Răzvan Țupa, poet: “Am învățat că izolat nu mai înseamnă ce credeau romanticii. Poate nu a însemnat niciodată”

-

POEȚI ÎN PANDEMIE. Știm că de-abia aștepați să aflați: ce a făcut poetul Țupa cu prilejul molimei? Iată.

Andrei Crăciun

Am o curiozitate: ce a făcut un poet, mai exact poetul Răzvan Țupa, în timpul molimei pangolinului? Cum ți-ai petrecut pandemia, domnule poet?

Uite, mi-am exersat abilitățile de contact virtual, cum se spune. Și am învățat că izolat nu mai înseamnă ce credeau romanticii. Poate nu a însemnat niciodată.

Altfel, am tot tras să îmi dau seama cum se poate scrie ca să se poată urmări pe ecrane de toate felurile un story sau altul din ce se întâmplă azi. Și aici cu exerciții și tot ce trebuie.

Cel mai mult am stat pe balcon, acasă, și în redacția Aleph News. Am tot scris. Pentru că aveam de terminat un proiect în care completam în fiecare zi câte un poem pentru poetic.ro. Am început acum 2 ani și l-am terminat prin august-septembrie, acum.

În rest, au fost câteva festivaluri în care am intrat cu video și poezie online, de la Iași, la Arad, la Bruxelles, Londra și Praga.

Ce învățăminte ai tras în timpul stării de urgență, dar și în timpul stării de alertă? Și cum crezi că se va încheia această poveste? Învinge omul, învinge virusul? Vine Apocalipsa? Scapă sapiensul? Profețește-ne, poetule!

Mi-a plăcut foarte mult să aud vocile capitalismului, patroni și tot felul de teoreticieni de ocazie, care înainte nu pierdeau nicio ocazie să spună “cine nu produce, nu mănâncă” și în perioada asta au izbucnit în “de ce nu ne ajută statul”. Știu că vor uita în câteva luni, imediat ce se liniștesc apele, dar e în regulă. O să țin eu minte.

Cum era povestea aia? “Poezia nu e cerută, nu putem să publicăm”, și ce să vezi, din ce se lăudau ei că ar ține economia foarte puține sunt cerute și necesare în unele situații.

În poezie, ești obișnuit cu declarațiile pe propria răspundere. Cu valabilitatea lor redusă ești obișnuit de la televizor.

Știu că poetul Țupa își trece zilele – acum la maturitate – într-o televiziune. Cum și de ce? Televiziune îi trebuia poetului? Cum s-a ajuns aici?

Cum s-au întâmplat toate pentru mine. De la poezii. Cineva a auzit că fac performance cu poezia și a zis că pot să îmi închipui cum ar merita să fie văzută o poveste rapidă la televizor sau pe internet. E, nu s-a întâmplat chiar dintr-o dată că prestez prin presă scrisă fără întrerupere de 20 de ani.

M-a ajutat că mi-am făcut obiceiul să scriu zilnic, dar încă nu am prins toate chichițele tehnice. De exemplu, încă mai învăț cum scrii în trei ore patru-cinci subiecte diferite, elaborezi vreo trei-patru seturi de întrebări în mai multe direcții și în același timp citești în șoaptă, corectezi ce s-a scris deja pentru programul de o oră.

Și uite că, pentru seria asta de prezentări super-scurte, nu atât de volume, cât de feluri de a citi ce ne interesează azi, de la “citEști”, începe să se lege interesul meu pentru ce e în carte mai mult decât pentru cine zice.

În ce proiecte inedite s-a mai strecurat Țupa, care deloc nu stă domol și ticluiește, ticluiește fel de fel în zona poetică a lucrurilor. Așadar, în ce s-a mai angrenat poetul?

citEști” ar fi primul proiect care se duce mai departe.

În partea cu poezia, am încheiat acum o săptămână, împreună cu Adrian Ciubotaru, toate detaliile pentru o antologie a anilor ’90 românești de pe ambele maluri ale Prutului, volum care apare la editura Cartier, “Acum noi suntem anticii”.

