Estopia Art Gallery (str. Bocșa nr. 5) este cea mai nouă galerie de artă din București. Deschisă în ianuarie 2019, galeria a găzduit deja patru expoziții ale unor tineri artiști români, iar din luna iunie Estopia își așteaptă publicul și la Lugano (Elveția), urmând ca în 2020 să fie inaugurat și sediul din Berlin. Căci unul dintre obiectivele principale pentru Estopia Art Gallery este să faciliteze accesul tinerilor artiști din România și Europa de Est pe piața internațională.

„Nu e un secret că există un interes din ce în ce mai mare față de arta contemporană din Est”, spune Irina Ungureanu, co-fondator al galeriei. Cât despre public, Irina ne asigură că există oameni tot mai interesați de arta contemporană, chiar și la noi. Cum stăm, așadar, în România anului 2019, dacă vorbim despre artă vizuală?

PROFIL. Irina, îți propun să începem cu o scurtă prezentare a ta. Cine este Irina Ungureanu și cum ai schița, pe scurt, parcursul tău profesional, înainte de a fonda Galeria Estopia, alături de Claudio Scorretti?

Îți mulțumesc pentru invitație și mă bucur, în primul rând, să avem acest dialog: îi salut pe cititorii Viitorului României, e o publicație nouă, foarte proaspătă și reconfortantă, îmi place cum ideile și oamenii se coagulează în viziunea voastră. Și îmi place, mai ales, că aduceți în prim-plan chipurile din spatele unor idei inovatoare care au toate șansele să modeleze un viitor altfel, mai bun, pentru noi toți.

Cât despre mine, am absolvit Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în 2003, iar ulterior am terminat un doctorat în teatrul de avangardă, în opera lui Eugène Ionesco, în 2009. Între 2006 și 2008 am avut o bursă de doi ani la Roma, a fost gura de oxigen de care aveam nevoie ca să înțeleg încotro aș vrea să mă îndrept. De la literatură la arta contemporană trecerea a fost pentru mine una aproape naturală. Mereu am fost interesată de dialogul între text și imagine și fascinată de ideea de a structura, de a pune în cuvinte, de a da formă vizualității. Iar arta contemporană oferă această incredibilă oportunitate: este atât de recentă, încât de multe ori se structurează sub ochii noștri, se întâmplă acum, atât ca proces de creație, cât și ca discurs. În ultimii cinci ani, am lucrat într-un proiect care mi-a oferit șansa să explorez fenomenul artei contemporane atât în plan regional, în Europa de Est, cât și la un nivel mai larg: este vorba despre Imago Mundi – Luciano Benetton Collection, un proiect vizionar creat și susținut de Luciano Benetton, fondatorul celebrului brand, care a avut extraordinara idee de a-și propune să cartografieze arta contemporană la nivel global. Astăzi, proiectul cuprinde peste 25.000 de artiști din peste 150 de țări și regiuni, între care și România. De altfel, Snapshot Romania a fost și punctul nostru de start în această aventură: a fost Claudio Scorretti, project managerul proiectului pentru Europa de Est, un excelent cunoscător al artei contemporane din Est, colecționar la rândul lui, galerist și art advisor, cel care m-a invitat să fac parte din echipă, și așa a început explorarea noastră în regiune. Imago Mundi este o poveste despre diversitate și democrație în arta contemporană: toți artiștii selectați sunt invitați să lucreze pe o pânză miniaturală de 10 x 12 cm. Fiecare proiect înseamnă publicarea unui catalog și expoziții internaționale organizate în diverse colțuri ale lumii. Ca echipă, noi am realizat pentru Imago Mundi 13 proiecte, începând din zona Europei de Est – România, Ungaria, Bulgaria, 5 din 7 țări din fosta Iugoslavie, iar ulterior am inclus și Turcia, Liban, Republica Moldova și artiștii curzi – timp de doi ani ne-am ocupat de probabil unul dintre cele mai dificile proiecte Imago Mundi: o încercare de a da voce artiștilor proveniți din cea mai numeroasă populație din lume care nu are o țară și trăiește astăzi pe teritoriul a 4 state, fiecare dintre ele zguduite de război sau conflicte inter-etnice: Irak, Iran, Siria și Turcia.

