La radio, vreau să ajung la radio,
S-audă o ţară întreagă cine-s eu, cu adevărat
La radio, vreau să ajung la radio,
S-audă o ţară întreagă cine-s eu, cu adevărat

Frumoasă melodie, îndrăgit artist, însă nu este Tudor Chirilă invitatul de la Viitorul României de astăzi, ci cineva care l-a acceptat și difuzat la radio.

Am pus oarecum strategic aceste versuri sus ca să vă introduc în povestea de astăzi, fiindcă mă gândesc că ați fredonat în timp ce citeați…mă gândesc doar. Cea care și-a rupt din timpul ei și ne-a răspuns la curiozități este o moldoveancă sigură pe ea care face carieră în radio, cam de câți ani am început eu să leg cuvinte și să fac fraze.

O știm ca omul de la radio, însă Ioana Rață concepe programe, rubrici și acțiuni promoționale, negociază și semnează contracte de publicitate pentru clienți, concepe playlist-uri, redactează comunicate de presă și neewsletter, creează spoturi radio, scrie interviuri publicitare, organizează lansări de produse, generează conținut pentru site-uri, coordonează proiecte publicitare, organizează și prezintă evenimente, gândește strategii, face campanii de marketing, se întâlnește cu clienți, face oferte de publicitate, crește audiența Moldovei. Spune că “simplitatea este esența vieții ei” și o credem pe cuvânt.

Ca orice copil, și micuța Ioana Rață s-a perindat în minte prin mai multe meserii până când a acaparat-o cu totul radio-ul.

Moldova o ascultă de ani buni și îi putem identifica cu ușurință vocea, dacă am fi în mașină, iar asta după timbrul ei…știm când am nimerit Impact FM. Are o voce caldă, jovială și dacă nu ai cunoaște-o ai zice că este încă o adolescent care vrea să pară mai mare decât vârsta din buletin.

Am avut ocazia să o cunosc personal la început de 2017. Voiam să dau o probă la radio. Nici nu-mi mai amintesc dacă am citit textul pe care mi l-a dat pentru că înainte de asta îi povesteam cât mi-aș dori să ajung reporter la o televiziunea națională, cu stație regională. Un telefon dat, un CV trimis, o întâlnire, o probă data și o săptămână mai târziu aflu că sunt acceptată. Ei bine, despre astfel de întâlniri cu oameni care apar ca să schimbe itinerariul a avut și intervievata noastră de astăzi.

Oricâte planuri și-ar fi făcut, planul Divin o readucea la microfonul radioului, acolo de unde face mai mult bine decât dacă ar vinde iluziile unui trai bun promis de anumite companii.

O întreb la un moment dat, în acest interviu, despre statutul de mama. Veți vedea, răspunsul este vag, ca să nu spun că nu am primit unul…O mai întreb ceva și prin răspunsul oferit îmi dă voie și mie să scriu cum este văzută Ioana, dincolo de joburi. Crește exemplar un minunat băiat care a fost diagnosticat cu autism. În momentul de față sunt recuperate foarte multe din achizițiile lui tocmai pentru că Ioana a înțeles, a învățat și i-a învățat pe ceilalți că autismul nu este o boală și ar fi păcat să o privim așa. Mulțumim și pentru recomandările făcute atât pentru mamele de astfel de copilași, dar și către tăticii copiilor atât de speciali.

Cine este Ioana Rață?

Ioana Rață este un om căruia nu-i place să vorbească despre Ioana Rață. Și uite așa noi cei care nu dorim să vorbim ajungem să vorbim. Așa am ajuns să fac și emisiuni radio, obligată să vorbesc când eu voiam să difuzez doar muzică.

Ce se visa Ioana copil și ce a ajuns să facă?

