Voica Oltean, actriță: “Cred că actoria se poate învăța oriunde. La tine în baie, în școală, în teatru, în fața camerelor, în dormitor, în parc și, de ce nu, și pe Zoom”

- - 2 vizualizari

ACTORI ÎN PANDEMIE. Vă întrebați, firește, ce a făcut în anul 2020 foarte tânăra noastră actriță Voica Oltean (e născută în anul 2000). Iată.

Andrei Crăciun

Voica Oltean, să nu lăsăm colbul uitării să se aștearnă peste numele tinerilor noștri actori. Așa că vin și te întreb: ce mai face, cum se mai manifestă artistic Voica Oltean? Unde te-am putea totuși vedea? S-a refugiat ea în on-line, în virtual, ce mai face, ce mai ticluiește ea?
Aș vrea foarte tare să cred că nu pot fi uitată atât de ușor. Ce e pentru mine important perioada asta e să nu uităm unii de alții. Mă întrebi cum mă manifest artistic, dar lasă-mă să îți spun cum mă manifest. Și atât. În zilele bune reușesc să mă dau jos din pat, să mă spăl, să gătesc, să hrănesc pisicile, să ies să fac piața, să citesc, să aprind o lumânare, să îmi sun familia, să spăl vasele, să mă uit la un film și să nu intru pe social media. În zilele mai puțin bune, pot sta ore in șir la masa mea din bucătărie, cu o cafea care se răcește foarte repede și pe care continui să o beau pentru că îmi e prea lene să fac doi pași până la espressor. Simt că scriu in jurnal. Și nu e bine. Vrei/vreți să știți cum mă manifest artistic. Ce păreri mai am despre teatru, ce am mai văzut și ce am mai facut. Sunt în ultimul an la facultate, pe care l-am făcut mare parte pe Zoom. Mi-a fost greu la început, am fost persoana care a urlat că nu se poate face actorie pe Zoom, că asta nu funcționează pentru mine, că e o minciună, că teatrul e teatru pentru că ești înconjurat de oameni. Însă, mi-am dat seama că oamenii încearcă să găsească soluții pentru a continua. Pentru a nu se opri totul. Și nici nu mai contează dacă sunt bune sau rele, contează dacă aceste soluții ne fac să ne dăm jos din pat. Nu m-am refugiat în online, pentru că modul acesta de viață/teatru nu simt că funcționează pentru mine. Așa că am așteptat. Mi-am dat timp să nu fac nimic o perioadă. Nu mi s-a părut nimic greșit în asta. Am încercat să înțeleg că trebuie să mă opresc,că nu e anul meu/nostru.

Dumneata, fiind și scandalos de tânără, ești încă studentă. Așa că mă văd nevoit să te întreb: cum le-a mers studenților de la UNATC în anul molimei pangolinului? Se poate învăța actoria pe zoom?
Sunt încă studentă. Dar mi-e tare greu să mă simt așa. Habar n-am cum le-a mers studenților perioada asta, de abia dacă știu cum mi-a mers mie. Pe Zoom, am încercat să reinventăm structura anului universitar, în așa fel încât să nu ne mințim că facem mai mult decât putem. Așa că am început să vedem filme pe care le-am discutat împreună, am citit împreună piese, am scris, iar, la final, tema a fost să ne filmam zicând un monolog pe care l-am scris noi. Nu m-a învățat nimeni cum să fac teatru, însă m-au ajutat. Am apreciat foarte tare faptul că nu ne-am mințit, că ne-am lăsat vulnerabili și că nu am știut. Au fost multe zile în care nu am știut ce să facem, iar în acele zile vorbeam despre noi. Despre cât de singuri suntem sau cât de greu ne e. Și cred că asta e tot muncă. Sunt pași făcuți pentru a te apropia de teatru. Sau de om. Cred că actoria se poate învăța oriunde. La tine în baie, în școală, în teatru, în fața camerelor, în dormitor, în parc și, de ce nu, și pe Zoom. Omul poate învăța oriunde. Cu mențiunea că pentru mine acest proces de învățare nu se oprește niciodată. Nu, nu am ieșit actriță terminând facultatea, așa cum nu am ieșit un om mai bun sau mai rău după acest an de pandemie. Însă cred că fiecare moment sau întalnire poate fi o cărămidă pusă. Eu n-am încă nici fundația, dar faptul că am făcut totuși ceva la școală, mi-a mai adus la viitoarea casă, câteva cărămizi.