ESTOPIA. Cum a apărut cea mai nouă galerie de artă din București și ce vă propuneți?

Faptul că au fost câțiva ani în care am aprofundat Estul din punct de vedere artistic ne-a permis să dezvoltăm un excelent networking de artiști și curatori în zonă, și așa a prins contur ideea de a crea un spațiu în care să valorificăm toate aceste experiențe: așa a apărut Estopia, una dintre cele mai noi galerii de artă din București, care s-a deschis în ianuarie 2019. Alături de Claudio Scorretti, director și co-fondator, cu o experiență de peste 30 de ani în art management, din echipa noastră face parte și Edwin Hughes Scorretti, co-director artistic al galeriei.

Estopia este, așa cum îi spune și numele, un spațiu dedicat artiștilor din Sud-Estul Europei, un manifest pentru Est ca fenomen artistic creativ. Primul proiect pe agenda galeriei este Estopia Young: în fiecare lună, pentru următoarele 6 luni, vom prezenta artiști tineri și foarte tineri, pentru început din România, după care din toamnă vor fi și artiști din regiune. În luna iunie a acestui an vom deschide sediul cu numărul doi al galeriei, la Lugano, în Elveția, iar din 2020 galeria va avea un sediu și la Berlin. Ne-am propus, așadar, să creăm o platformă de expunere pentru tinerii artiști români și pentru cei din Estul Europei, o sinergie care să faciliteze accesul lor pe piața artistică internațională. Trăim într-o lume fluidă, și avem convingerea că artiștii din Est au un potențial enorm, un lucru, de altfel, deja confirmat: nu e un secret că există un interes din ce în ce mai mare față de arta contemporană din Est, iar acest lucru se datorează, în mare măsură, extraordinarelor performanțe realizate de artiști care s-au format în jurul celebrei, deja, școli de la Cluj.

ARTIȘTI. Cum alegeți artiștii cu care colaborați, ce expoziții a găzduit până acum Estopia și cum v-ați oprit la acestea?

Suntem în acest moment la a patra expoziție pe agenda galeriei. Am deschis, așa cum spuneam, în ianuarie 2019, cu expoziția Andradei Feșnic, o tânără artistă din Cluj, care ne-a atras atenția printr-o tehnică inovatoare – e marca ei vizuală –, o pictură în straturi decupate și un efect de colaj obținut cu mijloace exclusiv picturale. A doua expoziție, a fost Aasamblaj, de Marina Aristotel, o talentată artistă din București, care a debutat cu o serie de lucrări din rășină, după care a început să experimenteze în zona asamblajului și a picturii, într-o abordare ce presupune o fază inițială de distrugere a propriilor lucrări și reasamblarea lor ulterioară pe pânză. A treia expoziție a adus în atenție o artistă din Satu-Mare / Cluj, Andrea Tivadar, o tânără abstracționistă care explorează la granița între figurativ și non-figurativ, și în ale cărei lucrări regăsim ecouri ale unei reverii post-industriale filtrate printr-o capacitate tehnică întru totul originală. Am inaugurat recent cea de-a patra expoziție la Estopia, cea mai nouă serie de lucrări de Madar Reka, o artistă din Timișoara cu care am colaborat și în trecut: expoziția de acum marchează la propriu o tăietură în biografia ei deopotrivă personală și artistică. Reka și-a schimbat numele și, odată cu această disecție biografică, așa cum o numește ea, a virat de la figurativ la abstract: o opțiune cel puțin curajoasă, pe care vă invităm s-o descoperiți la Estopia, până pe 17 mai.

ARTĂ ÎN ROMÂNIA. Cum stăm în România la capitolul artă vizuală contemporană, cât de ofertant e mediul autohton pe plan artistic?