Ce visam…Nu departe de ceea ce fac acum. Mi-aș fi dorit să fiu învățătoare, să predau, păpușile și plușurile mi-au fost eleve/elevi mult timp, mi-ar fi plăcut să lucrez în domeniul hainelor, vindeam hainele din dulap, dar de fapt târziu am realizat că mai mult îmi plăcea să le prezint, mi-ar fi plăcut să fiu doctoriță pentru că așa era poezia cu fetița-doctorița, dar …mă atrăgea domeniul care ține de publicitate pentru că tot timpul, după orele de ”predare” la păpuși și plușuri le prezentam produse de la cărți la spray-uri.  Nu cred că mi-ar fi plăcut să fiu centralistă, deși mă prefăceam zilnic că vorbesc la telefon cu diferiți oameni.

Ce am ajuns să fac…ceva la ce nu m-am gândit niciodată când eram mică. Dar în viață întâlnești oameni care te iau cu ei la un concurs. Așa am pățit eu. O fostă colegă de bancă, Gabi Proca, a mers la un concurs de radio și m-a rugat să o însoțesc. Eu am luat concursul. Mulțumesc, Gabi!

Vocea dumneavoastră se aude în fiecare vară la piscina de la Gura Humorului. Aveți un timbru aparte, o voce caldă. Este o voce “lucrată” sau așa sunteți plăsmuită?

Vocea mea se aude și la alte piscine, dar e adevărat că sunt legată mult de echipa de la Ariniș din Gura Humorului și de orașul Gura Humorului. Sunt oameni care respectă munca noastră de DJ și animatori, care ne-au oferit de fiecare dată feedback-uri constructive și cu care am putut lega și relații de prietenie, dar când e de muncă, e de muncă. Le spun de câte ori pot că sunt minunați, muncesc mult și fac parte din ideea de ”oameni de care România are nevoie”.  Puțini știu că piscina aparține de primărie. Mai multe primării ca cea din Gura Humorului și ar putea și România să spere. N-am să vorbesc mai mult despre ei, pentru că nu le plac laudele.

Dacă nu era să fi făcut radio, ce altceva ar fi făcut Ioana Rață?

Au fost momente când și eu am crezut că radioul nu face parte dintr-o listă a meseriilor serioase și am încercat de fiecare dată șă fac ceva în paralel. Singurul domeniu în care am lucrat mai mult de 5 ani,  paralel cu radio-ul, a fost domeniul imobiliar. E un domeniu care a rămas în background de interes, dar îl văd foarte diferit față de cum se întâmplă în România.  În plus, acum ajut mult mai multe proiecte imobiliare lucrând la radio, decât să lucrez cu o singură companie, iar imobiliarele au rămas în familie, fratele meu le-a ales în aceeași perioadă în care eu am ales radio…pe la începutul anilor 90.

Un alt domeniu cu care am lucrat în paralel, a fost domeniul sănătății. Comunicarea pe sănătate a devenit de interes și o practic din anul 2013, mai serios.  Sunt atrasă de tot ce este inovator, dar care are la bază un concept vechi și care poate fi accesibil. De exemplu, în această perioadă lucrez pe comunicare pentru a le oferi  oamenilor informații despre echipamente de îngrijire corporală Roll Magic Beauty Line, Vacu Magic Beauty Line,  Aqua Bike Magic, Magic Vibe, Magic Run, Herbalsauna, Velus Jet, Criosfera, Criofan, sauna, CrioCamera, dispozitive medicale…vi le-am spus nu pentru a le face reclamă, pentru că lumea a devenit reticentă la ideea de reclamă ci pentru a ști că ele există la îndemâna noastră aici în Regiunea Moldovei și vă pot fi de ajutor.

Am mai lucrat și într-o agenție de publicitate, o altă școală foarte bună pe ceea ce înseamnă profil consumator FMCG. Am fost regional manager -7 județe o provocare cu o responsabilitate ce mi-a oferit ceva insomnii, dar 4 ani pe care nu-i regret.

