Scriitorul originar din Slatina ne-a oferit acest interviu în care vorbește, lucid și cald, despre anii de liceu, prima beție, studenția sa pe la Bordeaux, vinul de acolo și, desigur, franțuzoaice. Ștefan Niță este poet, premiat încă de la debut, dar este și corporatist, după cum puteți vedea.

Andrei Crăciun

Ștefan Niță, poet. Cum e să fii poet în România mileniului III, ce are specific o viață de poet în zilele noastre?
Sincer să fiu, ca să încep interviul ca fotbaliștii, îmi e puțin străină titulatura asta. Cum îmi suntpuțin străine și alte titulaturi de care m-am lipit la un moment dat. Așa s-a întâmplat. Am scris un volum de poezii pe care astăzi poate că l-aș fi scris mai bine. Până să se prindă cu adevărat de mine titulatura de poet mai am de ars câteva etape. Mai lenevesc puțin, mai scriu niște proză, mai merg la corporație. Nu e așa nasol. Oricum, titulatura de poet e mult prea căutată. Sunt absolut convins că tot ce trebuie să faci e să scrii. Dacă o faci bine, lucrurile o să se așeze de la sine. 

Ați primit un premiu important – Mușina – pentru debtul dumneavoastră – Tata nu are cal. Cum e să intri așa în literatură? De ce nu are tatăl dumneavoastră cal?
E o întrebare bună. O să-l întreb mai departe, cu toate că o să ridice din umeri și o să-mi propună bărbătește să-mi văd de ale mele. Nu a avut niciodată cal, dar a avut, în schimb, niște Dacii superbe, de care a fost foarte atașat. Două Dacii 1310, zâmbetul lui Iliescu, un Papuc și un Logan. Singurele care au întrerupt șirul ăsta totemic și autohton au fost o Ladă și un Opel Meriva. Și ele, în egală măsură, iubite și întreținute prea mult. Ritualul lui zilnic, înainte să plece în deplasare, era să șteargă caroseria câte o jumătate de oră cu o piele de căprioară pe care o ținea în torpedou. Ne înnebunea cu treaba asta. Mai ales pe maică-mea, care era altfel construită. Dacă taică-meu e un munte de răbdare, maică-mea e dintr-o bucată și nu suportă să aștepte. Se înțeleg ca Tom și Jerry. Dar se înțeleg până la urmă. Cât despre Mușina, am mai spus undeva, sunt recunoscător că am câștigat premiul pentru debut din două motive: unu, poezia lui Mușina, de care sunt foarte atașat, și doi, am avut și am foarte mare încredere în oamenii care au jurizat concursul.

Pentru aceia care au deschis mai târziu ochii către poezie, dacă mergem la librărie și vrem să citim Nițăunde să căutăm? Detaliați-ne un pic viața și opera. Cum ați ajuns să scrieți poezie?
Cea mai simplă metodă e comanda de pe site-ul editurii Tracus Arte. Altfel, nu știu în ce librarii se găsește cartea. Probabil că nu în prea multe. Legat de viață, nu e mult de detaliat, să știi. M-am născut în Slatina, că tot am văzut că urmează o întrebare legată de capitala universului. Acolo m-am îmbătat pentru prima oară și tot acolo am făcut un liceu foarte prost de care o să-mi aduc aminte toată viața și despre care aș vrea, la un moment dat, să și scriu. Vezi, cam astea îi rămân omului în minte, prima beție și liceul. Cu poezia, nu știu, a apărut pe parcurs, apoi a dispărut, apoi a apărut… 

