Bogdan Oprea era în urmă cu opt ani, în 2012, purtător de cuvânt al fostului președintele Traian Băsescu. Acum, însă, el este dovada faptului că dacă ai dorință, orice se poate. A renunțat la cariera pe care o avea, iar acum lucrează ca paramedic pe ambulanțe SMURD și, în același timp studiază pentru teza de doctorat. În plus, el merge uneori pe șantierele Big Build – Habitat for Humanity România, unde construiește alaturi de alți voluntari case pentru familiile nevoiașe, potrivit Spotmedia.

Cum a pornit în această aventură, dar și cum reușește să aibă energie pentru toate activitățile, află mai jos:

Cum ați ajuns să fiți paramedic pe ambulanțele SMURD?

Am pornit dintr-o întâmplare activitatea mea la ISU București-Ilfov, în primul an în care au lansat ei activitatea de voluntariat – 2016. Totul a plecat de la o postare pe Facebook, unde anunțau că sunt în căutare de voluntari.

Am urmat instrucțiunile din postare și 8-9 luni mai târziu eram nu doar voluntar ISU, ci licențiat ca paramedic SMURD (…), ceea ce îți dă dreptul să mergi la misiunile curente de pe ambulanțele SMURD.

A fost o întâmplare. E genul acela de vocație care vine ea spre tine, nu te duci tu spre ea. Am ajuns să o simt ca pe o vocație pentru momentele acelea dificile pe care le trăiești uneori în misiuni, când te confrunți cu multă suferință, când te confrunți cu moartea – practic o ai în mâini și lupți cu ea ca să readuci la viață un om. Atunci îți dai seama că e un har de la Dumnezeu, un talent, faptul că poți să fii acolo, să îți păstrezi cumpătul, să iei decizii uneori dificile, dar de fiecare dată cu potențial de a salva o viață.

Dar misiunile, în sine, nu sunt doar din zona de risc asupra vieții. Sunt și multe apeluri la 112 (deși perioada de pandemie le-a mai rărit) care nu sunt apeluri de ambulanță, nu ai nevoie de un echipaj acolo – pacientul este deplasabil, are o durere de burtă sau de cap, dar nu este într-o stare alterată de sănătate astfel încât să nu se poată deplasa pe propriile picioare la o cameră de gardă. (…) Dar in ultima vreme s-au rărit astfel de apeluri.

Purtați echipament din acela special, pentru Covid-19?

În funcție de triajul care se face inițial în dispecerat, ne echipăm special pentru cazurile cu potențial de Covid sau chiar confirmate (când e nevoie de transportul pacientului confirmat la spital). In rest, ar fi inutil. Când te duci la un accident rutier, sau la o precipitare de la înălțime, sau la persoane care nu răspund la ușă de ore bune, de exemplu, nu se justifică folosirea acelor echipamente, ar fi o irosire a resurselor.

Dar la celelalte da. Și, din precauție, comandanții de echipaje, pe ambulanțe, in timp ce ne deplasăm la o adresă, mai apelează persoana care a sunat la 112 și mai adresează testul de întrebări standard (dacă a făcut febră, dacă a avut probleme respiratorii etc).

Ce v-a impresionat cel mai tare în acești 4 ani de voluntariat pe ambulanțe SMURD?
Pot să vă vorbesc despre cazurile care sunt cele mai dificile pentru mine și pentru care noi, ca societate, am putea face câteva lucruri. Într-o oarecare măsură e și un apel către autoritățile locale.

După experiența acestor 4 ani, pe mine mă impresionează cel mai mult cazurile care implică oameni în vârstă. Din păcate, pot constata că într-o proporție foarte mare sunt abandonați de familii, unii dintre ei cu drame în spate (soți decedați, copii decedați). Nu pot să detaliez, să explic (e secret medical) dar imaginați-vă ce înseamnă să îți moară și soțul, și copiii în scurt timp, și să te pomenești singură la 70-80 de ani cu tot universul prăbușit în jurul tău, fără niciun fel de ajutor, cu atât mai puțin din partea statului al cărui cetățean ești și care ar trebui să aibă grijă de tine așa cum și tu ți-ai achitat obligațiile cetățenești de-a lungul vieții tale (…)

Apelul pe care eu îl fac către autoritățile locale este următorul: Să se gândească mai mult la bătrâni. Ne vine tuturor rândul și nu știm ce ne rezervă viața, cum ajungem să ne ducem bătrânețea. (…) Este obligația autorităților locale să îi integreze în comunitate.

Află întreaga poveste a lui Bogdan Oprea, aici.