În această vară, Club Control a demarat proiectul TAG YOUR IDEAS (susținut de Clever și curatoriat de Eugen Rădescu), ce își propune să aducă împreună artiști și brand-uri care simt că orașul vibrează prin artă. După ce, timp de o lună, am putut vedea pe terasa din Control o lucrare de Andreea Chirică, a venit rândul unei instalații semnate de Robert Băjenaru, la baza căreia regăsim un discurs ecologic care să ne amintească de grija pentru natură și de faptul că nu suntem singuri pe planetă.

Robert Băjenaru este un artist multidisciplinar care abordează deopotrivă arta performativă, instalația, obiectul/sculptura, desenul sau arta multi-media. Face parte din grupul Time Based Art din 2015 și a co-fondat recent artist-run space-ul Cazul101 al cărui obiectiv este prezentarea și promovarea tinerilor artiști. Pornind de aici, am stat de vorbă cu Robert despre artă urbană, mesaje ecologice în arta momentului, dar și despre cum trăiesc tinerii artiști în România mileniului III.

ID. Cine este Robert Băjenaru? Cum ai ales arta și care sunt principalele tale satisfacții de până acum ca artist?

Robert Băjenaru este un tânăr artist la început de drum care se află într-o căutare continuă și care a avut norocul să își identifice vocația foarte devreme, din timpul școlii generale. Nu cred că am ales eu arta, ci pur și simplu am știut că este ceea ce vreau să fac și cred asta în continuare, iar satisfacția vine de la sine datorită acestui lucru.

O instalație în Club Control / TAG YOUR IDEAS. Cum a apărut lucrarea pe care o putem vedea acum în Control?

Îl cunoșteam de ceva vreme pe curatorul proiectului, Eugen Rădescu, și am răspuns cu interes invitației acestuia, deoarece este un spațiu neconvențional, un loc pe care îl frecventez și unul unde nu ești obișnuit să te întâlnești cu arta contemporană, așa că am considerat acest lucru ca pe o oportunitate de a-mi face lucrarea văzută de către un alt public, mai larg.

CÂND ARTA ARE UN MESAJ ECOLOGIC. Instalația din Control propune un discurs ecologic, câtă nevoie consideri că este de astfel de discursuri în arta de acum și cum stăm la acest capitol în România?

Mereu arta s-a raportat la probleme sau situații ale societății din perioada respectivă. Problema ecologică este una dintre problemele reale în epoca contemporană, iar artistul în sine este, dacă vreți să îi spunem așa, un observator, comentator și critic al societății actuale în general. Consider că problema în România este că ecologia în sine (și disciplina ecologică) nu este mai deloc un subiect de discuție, nu numai în artă, ci în educație, în general, așa că nu este primul subiect la care artiștii români să apeleze prin practica lor, ci mai degrabă ei se îndreaptă către probleme de natură politică sau socială, deoarece acesta este subiectul tabu al societății din care facem parte. Ecologia nu este un subiect puternic dezbătut de mediul artistic din România, deoarece sunt alte subiecte mai efervescente în conștiința societății.

UN ARTIST MULTIDISCIPLINAR. Ce înseamnă să fii un artist multidisciplinar în mileniul III, care sunt principalele provocări pentru tine? Cum este să treci de la un mediu artistic la altul?

A fi un artist multidisciplinar în mileniul III cred că este mai mult o consecință, având în vedere multitudinea de medii oferite. Eu, în general, pornesc de la o idee, abia apoi aleg mediul cel mai ofertant pentru a o exploata. A fi artist în mileniul III cred că este o chestiune mai mult legată de un stil de viață și nu ceva ce ține de stăpânirea unui mediu sau de o abilitate anume.

ARTIST ÎN ROMÂNIA. Cât de ofertantă este România de azi pentru un artist, cum e în cazul tău?

Cred că odată cu deschiderea pe care o avem datorită internetului nu se mai pune problema unui spațiu geografic. Din alt punct de vedere, datorită contextului social, România cred că este foarte ofertantă pentru un artist, deoarece se poate lega de atâtea subiecte. Ce ar fi fost opera lui Caragiale fără prezența unui Farfuridi sau Brânzovenescu? Însă este adevărat că artistul român, mai ales cel emergent, nu este deloc avantajat, și asta din cauza lipsei implicării autorităților responsabile, mă refer aici la lipsa spațiilor de expunere, a atelierelor sau la fondurile insuficiente alocate în acest sens.