România e un punct din ce în ce mai atractiv la capitolul artă contemporană; se întâmplă din ce în ce mai multe evenimente, s-au deschis mai multe spații noi de promovare a artei contemporane, au crescut și oportunitățile pentru artiști, care încep să aibă acces la rezidențe și programe artistice internaționale. Arta contemporană e un fenomen fluid, iar artiștii români sunt parte activă a acestui circuit în continuă mișcare. Punctul nostru forte este, cred, faptul că există mulți artiști tineri foarte buni: iar acest lucru creează un cadru competitiv ale cărui rezultate se vor vedea și mai bine în următorii ani. În plus, fără să lăsăm deoparte dificultățile economice inerente, faptul că există un public interesat, potențiali colecționari în formare, precum și o expunere internațională în creștere, nu poate să fie decât de bun augur pentru artiști și pentru piața de artă în general.

PROVOCĂRI. Care sunt marile provocări atunci când promovezi și vinzi artă în România?

Provocarea numărul 1 atunci când promovezi arta contemporană este, desigur, să creezi un mecanism de autofinanțare care să-ți permită să reziști pe termen lung din punct de vedere financiar: partea bună este că lucrurile au evoluat, există un public interesat să cumpere artă recentă în România. Dificultățile există, fără îndoială, iar deschiderea spre piața internațională e cheia de echilibru atunci când în plan local lucrurile tind să stagneze.

PUBLIC. Cum consideri că stăm la capitolul public pentru arta contemporană? Cât de interesat e bucureșteanul de artă? Cât cumpără artă? Și, bineînțeles, câți turiști străini trec pragul galeriei? Avem un astfel de turism în București?

În cele cinci luni de când am deschis galeria, am constatat că există un public din ce în ce mai interesat de arta contemporană, un public dornic nu doar să se informeze, nu doar de arta ca eveniment, ci sunt oameni care își doresc ca arta contemporană să facă parte din viața lor. Cred că, sufocați fiind de o explozie de breaking news din toate părțile, căutăm să ne ancorăm ochiul sau mintea în altfel de mesaje: arta contemporană e un altfel mesaj, o altfel de „locuire”, iar surpriza a fost să vedem cum tinerii artiști, unii aflați chiar la început de drum, pot trezi interesul viu al publicului colecționar. Lucrările lor își fac loc în viața noastră: am văzut oameni îndrăgostindu-se de o lucrare, am văzut un public care înțelege că arta, astăzi, mai mult decât operă în sine, înseamnă idee, concept, procesualitate. Și am văzut oameni care își doresc să fie parte a acestui proces. E vorba despre emoție și despre trăire, e o taină aceea de a vedea cum o lucrare își face loc în viața cuiva, e ceva care depășește simpla tranzacție. Ca să răspund la întrebare: da, există un public consistent pentru arta contemporană, există oameni care vor să cunoască, există oameni care cumpără, iar asta arată că arta contemporană este un fenomen viu, care ne atinge, ne reprezintă: este laboratorul ideilor și viziunii noastre despre lume. Cât despre turismul artistic în București, cred că nu putem vorbi despre asta ca un fenomen în sine: cu toate acestea, cu aportul rețelelor de socializare, sunt turiști străini care au aflat de un vernisaj, sau care au venit împreună cu prietenii să viziteze galeria. Și atunci realizezi că e ceva firesc ca, indiferent de unde provin, oamenii să vrea să cunoască, să-și dea întâlnire la un vernisaj, să cunoască un artist, să descopere o lucrare; arta contemporană face posibile astfel de întâlniri, care topesc frontierele și fac ca lumea să fie mai aproape. Aici și acum.

RAPORT. Cum consideri că ne raportăm la piața artistică internațională? Suntem în rândul lumii, măcar pe plan artistic sau chiar și aici mai sunt multe de făcut?

