Vlad Galer, actor: “Lumea nu e România și nu e suficient să vezi doar teatru românesc și să vorbești doar cu români”

- - 2 vizualizari

Pe Vlad îl puteți vedea, printre altele, și în apreciatul spectacol Pădurea spânzuraților (regia: Radu Afrim), la Teatrul Național din București.

Andrei Crăciun

De unde vine Vlad și unde vrea el să se îndrepte? Cum s-a format actorul de astăzi?

Tot vine de când lumea și pământul, dar cele mai recente izvoare îl plasează alături de o familie deloc că în filme, dar perfectă pentru el. O familie unită și educată din Botoșani care în continuare îl susține și încă încearcă să îl facă să își dea seama de ce e bine și ce e rău. Din clasa a 8-a m-am mutat mai mult decât part-time în casa Atelierului de Teatru. Aici a început completarea educației de acasă. Alături de colegii de trupă, pe atunci toți mai mari decât mine și cu mentorii-prieteni Lenuș Teodora Moraru și Gelu Rîșca am început să simt o chestie ciudată: teatrul. Reperele și modul în care, inconștient, am „înțeles” în adolescență teatrul mă salvează azi de cele mai multe ori. De capcane, de impostură, de trufie. Orice s-ar spune, pentru mine, acolo se află esența teatrului. În rest e meșteșug, în cazul ideal. Dacă nu, e fanfaronadă. Sorry. Apoi au urmat facultățile. Litere și după Actorie la UNATC. Eu mă coc mai greu, am o digestie a informațiilor puțin mai lentă (ca mecanism inconștient de apărare împotriva unor informații deja masticate de alții), prin urmare abia prin anul 3 am început să înțeleg ce fel de profesionist vreau să devin. Bazele tehnice le-a pus domnul profesor Paul Chiribuță, alături de toți cei cu care am avut șansa să lucrez. Sunt genul naiv care chiar crede că are de învățat de la toți și din toate. Actualmente masterand la pedaogie teatrală. Nu știu încotro mă îndrept, dar cât am lucrurile astea în minte și inimă și mă „meșteșugăresc”, mă îndrept spre bine.

Spectacole – în ce spectacole ați jucat în stagiunea trecută și ce urmează în această toamnă? Unde să vină publicul spectator să vă vadă?
Am avut norocul de a lucra și de a învăța cu și de la Radu Afrim („Pădurea spânzuraților” – TNB), Alexandru Măzgăreanu(„Cum vă place” – Teatrul Nottara și „Tartuffe” – TMF Brăila), Horia Suru („Viața preaplină și plicticoasă a visătorului Francois” – Teatrul Excelsior) și Catherine Andre („Măsură pentru Măsură”- UNATC). Cu bunăvoință, sper că toate se vor relua din toamnă. În rest sunt deschis la propuneri – ha-ha.

Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?

În lumea filmului sunt proaspăt că primăvara. Am filmat câteva scurt-metraje studențești, am filmat și pentru seriale TV, videoclipuri și reclame. În lung-metraj am lucrat doar alături de Andrei Crețulescu (Charleston). Îmi doresc foarte tare să am ocazia de a lucra mult mai mult cu camera. În școală nu se pune accentul pe actorie de film, ceea ce e bizar, pentru că efectiv este o altă meserie. Dar da, am showreel, dacă este cineva interesat (iar haha).

Țara. Ce relație are Vlad cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede el viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită?

Se simte în viață, căci acest balcanism cu influențe orientale și cu spoială de occident, nu te lasă să te plictisești. Dar nici nu te prea lasă să crești. Avem în aer ceva toxic, să moară capra vecinului. Dar de ce? Dacă a ta trebuie să moară, asumă-ți. Avem probleme nerezolvate în chintesența neamului, probleme mai grave decât OUG-uri și „*UIE” oricui. Iar, de ce „*UIE”? Da, e nasol. Da, nu e direcția bună. Clar sunt pentru schimbare și civilizație și libertate, dar „*UIE” ăla mă face să am second thoughts dacă drumul ăla va fi cu cultură și binețe. Nu o să emigrez, Cel puțin nu vreau. Dar vreau să trăiesc perioade lungi și în alte țări, căci lumea nu e România și nu e suficient să vezi doar teatru românesc și să vorbești doar cu români. Creștem prin experiențele astea extra-românești. Și apoi, putem veni aici și încerca măcar să schimbăm ceva mic. Că schimbarea mare nu o face un om. Un om poate schimba mic. Și e bine așa.