Orice ar fi făcut Ioana Rață, s-ar fi descurcat. Imaginea de radio o fi fost importantă, dar nu pentru mine. Imaginea fără muncă, cum se încearcă mai nou, nu are legătură cu progresul, performanța.

Născută, crescută și educată în Moldova. Ce înseamnă asta pentru dumneavoastră?

Ai mei cică așteptau un băiat, dar m-am născut eu, ieșeanca, și nu eram frumusețea întruchipată, ba chiar am facut-o pe mama să plângă în primele luni. Crescută la Iași…am avut ocazia de mica să văd toată țara, datorită părinților care și-au propus să ne ducă peste tot prin țară cu resursele financiare de care dispuneau,  dar m-am simțit acasă, la Iași, acolo unde îmi era toată familia… educată aici mi-am dat seama numai din știrile puține de la TV că accentual nostru e diferit și de mică am spus că voi încerca să vorbesc corect, când am înțeles că este un obiect care se numește gramatica limbii române, am devenit interesată de el, dar nu am citit de mică, cărțile le-am descoperit târziu, deși biblioteca era plină acasă de cărți interesante,  eu citeam romane polițiste. Ce înseamnă?! Noroc.

De ce a devenit Impact Fm casa dumneavoastră stabilă? Fiindcă mai multe radio-uri “v-au făcut curte”.

Prin 2003 m-a atras mirajul radio-ului național, am dat mai multe interviuri, pe care le-am luat la rețele la care aboslvenții de jurnalism visează, dar viața, mi-a oferit câte o ”întâmplare”, care n-avea legătură cu radio-ul și a trebuit să rămân ”acasă”. Ulterior am descoperit că acele întâmplări au fost cele mai bune pentru mine. Școala de radio pe care am făcut-o în 1994 poate deveni manual de jurnalism, mă face să schițez rar un zâmbet la campanii pe care le lansează radio-urile naționale sau să mă surprindă implementarea lor.  Asta nu înseamna că ceea ce fac rețelele naționale nu e potrivit pentru ascultători, dar nici nu înseamnă că unele radio-uri locale, nu pot fi no.1 în orașul în care emit.

La Impact FM am încercat prima dată să vin în 2010 și e cazul clasic când în viață trebuie să te asiguri că vorbești cu persoana căreia îi pasă de companie și de inițiatorul proiectului, nu cu cine îți spun unii că ar fi persoana de decizie, nu pentru că o astfel de persoana n-ar face treabă bună, pentru că sunt care se descurcă mai bine decât persoana care a avut ideea businessului, dar sunt unii care pot să îți strice imaginea companiei și să ți se lase senzația că acea companie chiar nu poate mai mult.

Din nou, soarta, m-a chemat, de data asta ei m-au chemat  la Impact FM în 2016 și am lăsat fără să stau pe gânduri o rețea națională, unde am lucrat într-o super echipă și câștigam chiar bine, dar simțeam că nu fac ce trebuie pentru clienții mei. Lucrez din 1994 pe emisiuni live zilnice, dar am înțeles foarte repede cum îi ajută acest lucru pe clienții radioului și m-am specializat pe ”comunicare cu vânzare”. În plus, IMPACT FM trecea și mai trece printr-o ”însușire” de brand, ca să nu spun furt,  prin care eu am mai trecut, indirect,  în 1993. Nu poți sta deoparte în astfel de situații, mai ales că vrei să fii mândru de România ta.

Câte sacrificii a trebuit să faceți pentru visele dumneavoastră?

Sacrificii, vise…N-am rezonat cu acest cuvinte niciodată. Viața pentru mine e făcută din perioade grele…sacrificii și perioade bune…îndeplinirea unui vis.

Mult timp ați jonglat între orașe. Iași, Suceava, București? Care e cel de suflet și de ce?

