Greta Goran și Claudia Vulpe sunt două tinere care s-au cunoscut în 2018. Au lucrat împreună câteva luni și „au avut o chimie maximă”, atât din punct de vedere profesional, cât și personal. „De câte ori ne vedeam, discuțiile noastre erau despre viață, despre oameni, despre ce înseamnă să trăiești frumos, să fii bun, să dai, să primești, să, să, să”, povestește Greta.

de Ionuț Axinescu

Și-au dat seama că nu au văzut niciodată doi oameni care să îmbine lucrurile atât de frumos, așa că și-au zis că trebuie neapărat să facă ceva împreună. Au ales să pornească inițiativa „Facem bine”, prin care încearcă să întindă o mână de ajutor comunității. Cum pot, fără buget: de la mesaje simple precum „Purtăm centura de siguranță” sau „Avem grijă la fake news!” până la acțiuni concrete, cum a fost „Mai fără pai”. Cu pași mici, că „așa se schimbă lumea; schimbările alea mari-mari nu vor pica din cer”, după cum spune Greta.

Cine sunt Greta și Claudia?

Greta: Doi răcușori sensibili, care iubesc marea, își petrec mult timp în bucătăriile lor din Dristor și se gândesc cum pot face bine pe lumea asta. Eu am 34 de ani (în curând), sunt din Alexandria, adică de la Teleorman, dar eu dau la copii, nu iau. Îmi place fotbalul, am lucrat în presa de sport mulți ani, apoi la PRO TV, ca brand manager (tot) pe sport.

Mi-e dor de bunici, pe care îi consider cel mai tare lucru pe care îl poți avea în viață. Acum lucrez la We Love Sport, unde fac istorie și merit bonusuri săptămânale (te rog, nu scoate asta, țin să ajungă și la colegii mei). Mai scriu și pentru monștrii de sub pat (ai mei, ai oamenilor) pe gret.ro. Sufăr de depresie și asta îmi ocupă tot timpul, dar mi-e prietenă veche deja, mă tratez de opt ani și de 20 fac terapie. Deci, ceva-ceva s-o fi ales și de mine, emoțional vorbind.

Claudia: Am 30 de ani și am terminat Marketing la ASE, domeniu pentru care mi-am descoperit pasiunea încă din liceul economic în care am fost. Am început să lucrez din primul an de facultate, foarte mult în Client Service, în imobiliare, și pentru o televiziune. Pentru că „pe vremea mea” era greu să te angajezi în publicitate fără experiență și nici internship nu puteam face, deoarece aveam nevoie de bani.

M-a prins zona asta de lucru cu oamenii, pentru că deși era greu, mă încărcam cu energia lor. Faptul că toți erau foarte calzi cu mine și bucuroși să lucrăm împreună m-a ajutat să mă descopăr pe mine și dorința de a ajuta, de a face bine. În 2014, am zis însă că e momentul să reîncerc publicitatea, ca să nu ajungă să fie prea târziu. Și de atunci lucrez în domeniul ăsta și încerc ca în fiecare proiect pe care îl am, chiar dacă nu e de CSR, să adaug și „un pic de bine”. Iubesc marea, oamenii, animalele și sunt un rac întru totul. E posibil să fiu prima vulpe rac.

Ce ați avut în cap când ați pornit inițiativa „Facem Bine” și ce a ieșit până acum?

Greta: Să producem schimbări reale, pe bune. Măcar un om să ajutăm. Un om, așa începe. Apoi încă unul. Apoi trei. Lucrurile bune și lucrurile mari se fac cu curaj și cu puțină nebunie. Pe scurt, știm că binele e complicat, dar noi ne dorim să îl facem simplu. Și putem face asta doar cu campanii fără metafore, cu mesaje clare care să ajungă la toți oamenii. Și cu o dorință atât de mare de a ajuta, încât brandurile să zică „da, sunteți un pic nebune, dar așa e – o campanie de CSR fără rezultate concrete e degeaba. Hai să facem bine!”.

Claudia: La curaj stăm bine amândouă. Ne-am propus să fim altceva, ne-am zis că sky is the limit, pentru că nefiind un business, singurul nostru scop a fost să facem bine. Fără să ne gândim dacă ideea noastră va fi suficient de bună pentru cei cărora le-o propunem, dacă se potrivește cu strategia lor, dacă e headline-ul prea îndrăzneț și ar trebui să venim cu o variantă „safe”.

E greu rău să găsești brandurile astea, dar noi nu ne oprim, nu ne lăsăm. Ba chiar ne amuzăm uneori, pentru că spunem că ar trebui să ne numim „Facem Spam”, la câte mail-uri am trimis. Așa am decis să facem și niște pași mici. Ne-am făcut pagina de Facebook, contul de Instagram și site-ul, pentru că în timp ce lucrăm la planuri mărețe, e nevoie de niște educație și în bulă.