România este o piață artistică emergentă, prin urmare mai sunt multe de făcut, aici nu încape îndoială; există însă și semnale încurajatoare că mergem într-o direcție care poate conduce, în următorii ani, la o normalizare a accesului la piața artistică internațională. În ultimii ani, galeriile din România participă la târguri internaționale de artă, există artiști români în top 100 cei mai bine vânduți artiști ai lumii, sunt artiști invitați la marile bienale și evenimente artistice internaționale, după cum sunt artiști care expun cu galerii de primă mărime la nivel internațional. Sunt semnale bune, așadar, care ne fac să credem că se poate: semnale bune pentru artiști, pe de o parte, dar și pentru ceilalți actori ai pieței de artă, galeriile, colecționarii, casele de licitații.

MOTIVAȚIE. Ce te motivează în ceea ce faci?

De când lucrez în zona artei contemporane, ceea ce mă motivează în primul rând este sentimentul de echipă pe care îl avem, ca galerie, cu artiștii cu care colaborăm: ideea că împreună construim o expoziție, un concept, că structurăm un discurs care poate contribui la evoluția carierei artiștilor cu care lucrăm reprezintă, într-un fel, motorul meu secret. Gândul că oferim o oportunitate artiștilor tineri, că putem deschide un orizont și, mai ales, că putem sparge bariere, încercând să creăm un spațiu de expunere internațională, este ceea ce îmi dă energia să merg mai departe.

COTIDIAN. Cum arată cotidianul tău, cum arată o zi obișnuită pentru cineva care lucrează cu opere de artă?

Probabil pentru că te afli mereu în mijlocul unui eveniment, al unei expoziții, munca într-o galerie de artă face ca nicio zi să nu semene cu alta. Desigur, există și o rutină a pregătirii expozițiilor, partea logistică, de producție sau de comunicare, dar, de fiecare dată, lucrurile arată altfel. Fiecare expoziție vine cu suflul ei unic, foarte personal, cu povestea și energia ei; ești mereu într-o nouă aventură, de cele mai multe ori cu sufletul la gură, și nu poți prevedea în totalitate ce aduce un nou vernisaj. Desigur, există strategia fiecărei galerii și poziționarea ei clară, dar rămâne și acea parte de surpriză, și, trebuie să mărturisesc, asta îmi place cel mai mult, ca într-o călătorie planificată unde ai lăsat loc neprevăzutului. De abia aici începe călătoria adevărată.

DE VĂZUT. Ce vedem în această perioadă la Estopia Art Gallery și ce vom vedea în viitorul apropiat? De ce să nu ratăm aceste evenimente, ce am pierde?

Așa cum spuneam mai devreme, până pe 17 mai, la Galeria Estopia puteți vedea expoziția Dissection, de Madar Reka, care marchează o spectaculoasă ruptură față de parcursul vizual al artistei practicat până acum: inspirată de suprarealism și pop art în lucrările ei figurative de până acum, Reka optează pentru o surprinzătoare turnură abstractă în noua serie de lucrări prezentată acum la Estopia. Punctul forte al noii serii e reprezentat de extraordinara capacitate tehnică a artistei, care construiește neașteptate profunzimi spațiale, cu un curaj cromatic remarcabil.

Ce urmează pe agenda Estopia până în vară? De pe 23 mai vom vernisa expoziția Solitude, de Sergiu Laslo, un foarte talentat tânăr artist din Cluj, iar pe 20 iunie vom prezenta o expoziție semnată de Edith Torony. Am spus deja prea multe, vă invit la Estopia să descoperiți restul poveștii…

„România e un punct din ce în ce mai atractiv la capitolul artă contemporană; se întâmplă din ce în ce mai multe evenimente, s-au deschis mai multe spații noi de promovare a artei contemporane, au crescut și oportunitățile pentru artiști, care încep să aibă acces la rezidențe și programe artistice internaționale. Arta contemporană e un fenomen fluid, iar artiștii români sunt parte activă a acestui circuit în continuă mișcare. Punctul nostru forte este, cred, faptul că există mulți artiști tineri foarte buni: iar acest lucru creează un cadru competitiv ale cărui rezultate se vor vedea și mai bine în următorii ani.”
Irina Ungureanu, co-fondator Estopia Art Gallery