De orașe m-a legat viața profesională, în primul rând. Nu mi-am găsit încă locul, îmi place mediul de business din București, faptul că lucrurile se mișcă, dar mai mult de faptul că pot oferi Bucureștiului implementare regională a proiectelor pe care le au la nivel national, n-am mers mai departe pentru că aceasta e zona unde pot oferi ceea ce au nevoie… îmi place Iașul pentru că oamenii știu unde mă pot găsi și există colaborare rapidă, dar ieșenii mei nu mă cunosc foarte bine și o confundă pe Ioana vocea de la radio cu Ioana de la radio după microfon (n-au treabă)  și foarte puțini din Iași au oameni de marketing pregătiți, ori noi de la radio, lucrăm foarte mult cu oamenii de marketing sau direct cu companiile care vor să ne predea departamentul de marketing, altfel radio-ul nu poate crea sau implementa campanii reușite.

Îmi place și Suceava pentru că sunt oameni muncitori, deschiși și foarte mulți dintre ei, încheie un contract pe ideea de meritocrație. La un bucovinean, nu merge mult cu vorba dulce, ceea ce apreciez foarte mult. Cei care totuși nu respectă legea și meritocarția au de suferit ca peste tot în lume, mai devreme sau mai târziu. Recunosc că Suceava mă liniștește, mă deconectează, mă amuză, mă face să sper că lucrurile vor fi bune în țară…dar acum Suceava trece prin momente grele. E un subiect care mă doare pentru Suceava, mai ales că am fost pacient la urgențe în acel spital și te lași furat de imaginea spitalului, curățenia, dar după cum se vede, acestea nu au fost de ajuns. România suferă și de incompetență.

Eu sunt din Iași, născută și crescută la Iași.

Radio. Televiziune. Familie – mamă. Cum le-ați ordona și de ce așa?

Le mixez. La radio am învățat să mixez. Trecerea de la o melodie la alta, fără să deranjeze urechea ascultătorului era o artă. Spun era pentru că acum te ajută foarte mult aparatura să faci un mix reușit. Dar eu am învățat să mixez, să învârt piesele până se potrivesc. Sunt acolo unde este nevoie de mine și încerc să nu încurc pe nimeni. Fermitatea m-a ajutat foarte mult în viață, deciziile zilnice simple, nu-mi complic viața, dar dacă se întâmplă, îmi asum și încerc să rezolv.

Nu prea discutați în spațiul privat despre familia dumneavoastră. Puțini știu că sunteți mămică… una puternică. De ce această discreție?

Ne întoarcem la prima întrebare. Nu îmi pace să vorbesc despre mine NEÎNTREBATĂ, dar râd mult de mine.

Ce activități obișnuiți să întreprindeți cu copilul dumneavoastră?

Mmm…la mine s-a întâmplat să am o listă cu anumite activități, dar a fost o activitate principală tot timpul: plimbarea, uneori în tăcere, alteori cu multă vorbă.

Ce ați recomanda mamelor care au copilași diagnosticați cu autism? (Nu este musai să răspundeți)

Să ajungă să creadă că diagnosticul a fost greșit. E greu să oferi o singură recomandare care să se aplice tuturor copiilor, pentru că tulburarea de spectru autist se manifestă unic la fiecare copil.

Dragă mamă…Totul începe cu tine

Ești partenerul  de lucru al copilului tău: acceptă, valorifică, citește, înțelege.

Ai rol protector: îi asiguri siguranța fizică și nevoile emoționale.

Ești partenerul copilului în societate: învață-l și fă-l independent.

Ești:  profesor, mentor, antrenor…Ai timp să fii și ”mami”!

Aș vrea să le transmit mamelor că direcția, destinația vieții lor este ACEEAȘI, doar că pentru o perioadă trebuie să o ia un alt tren paralel, un tren care merge foarte greu, e o rablă de tren, prietenii sunt în trenul bun, parcă toți sunt în trenul bun, te mai înâlnești cu ei uneori într-o gară și te întreabă des de ce mergi cu rabla, dar gândește-te că drumul nu-i așa lung și acolo unde există potențial fă în așa fel încât să scapi cât mai repede de rablă. Acceptă diagnosticul și apucă-te de treabă. Intervenția timpurie oferă șanse de recuperare mai mari.

