Crystal Gay, profesor de arte şi design cu experienţă de peste 30 de ani în Marea Britanie, ajută acum elevi români să intre la specializări de Arte la universităţi de top din Marea Britanie. Crystal a ajuns în România prin intermediul lui Simon Parker, profesorul brianic stabilit de peste 15 ani în ţara noastră,  şi care ajută zeci de elevi români să intre la facultăţi de top din străinătate.

Anul acesta, Crystal a ajutat şase elevi români să intre la facultate în Marea Britanie, dintre care unul va studia Arte la Oxford. Ceea ce predă Crystal ţine mai mult de aria vocaţională şi profesională de la noi. Ea a predat design, modă şi textile în Marea Britanie, fiind pasionată de acest domeniu de când era elevă. Despre elevii români spune că sunt foarte perseverenţi însă deplânge faptul că artele nu sunt tratate pe acelaşi palier cu ştiinţele exacte în niciun sistem educaţional din lume. Pentru Crystal, dezvoltarea artistică a unui copil este cel puţin la fel de importantă ca dezvoltarea şcolară tradiţională, fiindcă activităţile şi preocupările artistice îi vor ajuta pe tineri să se regăsească. Arta este cea care ne face fericiţi, crede Crystal, şi îi încurajează pe copii şi pe părinţi să nu o ocolească în educaţie.

Foto: Albion International

Viitorul României: Mai predaţi?

Crystal Gay: Nu, acum am ieşit la pensie, dar am predat ani de zile design textil, e un curs profesional mai special în Marea Britanie. E ca şcoala postliceală de la voi, un curs de specializare pe care îl termini înainte să-ţi iei o diplomă universitară. În engleză, cursurile acestea se numesc „predegree foundation” şi se studiază în şcolile de meserii. Elevii cochetează cu toate domeniile care ţin de artă şi design înainte să îşi aleagă ce facultate din zona asta ar vrea să urmeze. Sunt foarte multe cursuri specializate, încât tot ce ai învăţat la pregătirea pentru A Levels în artă nu are cum să te pregătească pentru ceva anume, e mult prea general. Am predat modă, textile, desen, design 3D, design interior, tot ce se află sub umbrela Art&Design.

Povestiţi-ne cum aţi ajuns dvs. să învăţaţi toate acestea? Cum aţi ajuns să predaţi modă? E o specializare neobişnuită.

Eu mi-am luat diploma de licenţă în modă şi textile. Am lucrat în domeniu imediat după absolvirea facultăţii, dar întotdeauna am fost interesată de lumea modei. Când am predat la început, m-am folosit de cunoştinţele dobândite la facultate.

De ce modă şi textile?

Se referă la modelele pictate şi desenate pe materialele folosite în confecţionarea hainelor, un lucru care m-a fascinat. Când realizezi un material, la început este ţesutul, apoi vopsirea şi apoi realizarea de modele specifice. De multe ori, o rochie iese în evidenţă datorită modelului imprimat pe ea, materialul folosit îi dă nota de originalitate unei rochii, spre exemplu. Mie asta mi-a plăcut, şi desigur, întotdeauna bibilesc la propria garderobă.

Şi eu am avut o prietenă, profesoară de dans, care era înnebunită după materiale şi imprimeuri, toată garderoba ei era plăcută la atingere, numai mătăsuri, caşmir etc. Eu nu prea dau atenţie la materiale, bine, majoritatea oamenilor nu se preocupă cu asta, sunt mai preocupaţi de cum arată fizic, cum stă haina pe ei, nu cum se simte.

Da, asta e valabil peste tot. Ştiţi, majoritatea designerilor vestimentari poartă negru când lucrează în studio fiindcă ei tot timpul se gândesc la forme şi design pentru alţii, pentru colecţie. Culoarea care se poartă cel mai uşor, practic nu ai cum să dai greş cu ea, este negrul.

Care este designerul dvs. preferat?

Cel mai interesant dintre designerii moderni mi se pare Alexander McQueen.

Care făcea costumele extravagante ale lui Lady Gaga. A murit acum câţiva ani.

Da, el e. Recent a fost o expoziţie la Victoria and Albert Museum din Londra. E uluitor ce făcea, am fost foarte impresionantă. Ceea ce îmi place la colecţiile lui este că par sculpturi, avea un talent de sculptor, nu îmbrăca doar corpul uman, îl resculpta, crea forme noi şi amesteca cele mai ciudate materiale.