Apropo de prezența în online, am văzut că acolo transmiteți diverse mesaje de bine. Care a fost cel mai de succes până acum?

Claudia: Cel cu pastilele expirate, care are vreo mie de share-uri și multe comentarii. Pentru că oamenii nu știau cât de rele sunt și că le pot duce în farmacii. Nu știam nici noi, de altfel. Și cel cu metroul, în care spunem că cei care coboară au prioritate, și cel cu mâncarea cumpărată în exces.

Greta: A mai fost și cel cu îndemnul de a merge la vot, deși toată lumea a făcut ceva de genul în perioada aceea. A funcționat bine, a avut succes.

Ce fel de reacții ați primit până acum de la oamenii care știu de voi?

Claudia: A fost surprinzător să aflăm că sunt atâția oameni cărora le pasă. Care fac bine chiar și prin mesajele frumoase pe care ni le trimit. Pentru că ne dau curaj, ne arată că e OK, ne spun practic „Continuați, că sigur reușiți”. Am primit încurajări, iar asta e minunat, deoarece noi ne bazăm pe oameni, nu avem bugete de promovare sau lucruri de genul ăsta.

Care este publicul vostru? Cum vreți să ajungeți la mai mulți oameni, cei care ar avea de învățat din mesajele voastre?

Greta: Sunt #ăiabuni, care sunt și medici, și tineri, și muncitori, și florărese, și toți. Mno, asta ne dorim, să ajungem la toți, dar mai ales la cei care au nevoie de ajutor, că ei sunt prioritari.

Claudia: Știm și noi că vorbim, în mare, doar cu bula momentan, dar „Facem Bine” s-a născut din ideea de a ajunge la toată lumea. Însă și bula este tratată de parcă n-ar avea probleme și nu e așa. Și bula are facturi de plătit, și bani puțini, și depresie, și probleme de sănătate, și obiceiuri greșite. Nu conștientizează problema plasticului, nu stie ce să facă cu medicamentele expirate, cu uleiul etc.

Am observat că aveți numeroase mesaje împotriva risipei de orice fel și protejarea mediului. De ce sunt importante temele astea?
Greta: Pentru că problemele legate de mediu sunt un pic mai ușor de comunicat. Adică „Nu mai arunca uleiul uzat în chiuvetă” versus „Nu mai fi trist” sau „Nu îți mai bate copilul”. E doar o întâmplare că ne-am legat de mediu, vrem să ne legăm de toate. Am fost la Madrid recent și ei sărbătoreau o sută de ani de când au metrou. Noi avem o sută de când avem țară!

Claudia: Pentru că trăim într-o oarecare beznă. Beznă civică, socială, umană. Nu știm, sunt anii din spate, de comunism, poate pentru că și suntem nou apăruți pe lume, noi, ca România.

Ați ieșit din online cu proiectul „1 Mai fără pai”. Cum a fost?

Greta: Am fost la „Acolo”, în Vama Veche. Am vorbit cu oamenii și i-am convins să renunțe pentru o zi la pai. De 1 mai. A fost destul de greuț, pentru că așa suntem obișnuiți, noi românii. Unii au fost mai încăpățânați, așa că dacă apare un video cu noi pe YouTube alergând necunoscuți și urlând: „Mor focileee!”, să stiți de ce.

Claudia: Gret e mai impulsivă, ea visa un „1 Mai fără Pai” nu doar într-un loc, ci în toată lumea, eventual să vină și Obama și să dea cu paiele de pământ. Dar nouă ne place tare Vama și la mare și chiar ne doream o zi în care să nu bea oamenii cu paie. Și ne-a ieșit! N-am trecut pe la mese să le luăm paiele din pahare oamenilor, dar am vorbit cu ei și au fost înțelegători. Mai facem.

Greta: Pe mine, de exemplu, mă „urăsc” cei de la Manufaktura, de la Victoriei. De câte ori ajung sunt întâmpinată cu: „A venit nebuna, ascundeți paiele!”. Vorbim cu toate barurile pe unde ieșim, iar cei de la Paninaro, de exemplu, au renunțat chiar zilele trecute la paiele de plastic. Tot după ce i-am terorizat.

Ce vreți să faceți pe viitor cu „Facem Bine”? Ce idei mai aveți, ce inițiative puneți la cale și cum vedeți toată treaba asta peste, să zicem, un an?

Claudia: Noi suntem genul ăla de oameni care nu vorbesc până când nu fac, așa că nu zicem, că ni se pare că spunem degeaba dacă nu facem. Și nu depinde doar de noi, așteptăm. Dar peste un an vrem să știm că am ajutat măcar un om. Pe bune. Că i-am schimbat viața în bine.