Tati, și tu ai un rol. Acceptă și ajută cu ce poți. Citește despre această tulburare și notează în caiet, notați împreună pentru că fiecare zi vă va învăța să comunicați cu copilul vostru/copiii. E o muncă de echipă.

Sunteți un om credincios?

Nu știu. Nu știu cine poate stabili că sunt sau nu sunt un om credincios, ceea ce știu este că simt că am o legătură puternică cu Dumnezeu, pentru că au fost momente în viață când nu aveam cu cine să împărtășesc ce simt și am ales să-I spun Lui. Au fost momente când L-am întrebat De ce eu?! De ce mie?! Eu sunt doar un om și nu uit că sunt doar un om.

Când ați plâns ultima data și de ce?

Azi. Am văzut un film romantic. Și apoi am zâmbit spunându-mi nu am leac…plâng la filme romantice.

Ce îi lipsește poporului nostru ca să fie mai unit?

Identitatea, educația, bunul simț, memoria-unde-s doi, puterea crește…

Cunoașteți mii de oameni și tot atâtea psihologii umane. Ce le lipsește oamenilor ca să fie fericiți?

Acceptarea. Fiecare avem o viață. Iubiți propria viață! Nu invidiați viața nimănui!

Sunteți mereu cu zâmbetul pe buze și aveți un optimism debordant. Care este secretul? Aveți vreun ritual zilnic pentru a fi fericit? Ni-l divulgați și nouă?

Am o energie pozitivă, n-am spus eu,  sunt un om care gandește constructiv și am încredere în mine indiferent ce fac bine, rău…aleg și în plus râsul îngrașă, am și o scuză. Descrierea nu-mi aparține, dar m-am regăsit în ceea ce mi-a spus maestrul Mihai Pânzaru PIM, grafician și caricaturist roman. Eu nu mananc mult, eu rad. În plus am memoria scurtă, uit repede și nu pun la suflet.

Cum arată o zi normală din viața lui Ioana Rață?

Mă trezesc la 5.30, dacă mă trezesc mai târziu, am senzația că am pierdut ceva timp, dar sunt și momente când dacă vreau să dorm, dorm. Copilul la școală, matinal la radio, întâlniri cu clienții, mă dau mare că le pot fi de ajutor, discutăm strategii, mă simt ca făcând parte din compania lor, dar nu mă pot angaja la ei, pentru că le pot face bine doar de unde mă aflu eu.

Apoi îmi iau copilul de la școală, îl iau cu mine la serviciu, ceva teme, ceva plimbare, familie seara, planuri pentru a doua zi, discuții, cartea pregătită lângă pat …5 minute de citit și adorm …uneori mă pregătesc de un film…veselă, abia aștept …5 minute de uitat la film și adorm. Peste zi sunt foarte conectată la device-uri și acasă încerc să mă desprind de ele. Lucrez alături de partenerul de viață, dar nu pot da sfaturi pe tema asta, s-a demonstrat că la asta chiar nu mă pricep.

Regrete are Ioana? Ce ar schimba la viața ei?

Mi-am acceptat viața, n-aș schimba nimic la ea, dar în gând și nu numai, îmi cer iertare de la oamenii pe care i-am supărat în anumite momente.

Ce v-ați propus pentru acest an?

În acest an, încă de la început mi-am propus să-l întâmpin ca pe toți ceilalți. Cu deschidere la provocări și realizări de echipă. Planurile sunt legate de media. Radio TV. TV Radio.  La trecerea dintre ani, îmi spun să fie liniște, sănătate, pace, nu am dorințe ieșite din comun.

După ce motto vă ghidați în viață?

N-am niciun motto…sau nu-mi vine în cap unul acum în minte.  Însă mă gândesc des că simplitatea este esența vieții mele.