de Ionuț Axinescu

Răzvan Băicoianu este dansator profesionist, instructor de dans și antreprenor în domeniul entertainmentului. Numele său de scenă este „Rigaleb”, pe care și l-a ales datorită aerului misterios.

„Este o anagramă, dar bineînțeles că nu o să-i dau rezolvarea pe tavă”, spune Răzvan, care a studiat Ingineria Informației, la Politehnică. În școala generală, a fost olimpic la matematică și geografie. „Neoficial, am învățat multe alte lucruri, de unul singur, cu multă muncă, voință și determinare”, adaugă el.

Când și în ce context ți-ai descoperit pasiunea pentru dans?
Cred că am avut pasiunea asta dintotdeauna, dar cumva a fost latentă când eram mic. Mai degrabă, a fost întâi pasiunea pentru muzică, până pe la 10-11 ani cântam mereu. Apoi, am avut o parte de pauză în ceea ce înseamnă parte artistică.

Pe la 14-15 ani, mi s-a pus pata că vreau să dansez, fără vreun motiv anume. Pe măsură ce am aprofundat domeniul, n-am mai putut renunța. Pofta vine mâncând, așa și pasiunea se fructifică și se construiește cu timpul. Dansul m-a ajutat să mă maturizez, de asta a și rămas alături de mine în tot acest timp.

Povestește-mi despre proiectul tău Dancers United! Când și cum a apărut și cu ce se ocupă, în mod concret?
Proiectul e realizat cu Antonia, partenera mea de dans. Ne-am propus, exact cum spune și numele, să unim dansatori. Domeniul ăsta „produce” atâta frumusețe și bucurie, care însă ajunge la prea puțini oameni. Sau ajunge deformat cumva, din rațiuni pur comerciale.

Ce înseamnă să „uniți dansatori”?
Să facem o platformă care să împartă printre urmăritori creații și evoluții din orice stil de dans. Să arate diversitatea dansului sub toate formele lui. În final, să facem ca dansul să ajungă accesibil pentru cât mai multă lume. Sunt atâția dansatori și profesori minunați în România, încât e păcat ca această artă să nu fie cunoscută de public.

Concret, ne ocupăm cu filmări, editare video, review-uri și documentarea evenimentelor de dans. Mijlocim accesul la o artă prea puțin promovată în România. Desigur, orice activitate trebuie susținută financiar, așa că ne propunem ca brand-ul să se autofinanțeze prin servicii video pentru cluburi, festivaluri sau dansatori care vor portofolii.

De unde sloganul „In Dance We Trust”? Cum s-a născut, ce vrea să transmită?
E o adaptare, de fapt, a sloganului american „In God We Trust”. Dumnezeu, în cazul nostru, e înlocuit de dans. Ideea nu e de venerație, ci transmite că dansul, în sine, e o energie. Sau o formă de manifestare care ajută oamenii să se elibereze de stres, să se conecteze mai bine cu ei înșiși, să se cunoască mai bine.

Pe mine, dansul m-a dus mereu pe „calea cea bună”, de fiecare dată când am avut perioade grele. Mi-am adus aminte de acest dar, acela de a dansa. De asta, „In Dance I Trust”!

Ești și coregraf și instructor de dans. Ce te inspiră în realizarea coregrafiilor?
Cea mai mare inspirație e muzica. Ea îți spune totul, îți dă povestea pe tavă, tu trebuie doar să te decizi cum vrei s-o zici. Dacă discutăm despre dans la nivel social, nu de performanță/ spectacol, oamenii cu care lucrez sunt cei care mă inspiră. În general, ei își aleg muzica și stilul cu care rezonează.

Ca instructor de dans, cum îi motivezi pe cei care vin să învețe? Cum îi faci să-și dorească mai mult, să vină și la următoarele ședinte?
Nu-mi propun neapărat să-i fac pe oameni să-și dorească mai mult. Se întâmplă pur și simplu. Îmi propun, mai degrabă, să le ofer o experiență de care să-și aducă aminte zâmbind. Să încerce să se descopere, să înțeleagă muzica, să-și cunoască corpul. Să conștientizeze legătura complexă minte – corp.

Ce îi face pe oameni să-și dorească mai mult e dovada că au multe abilități, pe care le uitaseră sau nu credeau că le au. În cazul unui cuplu, avantajele sunt uriașe. Comunicarea și încrederea unul în celălalt se dezvoltă în timp ce studiezi dansul, indiferent de stilul ales.

Unde speri să duci proiectul Dancers United?
Va crește, suntem siguri de asta. Limita e cerul sau dansul pe Marte! Pe termen scurt, vrem să creștem comunitatea, mai ales în România. Adică să aducem cât mai mulți dansatori cărora să le facem clipuri pe care să le promovăm în Social Media. Lumea să afle despre ei, să-i vadă cât sunt de pasionați, creativi și performanți.

Pe termen lung, vrem să dezvoltăm o „bibliotecă a dansului”, eventual cu cursuri online cu informații de bază pentru fiecare stil în parte. Practic, o bază de date pentru festivaluri și evenimente de dans, o comunitate pentru toți cei care vor să învețe și nu știu unde sau ce să încerce.