Votează Vlad? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce?
Votează, protestează, dezbate, discută aprins, reacționează la dreptate și nedreptate. Practicând meseria asta, ea e principalul meu instrument. Dar nu prin teatru politic sau tezist. Nu. Cetatea se vede în orice spectacol. Eu nu pot zice ce e bine pentru tine, dar pot încerca să îți provoc o întrebare, o senzație, un gând. Și nu cred prea tare în diferența asta, mai ales la tineri, om vs. actor. E un nesimțit ignorant, dar lasă-l că-i actor bun.. Adevărul e că buna conduită și igiena mentală și spirituală se văd și pe stradă, și pe scenă. Și minunata, enorma, puternica scenă nu iartă absolut nimic și se vede tot. Cu cât încerci să ascunzi, orice, cu atât scena oglindește mai mare până și cel mai ascuns ungher al sufletului.

Are Vlad Galer idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actorului? Ca cine voia să fie atunci când era mic?
Idol pentru mine e orice actor curat, care își iubește sincer și își respectă profund meseria. Orice om de teatru care nu face teatru numai pentru el, ci în primul rând pentru spectator. Mă emoționează puternic un actor matur în care încă se vede bucuria aceea din adolescență de a face teatru. Vreau să fiu cât mai ca mine posibil. Dar când eram mai mic idolatrizam gazdele, bucătăresele și voiam să fiu Harry  Potter.

Tineret. Ce tineri ne recomandați din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru. Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu? Mulțumesc.

Pfu, ar fi un pomelnic foarte lung, dar fără supărare, în și din principiu voi spune nume din generația mea. Nu sunt nenumărați, dar suficienți cât să umple scenele și să îi facă pe „cei mari” mândri. Florin Aioane, Vlad Lință, Octavian Voina, Cristiana Luca. Cristina Danu, Mihaela Mardare, Vlad Brumaru, Oana Moșneagu (actori). Ilinca Prisăcariu, Celina Nițu, Diana Ligi (regizoare). Dana Petre (scenografă). Și mulți alții. Mintea fierbinte, inima rece (cum ne spunea la curs Ana Maria Nistor) și genunchii tari și capul ne-plecat, adaug eu.

CITAT
Reperele și modul în care, inconștient, am „înțeles” în adolescență teatrul mă salvează azi de cele mai multe ori. De capcane, de impostură, de trufie. Orice s-ar spune, pentru mine, acolo se află esența teatrului.
Vlad Galer, actor

comments icon 0 comments
2 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun


Bookmark?Remove?

Florian Podgoreanu, pianist stabilit la Salzburg: „Dacă aș vedea o susținere educațională și culturală clară din partea autorităților, m-aș întoarce mâine”

-

Florian trăiește în Austria, predă la Universitatea Mozarteum din Salzburg (unde a fost și student), este un muzician cu o complexă carieră de talie europeană. Pentru el, acasă însă a rămas România. Andrei Crăciun Florian Podgoreanu, pianist mai ales. Mă uit a... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Paul Radu, actor: “Mi-ar plăcea ca toți cetățenii acestei țări să înțeleagă că au dreptul să își spună părerea când sunt nemulțumiți și că sunt liberi”

-

Tânărul actor – care poate fi văzut la Naționalul din capitală și la Teatrul Metropolis, tot din București – a vrut, când era mic, să se facă fie preot, fie miner. Din fericire nu s-a făcut. Andrei Crăciun Drum. Paul Radu, actor. De unde vine Paul și unde vrea... Mai mult »