Ce frici noi ți-ai descoperit, Voica, în acest an? Sau, dimpotrivă, ce curaj nebănuit ai găsit în dumneata?
Nu le-aș numi frici, ci intrebări. Foarte des mi-am pus întrebarea ”Cine sunt eu?”, vrând parcă să găsesc răspunsul pe loc. Și uite că am învățat să-mi dau timp. Iubirea părinților mei vine la pachet și cu dorința de a mă proteja. Foarte rar am avut senzația că le e greu. Îmi amintesc că mama, atunci când răcea, tot ea avea grijă de noi. Nu m-au lăsat o clipă să simt că ar putea să li întâmple ceva rău, ba din contră, m-au invățat că sunt și vor fi lângă mine mereu. Iar anul acesta a apărut întrebarea ”Dacă pot să îi pierd pe ai mei?”. Mi-am dat seama că întrebarea îmi face rău, așa că am găsit alta, una la care să am răspuns ”Ce pot face ca să nu îi pierd pe ai mei?”. Mi-am pus multe întrebări care au de a face cu mine, însă legat de teatru am știut. Am avut speranță. Am acceptat faptul că trebuie să ne oprim, deși știu că e greu. Mulți oameni au căutat alte forme de teatru, însă sper și vreau să ne reîntoarcem, cât mai curând, la ceea ce știm cu toții că înseamnă teatrul. Oameni. Mă întrebi ce curaj nebănuit am găsit în mine și pot să îți răspund: să sper.

Profețește-ne, Voica: ce urmează pentru țară, lume și teatru? Cum o să schimbe ce s-a întâmplat în 2020 felul în care se va juca în continuare teatru pe pământ?
De unde să știu eu răspunsul la aceste intrebări? Mi se pare naiv să gândesc că toți oamenii vor ieși din pandemia schimbați în bine. Mai empatici, mai buni, mai răbdători. Sau invers. Cred că totul va fi altfel, însă va trebui să găsim bucurie si iubire în asta.  Însă, mi-ar plăcea să cred că, cu ajutorul tuturor, pandemia va trece. Iar oamenii, încetul cu încetul, îsi vor găsi rostul în această lume nouă.

Marele ecran. Te-ai mai dres cu prezențe în filme de cinema și în seriale de televiziune? Ai de anunțat apariții noi, inedite? Am văzut că tot filmai tocmai pe la Kiev. Ne poți face destăinuiri cu privire la aceste proiecte?
În acest an, am filmat două luni la Kiev, un lungmetraj, unde m-am îndrăgostit de oraș, m-am reîmprietenit cu actoria și am cunoscut oameni buni. Oameni care, deși seara la cină făceau facetime cu Nicole Kidman sau Olivia Colman, erau modești si trăiau poate cu picioarele pe pamânt mai bine decât mine. Oameni care mi-au mai demonstrat încă o dată că doar cu muncă, iubire si modestie se poate. Și da, mi-au dat multă încredere în mine. Am muncit ca să îi întâlnesc și îmi dau seama că tot prin multă muncă voi mai avea parte de asemenea întâlniri. Voi mai pleca in martie in Norvegia, unde voi filma un serial interpretând rolul principal, dar simt că mi-e frică să spun sau să mă bucur. Pandemia încă nu s-a terminat si să-ți planifici ceva în zilele astea nu face neapărat bine. Așa că iau fiecare zi așa cum e. Acum nu muncesc, acum stau la masa mea din bucătărie și îți răspund, bând o cafea rece, dar tare aș vrea să îti spun peste trei luni că sunt sănătoasă și că am mai facut un film. Dar acum, mă puteți vedea puțin în Tuff Money, pe HBO GO.

Emigrare. Ce mai zici cu România? Pleci și ne lași baltă sau, dimpotrivă, rămâi alături de noi, pentru viitorul țării și nu numai? Ia spune dumneata adevărul, tot adevărul și numai adevărul. Ce gânduri te mai animă?
Păi acum, și dacă vreau să plec, nu pot. Glumesc. Mi-e bine acasă. Deci mai rămân. Dar rămân pentru familia mea, pentru prietenii mei și pentru că frica de a lăsa totul si a pleca există in mine.

CITAT
Mulți oameni au căutat alte forme de teatru, însă sper și vreau să ne reîntoarcem, cât mai curând, la ceea ce știm cu toții că înseamnă teatrul. Oameni. Mă întrebi ce curaj nebănuit am găsit în mine și pot să îți răspund: să sper.
Voica Oltean, actriță

Credit foto: Adi Bulboacă

comments icon 0 comments
2 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun


Bookmark?Remove?

Anghel Damian, artist: “Îmi scot pălăria în fața acelor artiști liber profesioniști care au traversat această perioadă și au rămas întregi la minte”

-

Actor (angajat la Teatrul de Comedie), scenarist, regizor, premiat național și internațional, Anghel Damian a avut un an plin și nu chiar rău. Andrei Crăciun Sumpe domnule Anghel Damian, ne îndreptăm, iată, către sfârșitul unui an complicat. Aș vrea să vă într... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Cristina Drăghici, actriță: “Presupun că spectatorii vor fi mai selectivi când își vor alege evenimente live, cel puțin cât virusul ăsta va mai sta printre noi”

-

ACTORI ÎN PANDEMIE. Cum le-a mers actorilor noștri independenți în timpul molimei pangolinului? Iată: curiosul caz al Cristinei Drăghici. Andrei Crăciun Cristina Drăghici, să nu lăsăm colbul uitării să se aștearnă peste numele tinerilor noștri actori independe... Mai mult »