Recunosc, m-a interesat mai mult să lucrez la antologii. În ultimii ani am intrat în volumul de poeme S.F. coordonat de V. Leac, “Hotel Cosmos” cu o serie pe care am dus-o în prima lună de izolare într-un performance video pe care îl poți vedea aici, și în “Cum stai?”, o selecție cu texte și desene despre scaune, din care am scos poeme pentru o lectură cu variante în engleză la Balkan Trafik-ul din Bruxelles, anul ăsta online.

Mi-a prins bine mereu să mă apuc de lucruri la care nu mă pricep deloc, cum e desenul sau cum e acum asta cu skateboardul. M-au făcut să văd mai bine poezia.

Ai mai scris, Răzvan? Ai mai putut a scrie? Sau măcar a mai citi? Ce se află pe noptiera poetului?

De citit și scris nu m-a împiedicat nimic niciodată să o fac. La mine problema e de recitit și corectat, tăiat, renunțat. Că altfel se tot adună. În ultimii ani am tot revăzut tot ce am scris, am tot tăiat și tot e prea mult, încă mai am de tăiat. Asta și pt că s-au adăugat cele 366 de texte scrise în doi ani, zi de zi câte jumătate de poem.

Mai bine au mers colaborările. Andra Rotaru a avut o idee să scriem pornind de la poeme de Paul Celan și a ieșit un video destul de legat de ce mă interesează în perioada asta. Încă și mai legat a fost proiectul pe care l-am avut pentru ICR Praga. Directorul de acolo, Ionuț Munteanu, a vrut să vadă dacă poezia are un public și am colaborat foarte bine cu o serie de video-uri, prezentate cu Silvia Grădinaru, pentru care eu unul am folosit un fragment din lectura din seria nocturnelor de poezie organizate de ARCEN, un performance în care am scris pe folie transparentă și am citit înconjurând publicul pe skateboard.

Ce le recomanzi îndrăgiților cititori întru lectură, pentru a rămâne întregi măcar la cap, în aceste vremuri cum s-ar spune tulburi.

Mie mi-a prins bine că am găsit librăriile mai goale zilele astea. Am obiceiul ăsta dubios: cum bântuiau poeții boemi cârciumile, eu bântui ore întregi prin librării. Câteodată, am impresia că nu e om pentru care să nu se fi scris o carte. Depinde când îl prinzi. Nici măcar nu e vorba mereu despre aceeași carte pentru același om.

Uite, eu unul am acum pe masă o carte de la Thames&Hudson din seria World of Art, “Central and Eastern European Art Since 1950”. Asta dacă vrei să vezi ce contează și cum se vede în general ceva ce numim în particular și local, arta ultimei jumătăți de secol din colțul nostru și cum a vorbit cu restul.

 

CITAT
Mie mi-a prins bine că am găsit librăriile mai goale zilele astea. Am obiceiul ăsta dubios: cum bântuiau poeții boemi cârciumile, eu bântui ore întregi prin librării. Câteodată, am impresia că nu e om pentru care să nu se fi scris o carte.
Răzvan Țupa, poet

comments icon 0 comments
0 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

Andrei Craciun


Bookmark?Remove?

Valentina Zaharia, actriță: “Nutresc sentimente mai degrabă bune fată de țara în care m-am născut, ba chiar descopăr din ce în ce mai multe lucruri mișto de făcut pe-aici”

-

ACTORI ÎN PANDEMIE. Știm că abia așteptați să aflați: oare ce au făcut actorii și actrițele de la noi în vremea molimei pangolinului? Andrei Crăciun Ce mai faci, Valentina Zaharia, cum ți-a mers în pandemie? La ce ai mai lucrat? În ce zone ți-ai mai manifestat... Mai mult »

Bookmark?Remove?

Lucian Dan Teodorovici, scriitor: “Artistul este, în opinia mea, un creator de locuri de întâlnire. Atât. Dincolo de asta, sigur, se dezvoltă o imensă poveste”

-

Lucian Dan Teodorovici (căruia în copilărie i se spunea – atât de frumos – Dănuț) a scos, la editura Polirom, un spelendid pictoroman (împreună cu pictorul Felix Aftene): „Mustaţa lui Dalí şi alte culori”. Andrei Crăciun Dar nu doar atât a făcut do... Mai mult »