GRUP DE ARTĂ. Ești membru al grupului de artă Time Based Art din 2015. Ce mai înseamnă azi pentru un artist să facă parte dintr-un grup, cum te raportezi la acesta?

Cred că apartenența într-un grup a unui artist este legată de o integrare într-o comunitate restrânsă unde circulă idei și pot fi propuse pentru dezbatere. Datorită social media, un grup poate nu mai are aceeași putere sau importanță în viața unui artist ca la începutul secolului XX, însă este interesant să îți propui o temă comună alături de alți artiști aflați în același context cu tine și să vezi un mod diferit de abordare.

CAZUL101. Recent, ai co-fondat artist-run space-ul Cazul101 care are ca obiectiv principal prezentarea și promovarea tinerilor artiști. Despre ce este vorba, cum alegeți artiștii cu care lucrați?

Cazul 101 a fost fondat din necesitatea de a oferi o platformă 100% liberă, unde artiștii emergenți se pot exprima fără constrângeri și prin care se pot promova. La început, până ca acest proiect să capete notorietate și să se facă auzit printre artiști, îi invităm noi, iar criteriile, find un spațiu liberal, nu sunt unele foarte bine stabilite, este adevărat că selecția este oarecum de natură subiectivă și alegem artiști, cu sau fără diplomă deoarece nu consider acest lucru ca fiind relevant, în funcție de cât de bine se identifică ei cu spațiul și cu ceea ce vrea să comunice acesta. De ceva timp, am început să primim și propuneri de la diferiți artiști, iar selecția se face în același fel.

BUCUREȘTI. Trăiești în București, cum te inspiră orașul, ce îți place și ce îți displace aici? Și, bineînțeles, cum vezi arta contemporană/urbană de aici? Suntem în rând cu ceea ce se întâmplă în alte capitale europene?

Trăiesc în București și totodată în orice alt oraș din lume. Bucureștiul este un oraș ca oricare altul, cu plusurile și minusurile lui, iar practica artiștilor urbani este o caracterizare de ordin subiectiv a acestuia. Cred că în primul rând trebuie să fim în rând cu ce se întâmplă în capitala tării noastre și să nu încercăm o aliniere sintetică. Există o tendință de sincronizare constantă în conștiința românilor, iar acest lucru mi se pare greșit. Nu cred în raportarea noastră la alte capitale europene, deoarece este o chestiune de context, la fel cum nu putem compara merele cu perele.

DINCOLO DE GRANIȚE. În ce orașe din afara României ai lucrat până acum, cum ai perceput respectivele experiențe, unde ți-ar plăcea să te reîntorci și unde ți-ar plăcea să lucrezi la un moment dat? Ai avut sau ai în vedere să te stabilești într-o altă țară, poate una mai ofertantă pe plan artistic?

Datorită jobului pe care îl am – lucrez într-o galerie de artă contemporană –, am avut și tot am ocazia să călătoresc în alte țări și să observ practicile artistice locale; iar legat de stabilirea într-o altă țară, nu știu ce să răspund, în momentul de față nu vreau să mă stabilesc nicăieri, nici în București, nici în alt oraș din lume.

DE VĂZUT. Pe lângă lucrarea din Club Control, unde mai putem vedea acum sau în viitorul apropiat lucrări semnate de Robert Băjenaru?

În prezent, este doar lucrarea din Control, expusă până la mijlocu lunii septembrie. Voi mai avea anul acesta lucrări expuse în București, însă nu este nimic stabilit încă. Anunț mereu pe contul meu de Instagram.

„Mereu arta s-a raportat la probleme sau situații ale societății din perioada respectivă. Problema ecologică este una dintre problemele reale în epoca contemporană, iar artistul în sine este, dacă vreți să îi spunem așa, un observator, comentator și critic al societății actuale în general. Consider că problema în România este că ecologia în sine (și disciplina ecologică) nu este mai deloc un subiect de discuție, nu numai în artă, ci în educație, în general, așa că nu este primul subiect la care artiștii români să apeleze prin practica lor…”
Robert Băjenaru, artist

Foto: Feeder.ro/ Petre Ghiocel