Cum pot izbucni din întuneric asemenea culori strălucitoare? Mult galben-auriu, mult soare, mult albastru-senin, mult verde-viu. „Imaginaţi-vă dragostea, căldura. Acesta este roşu”. Un pictor braşovean le explică mai multor copii nevăzători culorile. Şi „fură” de la ei abstracţia pură, dezbrăcată de curente artistice şi de convenţii. După 30 de ani de muncă laborioasă pe pânză, pictorul Dan Brad a avut ideea sclipitoare să înveţe să picteze aşa cum nu te învaţă nicio carte de istorie a artei: cu ochii larg închişi.

La Asociaţia Catharsis din Braşov sunt copii şi tineri care au văzut cândva şi poartă în suflet imaginea culorilor ca pe un parfum rar. Sunt şi copii care n-au văzut niciodată şi pentru care culorile sunt vibraţie pură ce caută dezlegare. Proiectul pictorului Dan Brad, „Soarele din Suflet”, scoate la lumină sensibilitatea şi puritatea unor oameni care au auzit de prea multe ori: „Asta nu poţi să faci.”

Dan Brad, pictor

Anul trecut, de Ziua Copilului, 10 tineri nevăzători au expus pentru prima oară 18 pânze strălucitoare, rupte din imaginaţia lor. De atunci, creatorul unui nou curent in pictura, realismul de conceptie, învaţă sa forţeze limitele artistice dincolo de cel mai important verb în pictură: „a privi”. Iar o mână de copii ies din întuneric şi se împlinesc prin artă, privind cu mai multă încredere spre viitor.

Ionela Gavriliu: Cum v-a venit ideea să lucraţi cu persoane nevăzătoare?

Dan Brad: Conceptul artistic de realism de concepţie presupune o anumită sensibilitate pe care nu o găseşti oriunde. Dar se poate face mai ales cu ochii închişi, punând sufletul pe pânză. Asta m-a înclinat să mă apropii de persoanele nevăzătoare şi să pictez cu ele. Am creat şi coordonez Cercul de Pictură – Soarele din Suflet graţie doamnei Azota Popescu preşedinte al Asociaţiei Catharsis Brasov, care mi-a asigurat cadrul şi suportul acestui proiect.

Ce credeţi că au în plus copiii nevăzători, în ceea ce priveşte abordarea artei şi a culorii, faţă de pictorii care văd?

Cred că diferenţa fundamentală este că persoanele nevăzătoare au reprezentarea lucrurilor reale şi a realităţii, în abstract şi îi sugestionează elementele reale. Pictorii care lucrează în manieră abstractă parcurg drumul invers.

Cum a început aventura picturii pentru dumneavoastră?

De copil, când am conştientizat viaţa, aveam deja zeci de schiţe. Reproduceam natura, ambientul. Pe orice hârtie din casă era amprenta mea. Îmi amintesc, în unul din primii ani de şcoală, la concursul „Copiii lumii doresc pace”, am luat locul I. Acesta a fost primul impuls şi argument. Apoi pictura a devenit profesie şi aventură pe viaţă!

Aţi pus bazele unui nou concept artistic, realismul de concepţie. Ce înseamnă, mai exact?

Realismul de concepţie deschide miezul fundamental al elementelor concrete, scoţând la lumina frumosul spiritual originar. În anul 2003 am lansat conceptul, în 2006 a fost recunoscut şi în 2012 împreuna cu artistul italian profesor universitar Giuseppe Greco am fondat mişcarea artistică internaţională RoC ART (Realism of Conception). Ramură a expresionismului abstract.

În arta mea, nu operez cu stări de moment, ci cu luciditatea gândirii de decriptare. Desfac învelişul lucrurilor şi stărilor până la sâmburele originar – prin călăuzirea inspiraţiei, atât cât îmi este dat să pot pătrunde în lumea frumoasă, perfectă, desăvârşită a esenţei creaţiei lui Dumnezeu. Din punctul acela, încep să lucrez fizic pe pânză. Odată cu pânza goală, începe drumul întoarcerii din esenţial spre real, folosindu-mă de culori, forme, linii… 

Care sunt cele mai importante lectii predate acestor copii?

Cred că am reuşit să le insuflu încredere, dragoste, normalitate, spectaculozitate. Fiecare întâlnire cu ei este un eveniment cu totul special şi are o importanţă deosebită. Sunt zeci de lecţii atelier, teoretice si practice, începând din 23 aprilie 2013. Ne mândrim cu patru expoziţii de pictură la Consiliul Judeţean Braşov, Biblioteca Judeţeană Braşov, Palatul Parlamentului României, Biblioteca Naţională a României.

Cum le explicaţi culorile unor copii care nu au văzut niciodată sau care văd prea puţin?

Am creat o simbolistică a culorilor mai apropiată sufletului lor. Roşu – dragostea, albastru – puritatea, galben – binecuvântarea.

Cum le descrieţi copiilor tablourile pe care le pictează cu mâinile lor?

În lecţile teoretice repetăm coordonatele pânzei, locul tuburilor de vopsele acrilice, simbolistica culorilor. O pictură terminata de ei şi având culorile uscate şi-o pot urmări şi descrie singuri prin pipăit. Fiecare culoare îşi are textura ei specifică. Sunt niste splendori venite din sufletul lor inocent si pur! Succesul acestor expoziţii le aparţine în totalitate. Eu doar m-am facut util lor, oferindu-le căldura şi dragostea pe care numai Dumnezeu o dă.

Acestor copii si tineri nevăzători pictura le-a transformat dizabilitatea în super abilitate. Le-a dat speranţă, le-a dat sentimentul de independenţă şi libertatea de a-şi exprima stările lor sufleteşti, de a se elibera de toate angoasele şi a privi viaţa cu mai multă încredere. I-a invăţat cum să ştie să primească dragostea şi să ofere şi ei la rândul lor.

Aţi lucrat la restaurarea Bisericii Negre din Braşov. V-a influenţat cariera acestă experienţa?

Da, enorm. S-a întâmplat în urmă cu 30 de ani când am lucrat alături de studenţii de la Restaurare din Bucureşti şi alături de vitralişti din Sibiu. Timp de câţiva ani am mângâiat plafonul, arcadele şi capitelurile Bisericii Negre. Când priveam în jos şi aveam imaginea furnicarului de oameni, fiind o înălţime foarte mare şi totuşi într-un  spaţiu închis, îmi dădea un sentiment de stranietate în vecinătatea divinului. Microbul picturii monumentale şi al vitraliilor îl am de atunci.

Cum măsuraţi succesul dumneavoastră în cifre?

Pictez pentru mine şi arăt oamenilor. Că lucrările îmi sunt apreciate în Galerii de Artă începând din Europa, Japonia, New York, mă face extrem de fericit! O bucurie mare am avut când am primit, cu ani în urmă, o mie de euro pe o pictură. Truda mea de o viaţă mişcă în continuare sufletele şi, uneori, buzunarele oamenilor.

Citat: „Acestor copii si tineri nevăzători pictura le-a transformat dizabilitatea în super abilitate. Le-a dat speranţă, le-a dat sentimentul de independenţă şi libertatea de a-şi exprima stările lor sufleteşti„, Dan Brad, pictor.