Cum priviţi lumea pe stradă, aveţi un ochi format în modă, cum arată un oraş prin modă? Cum arată moda străzii în Bucureşti, spre exemplu?

Femeile tinere din Bucureşti sunt foarte cochete, din ce am văzut pe străzile oraşului. În general, majoritatea au forme suple, arată foarte bine şi sunt proporţionate frumos şi poartă haine care complimentează forma. Chiar sunt impresionată cât de bine îmbrăcate sunt româncele şi sunt impresionată şi de oraş, aveţi o arhitectură foarte interesantă şi detaliată, similară stilului baroc. Bucureştiul este o mină de aur din acest punct de vedere.

Când aţi venit prima dată în România?

Anul trecut, vara. M-a chemat Simon (n.r. – Parker), noi am predat la acelaşi colegiu în Marea Britanie pe vremuri. El m-a contactat şi m-a întrebat dacă nu aş vrea să lucrez cu elevi români şi am zis, cum să nu?

Câţi elevi români aţi ajutat până acum să intre la facultate?

Şase elevi, dintre care unul va studia Arte la Oxford.

Care este rata de angajabilitate pentru ei? Cât de fezabil este să-şi aleagă o meserie în domeniul modei dacă vor să se angajeze repede?

Destul de mari, industria textilă este foarte puternică şi nu are cum să dispară, doar avem nevoie de haine.

Ce le spuneţi părinţilor care nu vor ca ai lor copii să urmeze o specializare vocaţională/profesională?

Să nu uite că tinerii trebuie să-şi aleagă singuri cariera şi că pot să aibă cariere de succes în arte şi în modă, în orice caz nu trebuie să înfrânezi un copil dacă arată că are o înclinaţie spre ceva, oricât de neconvenţional li s-ar părea părinţilor.

Cum sunt elevii români?

Ah, sunt foarte bine pregătiţi la foarte multe materii, însă pe zona asta vocaţională, dacă nu urmează un liceu de profil, trebuie să studieze după şcoală.

Da, zicea expertul Ken Robinson că toate sistemele de educaţie din lume sunt structurate la fel, sus ai ştiinţele începând cu matematica, apoi ai limbile străine, materiile umaniste, sportul şi la sfârşit de tot artele. Şcoala nu prea pune accentul pe dezvoltarea artistică a minţii unui copil nicăieri în lume. De ce credeţi că este aşa?

Pentru că şcoala din zilele noastre se aseamănă mult cu un personaj din Charles Dickens, se numeşte Thomas Gradgrind, un director de şcoală care se gândea numai la afaceri şi profit, cât de mult putem scoate din ceva. Şcoala deseori tratează copiii ca pe nişte maşini de tocat informaţii, dar oamenii nu sunt maşini. Dezvoltarea unul copil nu înseamnă să ne concentrăm numai pe ştiinţele exacte, în plus, nu toţi au o înclinaţie spre ştiinţe exacte, unii au ureche muzicală, alţii au o înclinaţie spre limbi străine etc. Cu toţii ne ducem pe la muzee, ne uităm la fotografii, la tablouri, admirăm modă, ascultăm muzică, ne ducem la spectacole, la filme, astea sunt lucrurile care fac viaţa frumoasă, de fapt. Educaţia nu trebuie să ignore partea atistică din formarea tinerilor.

Iar elevii români?

Sunt foarte perseverenţi şi au ambiţie să înveţe, să depună efort. Românii au şi o cultură socială foarte orientată spre binele copilului din ce am observat. Părinţii se zbat mult să facă tot posibilul să-i ajute în viaţă.

În Anglia nu e la fel?

Este, dar nu chiar atât de mult. Am văzut că tinerii de aici sunt foarte ataşaţi de familie, au respect pentru părinţi şi bunici şi arată un ataşament real, nu-i exclud din planurile lor de viitor. Pentru ei, familia nu este o ruşine. Şi părinţii au curaj să-şi trimită copiii la studii în străinătate, în special atunci când au un singur copil. Îţi trebuie curaj să te desparţi de ei, să-i laşi să plece pe drumul lor.

Veţi continua să lucraţi cu elevi români?

Da, desigur.

CITAT: “Arta este cea care ne face fericiţi”. Crystal Gay, profesor de arte.