România se vede bine din America. Timişoreanul care-i antrenează pe tinerii americani pentru Olimpiadele de Matematică este convins că ţara noastră se află pe un drum bun: „Viitorul României e mai bun decât prezentul”. Răzvan Gelca  (46 de ani) este una dintre „minţile sclipitoare” formate în sistemul educaţional comunist din România şi care acum predă matematica la cel mai înalt nivel posibil.

Voi, dragi prieteni copii şi tineri, sunteţi aceia care trebuie să faceţi totul pentru a vă însuşi cele mai noi cunoştinţe în toate domeniile de activitate, pentru a putea fi mâine buni constructori ai socialismului, buni muncitori, buni tehnicieni, buni ingineri, buni profesori, buni oameni de ştiinţă în toate domeniile” – Nicolae Ceauşescu.

Asta se putea citi în partea de sus a paginii 21 din revista „Flacăra”, numărul din 26 iulie 1985. Era o pagină dedicată celor mai buni elevi din România în acel an. Printre ei – Răzvan Gelca, un adolescent pasionat de matematică şi proaspăt câştigător al medaliei de aur de la Olimpiada Internaţională de Matematică de la Helsinki. Era printre cei câţiva „savanţi de mâine”, pe care Ceauşescu îi vedea vârf de lance la propăşirea socialismului românesc.

Generatia de aur a matematicii românesti

Anii au trecut, Răzvan Gelca a terminat liceul, apoi Facultatea de Matematică la Timişoara, a venit Revoluţia şi din visul lui Ceauşescu n-a mai rămas nimic Savanţii noştri de mâine nu aveau niciun „mâine”. Să trăieşti din matematică în România anilor ’90 era, practic, imposibil. Cu un CV serios şi recunoaştere internaţională, Răzvan Gelca se vede, în 1991, în faţa unei ecuaţii cu o singură necunoscută: ţara în care să emigreze. Alege America şi visul lui de matematician merge mai departe. Îşi ia doctoratul a Universitatea Iowa, ajunge profesor la Universitatea din Michigan, apoi profesor asociat la Texas Tech University. Convinşi de capacitatea de excepţie a matematicianului român, americanii îi acordă postul de antrenor al Echipei Olimpice de Matematică a Statelor Unite.

Cu două premii importante în vitrină – „Outstanding Teaching Award” şi “D.C. Spriestersbach Dissertation Prize” – cu mii de pagini scrise pe caietele de matematică şi preluate de revistele de specialitate, cu două cărţi best-seller în matematică şi cu amintirea paginii din revista “Flacăra”, Răzvan Gelca trăieşte azi o viaţă de texan adevărat. Uită de cifre străbătând munţii din vestul Texasului, grădinăreşte şi umblă cu un aparat de fotografiat la gât, în căutare de peisaje. Am vorbit cu Răzvan Gelca despre trecutul şi prezentul lui şi despre viitorul României.

“Revăzând articolul din revista «Flacăra» mi-am amintit de colegii mei. Mă gândesc deseori la ei. Atunci, în 1985, în România nu aveai prea multe speranţe. Ştiu că îmi doream să pot trăi din matematică”, îşi începe Răzvan Gelca povestea.

Rezistenta prin educatie

În ultimii ani de ceauşism a existat o rezistenţă prin cultură. Dar până la cultură, a existat o rezistenţă prin educaţie. “Invăţământul era rezistenţa prin educaţie. Sub comunişti, educaţia era singura avuţie. Pentru că era bazat pe competiţie şi standarde înalte, învăţământul nostru era foarte bun. Se poate vedea asta în numărul mare de români care şi-au găsit împlinirea lucrând cu creierul, din păcate mai ales pe alte meleaguri”, spune matematicianul român.

Matematica s-a schimbat enorm în ultimele decenii. În primul rând, a trecut de pe hârtie în calculatoare. Iar azi, întrebarea retorică a elevilor de gimnaziu “la ce-mi foloseşte matematica în viaţă” nu mai este valabilă. Matematica e puntea dintre toate ştiinţele, spune Răzvan Gelca. “Tinerilor care sunt pasionaţi de matematică le-aş aminti că domeniul ăsta este unul dintre fundamentele actualei civilizaţii. Le-aş sugera să exploreze domenii noi, să fie îndrăzneţi. Cu o bază matematică bună poţi porni în multe direcţii. Cred că în viitorul apropiat, gândirea matematică, bazată pe raţionament logic şi putere de calcul, va juca un rol important”.

De ce nu s-a întors Răzvan Gelca în România

În cei 22 de ani care au trecut de când a plecat din România, Răzvan Gelca a avut momente în care s-a gândit să se întoarcă. Nu a făcut-o, iar în momentele de sinceritate maximă recunoaşte că i se pare o minune că România a fost acceptată în clubul ţărilor civilizate (NATO, Uniunea Europeană). Nu s-a întors pentru că şi-a dat seama că România nu ştie încă să se bucure de această şansă de a fi între ţările dezvoltate ale Europei. “Nu ştim să folosim asta în avantajul
nostru”. Cam aşa se vede România de peste Ocean. E o altfel de imagine decât fatalismul de tipul “suntem sclavii Europei”, cu care ne-am obişnuit în discursurile publice. L-am întrebat, la final, pe matematicianul Răzvan Gelca cum vede viitorul României şi a răspuns scurt, matematic: “Mai bun decât prezentul”.

“În matematică, România este reprezentată de oameni valoroşi. Matematicienii români sunt
printre cei mai buni ambasadori ai ţarii. Americanii cu care vin eu în contact au o părere bună
despre ţara unde m-am născut”
Răzvan Gelca, matematician român