Între 11 și 13 septembrie, Silviu Gheție ține un atelier de street photography în cadrul Walk & Shoot, în așteptarea căruia am stat de vorbă despre unele dintre proiectele sale de până acum – imaginile din Peninsula Antarctică sau cele cu oameni din Maramureș –, dar și despre avantajele tehnologiei sau ce înseamnă să fii fotograf profesionist în România.

Cine este Silviu Gheție, cum ai ales fotografia, care sunt primele tale amintiri cu camera foto?

Încă nu mi-am făcut o definiție. Nu știu cine sunt. Eram de vreo doi ani și țin minte că cineva mi-a făcut poze pe păturică. Acestea cred că sunt primele amintiri cu camera foto.

Unul dintre proiectele tale s-a focusat pe portretele unor oameni din Maramureș. Cum ai început să îi fotografiezi pe oamenii din nordul țării, ce te-a atras la ei, de la ce ai pornit, cum ai lucrat?

M-am născut în Maramureș, așa că nu mă simțeam din nordul țării, mă simțeam în centrul universului, e firesc că am început să fac poze cu oameni pe care îi cunosc. În rest, nu am multe de spus, sunt autodidact, am lucrat la întâmplare, așa, ca din joacă.

Pentru un alt proiect fotografic, ai ajuns până în Peninsula Antarctică și ai fotografiat pinguinii. Cum ai decis să mergi atât de departe și cum îți amintești azi întreaga experiență?

Am fost invitat acolo de către niște prieteni, nu aveam un proiect, eram într-o excursie turistică unde toată lumea făcea poze la disperare. Despre Antarctica sunt multe de povestit, este poate unul dintre cele mai frumoase locuri de pe planetă, așa că o să mă limitez să zic că acolo e cea mai bună lumină pentru fotografii. Eu, fiind fotograf de oameni, am profitat mai puțin de treaba asta.

Ce înseamnă să fii fotograf în România, care sunt principalele provocări și principalele satisfacții pentru tine?

Nu m-am gândit la asta. Acum, când mă gândesc, nu găsesc multe de zis. Sunt avantaje și dezavantaje, ca peste tot. Eu mă bucur că în România încă se mai găsesc subiecte pitorești, lumea e colorată, încă nu s-a ajuns la uniformizarea pe care o putem întâlni în alte locuri.

Ții, între 11 și 13 septembrie, un atelier de fotografie în cadrul Walk & Shoot. Despre ce e vorba și ce pot învăța participanții?

Eu pot să învăț pe cineva doar dacă o fac din experiență. La acest atelier o să împărtășesc, din experiența mea, mici trucuri și moduri de abordare care să îi ajute să se împrietenească cu fotografia de stradă. Încerc să îi învăț cum să privească lucrurile ca să fie cât mai eficienți și care este calea către rezultate complexe utilizând pași mici și o strategie potrivită. O să ieșim și în oraș și o să avem și o zi în care ne uităm la ce am reușit să facem. Nu o să vorbesc despre tehnică decât dacă e direct legată de rezultate.

Fotografie de stradă, portret, natură – ce i-ai spune unui fotograf la început de drum care vrea să fie bun în cât mai multe genuri de fotografie?

Să lase la o parte genurile, să pozeze tot ce observă interesant și să se joace cât mai mult cu aparatul. Cu timpul, își va alege un gen în care excelează, dar până atunci cred că e important să își antreneze limbajul fotografic și mânuirea aparatului.

Te-ai gândit vreodată să părăsești România pentru o țară în care munca ta ar beneficia de o mai mare vizibilitate, ar fi mai apreciată, mai bine recompensată? De ce?

Nu m-am gândit. Ca să fiu creativ trebuie să mă simt acasă. Iar subiectele mele sunt în România.

Care sunt avantajele, pentru un fotograf, în lumea ultra-tehnologizată de azi, cum profiți de avantajele tehnologiei?

Accesul la informație (acum tehnica o poți învăța ușor de pe internet din tutoriale), aparate relativ ieftine și performante, posibilitatea să faci un număr nelimitat de fotografii ca să te antrenezi fără să cheltuiești o groază de bani pentru filme. Expunere mare în toată lumea fără să părăsești casa.

Ce consideri că te reprezintă cel mai bine ca fotograf? Sau, altfel spus, ce îți dorești de la fotografiile tale?

Nu știu, îmi plac oamenii și încerc să îi pozez așa cum sunt în momentul dat, înainte de a pune pe față masca pentru fotograf. Îmi doresc ca fotografiile mele să facă lumea să privească mai atent, să râdă și să se bucure când, la rândul lor, observă situații similare fotografiilor mele, adică să trăiască aceleași momente ca mine.

„Ca să fiu creativ trebuie să mă simt acasă. Subiectele mele sunt în România.”
Silviu Gheție, fotograf

Foto: Silviu Gheție / Facebook