Elisabeta Rizea s-a născut pe 28 iunie 1912 în comuna argeșeană Domnești și a fost nepoata fruntașului țărănist Gheorghe Șuta, ucis de Securitatea după Al Doilea Război Mondial. Ea rămâne în istoria României ca simbol de curaj și luptă împotriva regimului.

Când comuniștii au venit la putere, în 1945, Rizea s-a alăturat rezistenței și i-a aprovizionat pe luptătorii din munți cu bani și hrană. Motiv pentru care a suferit torturi și ani grei de închisoare: 7 ani de temniță pentru că a sprijinit ”Banda Teroristă” din Munții Făgărașului.

A fost pusă în lanțuri în închisoarea de la Pitești, de unde a fost eliberată în 1958. Trei ani mai târziu, liderul mișcării anticomuniste, Gheorghe Arsenescu, a fost arestat. Tot atunci, Elisabeta Rizea a fost și ea ridicată de Securitate și trimisă, de această dată la Mislea, unde a fost torturată pentru ideile sale:

”Mi-au rupt câteva coaste și am leșinat. Îmi făceam cruce cu limba în cerul gurii ca Dumnezeu să mă ajute să nu spun nimic”, povestea aceasta în ”Memorialul Durerii”.

Amnistie generală în 1964, iar Rizea a fost eliberată, fiind aproape 30 de ani sub supravegherea organelor de anchetă și considerată ”dușman al poporului”. Elisabeta Rizea moare la Pitești, pe 5 octombrie 2003, la vârsta de 91 de ani.