O să vă întreb vulgar, ca non-poeții, se poate trăi din poezie? Ce ar trebui să se întâmple pentru ca să se poată? Din ce trăiește un poet al timpului nostru?
Din cu totul altceva. Din poezie nu se poate trăi sau n-am întâlnit eu până acum oameni care să trăiască exclusiv din asta. Am întâlnit, în schimb, poeți corporatiști, poeți ong-iști, poeți publicitari, poeți ingineri, poeți arhitecți, poeți jurnaliști – și lista poate continua la nesfârșit. Niciunu care să zică, da, domne, eu trăiesc exclusiv din poezie. Nu există specia asta în România, și asta pur și simplu pentru că poezia nu e profitabilă. Poeții se citesc între ei și cam atât. Și poezia singură, lăsată de capul ei, eșuează. De ce? Pentru că e plictisitoare. De aia mi se pare foarte mișto când se întâmpla festivaluri ca cel de la Arad, coordonat de Lia Faur, în care poezia se citește prin tot felul de localuri, cafenele, pizzerii, terenuri de tenis, când au loc serile experimentale curatoriate de Simona Nastac, din cadrul Festivalului Internațional de Poezie București,când au loc lecturile de la Blecher etc. Mai scot poezia din zona ei de confort.

Ce loc ocupă orașul Slatina în care ați trăit în prima parte a vieții în creația dumneavoastră? Care e treaba cu Slatina?
Treaba cu Slatina e că l-a avut pe Vâlcov primar de doua ori. Și că sigur o să iasă de-acolo și vreo doi scriitori buni, buni.

Țara. Ce părere aveți despre țara noastră, despre timpul prezent și despre viitor. Cum vezi dumneata viitorul României? Vă interesează?
România mea e bula în care trăiesc. România mea e ok, e plină de oameni care muncesc și plătesc taxe la stat, oameni care lucrează în corporații sau în birouri de arhitectură, în teatre sau în ONG-uri, oameni care donează sânge, oameni care merg la proteste, oameni care nu aruncă gunoaie pe jos, oameni care merg la concerte sau se dau cu bicicleta. Romania mea e ok, nu mă plâng, problema e că mulți dintre noi ăștia nu prea știm ce să facem atunci când scoatem capul din bula noastră mică, în care trăim,șine holbăm, ca suricatele, la cealaltă Românie.

Emigrare. De ce nu ați emigrat, dacă nu ați emigrat? Ce vă ține acasă?
Nu știu ce să-ți răspund la întrebarea asta. Am stat vreo 8 luni în Bordeaux cu o bursă Erasmus. Am mers la cursuri și am băut vin. A fost mișto. Nu știu daca aș pleca de tot din România, nici atunci nu m-am gândit serios la asta, cu toate că mă integrasem bine în peisaj. Franțuzoaicele erau mișto și cursurile de antropologie mă lăsau cu gura deshisă. Alt nivel. Cred că îmi place mai mult ideea de trăi pe ici pe colo o perioadă, după care să mă întorc în România.

Implicare civică. Este Ștefan Niță implicat civic? Merge la vot? Protestează? Cum își manifestă cetățenia?
Merge la vot, protestează, salvează pisici din copaci, trece bătrânele strada. Face tot ce trebuie. E cuminte.

Literatura română astăzi. Care e treaba cu literatura română la zi? Dacă am vrea să citim o pleiadă de tineri scriitori,pe cine ne recomandați și de ce? Cum să procedăm?
În primul rând, nu începeți doar cu ăștia tineri. Citiți Angela Marinescu, Nora Iuga, Ioan s. Pop, Mihai Ignat, Octavian Soviany, Dan Coman, Svetlana Cârstean, Vișniec. Mergeti la festivaluri și la lecturi publice. Citiți-i pe Radu Nițescu, Ștefan Aldea, M. Duțescu, Tara Skurtu, Andra Rotaru, Miruna Vlada, t.s. Khasis, Adela Greceanu, Vasile Leac etc. Interes să fie, că altfel sunt mulți poeți buni pe la noi care merită citiți și recitiți.

CITAT
Din poezie nu se poate trăi sau n-am întâlnit eu până acum oameni care să trăiască exclusiv din asta. Am întâlnit, în schimb, poeți corporatiști, poeți ong-iști, poeți publicitari, poeți ingineri, poeți arhitecți, poeți jurnaliști – și lista poate continua la nesfârșit. Niciunu care să zică, da, domne, eu trăiesc exclusiv din poezie. Nu există specia asta în România, și asta pur și simplu pentru că poezia nu e profitabilă. Poeții se citesc între ei și cam atât. Și poezia singură, lăsată de capul ei, eșuează.
Ștefan Niță, poet