, ușor am încercat să scoatem capul pe piață. Spun „ușor, ușor”, pentru că în primă fază a fost doar un second job pentru noi. Proiectele erau puține și încercam să le facem după serviciu. Inițial, am fost patru colegi care terminaserăm Facultatea de Sculptură și care, sub umbrela The Creatives, ne-am prezentat proiectele personale. Între timp, lucrurile s-au schimbat puțin, în sensul că azi avem mai mulți colaboratori – scenografi, pictori, arhitecți.

De unde pasiunea pentru sculptură și, în general, pentru acest gen de artă?
Cu pasiunea cred că te naști. Poate să fie dublată de ceva talent care să te ajute, dar fără muncă și interes nu se ajunge la o anumită performanță. Cred că toți cei care ne-am strâns sub umbrela The Creatives am avut pasiunea asta de mici și cumva am crezut că asta e direcția pe care să mergem. Oamenii au capacitatea să-și influențeze destinul prin alegerile făcute. Ceva în subconștientul nostru ne face să mergem pe un anumit drum. Când ești împăcat cu drumul ales, înseamnă că ți-ai ales destinul potrivit.

Ce materiale folosiți pentru lucrările pe care le faceți?
Cel mai adesea polistirenul, pentru că este un fel de standard în butaforie. Este ușor de procurat și destul de ușor de sculptat, dar nu ne limităm la el. Putem foarte bine, în funcție de proiect, să folosim lemn, metal sau fibră de sticlă. Vorba aia, „Sky is the limit”. Bine, în cazul nostru, limita ar putea fi bugetul clientului.

Chiar, e scump să lucrezi cu The Creatives?
Nu știu dacă e scump, dar știu sigur că încercăm să păstrăm niște standarde de calitate, care ne ajută să fim recomandați mai departe. Nu putem să-i dăm clientului ce nu ne place nouă. Pe de altă parte, lucrăm și cu bugetul clientului, ceea ce ne ajută să ajungem la un consens. Se poate trăi din ce facem noi? E pur subiectiv. Eu zic că da, deși piața e relativ mică.

Cât durează să faceți o sculptură sau o figurină?
Depinde mult de menirea lucrării. Poate fi o sculptură mică, cu multe detalii, care să ia mai mult timp decât una mare cu mai puține detalii. Poate să fie din polistiren sau poate fi modelată și turnată în rășină. Să zicem că un timp mediu ar fi undeva la cinci zile.

Din ce domenii vin clienții?
În principal din zona teatrului, publicității și festivalurilor. Oamenii dau de noi pe site și pe Social Media – Facebook și mai ales Instagram. Totuși, cele mai bune comenzi vin de la clienții care au primit recomandări pozitive cu privire la ce facem.

Care au fost cele mai spectaculoase proiecte la care ați lucrat?
De departe, lucrarea care ne-a întins nervii la maximum a fost cea în care a trebuit să realizăm niște personaje pentru o animație stop-motion. Personajele erau foarte mici, cu numeroase detalii. După modelarea lor trebuiau realizate în silicon, în interior având o armătură cu articulații. Era greu să centrezi armătura fix în mijlocul corpului de silicon, îți dai seama. Un deget avea circa doi milimetri, iar capetele personajelor undeva la doi-trei centimetri.

O altă dificultate tehnică a apărut din cauza siliconului, cu care nu mai lucrasem. Era unul comandat special din Marea Britanie, cu niște proprietăți deosebite: putea fi colorat, se usca repede. Doar că, în același timp, era și foarte sensibil la contaminare. Trebuia să lucrezi ca în laborator cu el. Au urmat multe teste, pentru că nu mergea totul conform planului, dar până la urmă am rezolvat. Animația se numește „Cel mai bun client”, realizată de DeFilm, în regia lui Serghei Chiviriga.

Zi-mi cinci calități pe care trebuie să le aibă un artist ca să realizeze astfel de chestii minuțioase.
Prima și cea mai importantă e să-i placă ce face. Dacă nu faci ceva cu plăcere, te răpune la un moment dat. Tot aici intră și răbdarea. Dacă-ți place ce faci, ai și de asta. A doua ar fi încrederea în forțele proprii, ca să poți finaliza un proiect, orice ar fi. Apoi, să fii mereu la curent cu se întâmplă, să documentezi, să testezi. A patra, consecvența. Să nu te dai bătut, chit că de multe ori nu merge așa cum ai planificat. E posibil să nu-ți ajungă materialele la timp, să nu se comporte așa cum te așteptai sau să ai un client mai dificil. În fine, ultima calitate – un pic de nebunie. Nu strică. Sunt cazuri în care ne aruncăm cu capul înainte și abia apoi vedem cu ce avem de-a face. Dar care ar mai fi plăcerea?!

Care au fost cele mai inedite provocări pe care le-ați primit, de-a lungul anilor?
Ar fi unul, nu neapărat ca tematică, ci ca realizare. Doi îngeri de șapte metri, în cinci zile. Bineînțeles că am acceptat, doar ți-am zis că ne aruncăm cu capul înainte. Proiectul a fost făcut de doi oameni, iar piesele finale au fost puse cap la cap abia la locul faptei, din cauza dimensiunilor mari. Atunci am și răsuflat ușurați, pentru că piesele se potriveau.

Dar proiectul cel mai „de suflet”?
Este vorba despre un proiect recent. A fost o comandă pentru un teatru, în care trebuia realizată și reinterpretată celebra sculptură „Laocoon și fiii”. E genul de lucrare care ne place pentru că testează toate abilitățile unui sculptor.

Cât de bine prinde genul acesta de artă în România ultimilor ani, comparativ cu alte țări europene?
Tendința este una ascendentă, în fiecare an pare să crească cererea pentru genul acesta de lucrări. Începem să ne aliniem cu țări din Europa, atât la nivelul conceptelor, dar și al realizării lor. Începem să folosim tehnici la care nu aveam acces acum câțiva ani. Globalizarea și circulația rapidă a informației are efecte pozitive în domeniul ăsta.

Ce proiecte aveți în plan în viitorul apropiat?
Cred că cel mai important plan, dar și cel mai complicat, e să pătrundem pe piața din afară. E un domeniu în care nu prea merge să te prezinți cuiva cu un site sau cu niște fotografii, apoi să-i spui că vrei să lucrezi pentru el. Se merge mai mult pe recomandări, din vorbă-n vorbă, pe încrederea pe care ai captat-o în ochii altor clienți. E o zonă în care relațiile inter-umane joacă cel mai important rol.