Raluca Ioana Vasiu este unul dintre acei puțini elevi români care ajung la cele mai mari universități din străinătate. Ea va studia de anul acesta rusă și germană la Universitatea Oxford din Marea Britanie. Ioana are și un parcurs educațional neobișnuit. A studiat muzică, pian și chitară, în paralel cu studiile la un liceu normal din Brașov, apoi la un colegiu național din Cluj. Dar cea mai mare influență asupra ei a avut-o familia, o familie de profesori și artiști care i-a insuflat o dragoste pentru literatură, pentru germană și pentru artă.

Cea mai mare descoperire a sa a fost opera lui Goethe, care i-a influențat mult gândirea. Ea a povestit într-un interviu pentru „Viitorul României” că lucrul pe care ar vrea să-l schimbe la români este mentalitatea, faptul că ne mulțumim cu ceea ce avem și nu ne motivăm să muncim mai mult, să învățăm mai mult, să tindem spre mai mult, spre mai bine. Într-un fel, ideea e să nu stăm niciodată locului și să nu ne mai punem singuri limite din vreun sentiment de neputință. Cam așa s-ar rezuma viziunea Ioanei despre cum ar trebui privită viața.

Viitorul României: Povestește-ne, mai întâi, despre parcursul tău educațional și ce anume te-a direcionat spre studiul limbilor străine.

Raluca Ioana Vasiu: O să încep prin a vorbi despre copilărie. Prima tangenţă cu literatura am avut-o la trei ani, când am învăţat să citesc, cuvinte, propoziţii scurte, apoi poveşti. Părinţii şi bunicii mei au jucat un rol cheie, stimulându-mă tot timpul. Am urmat cursurile liceului teoretic „Johannes Honterus”, în paralel cu cele ale liceului de muzică „Tudor Ciortea” din Braşov. În clasa a IX-a m-am mutat cu părinţii la Cluj, iar acum studiez la Colegiul Naţional „George Coşbuc”. La ambele licee, Honterus şi Coşbuc, am fost la secţia de germană maternă, iar într-un an am participat şi la olimpiada de germană maternă.

Ce ai studiat la muzică?

Am studiat pian, mai târziu am învăţat să cânt şi la chitară.

Și de ce nu ai continuat pe drumul acesta?

Eu am fost la secţia externă acolo, iar muzica am privit-o mai mult ca pe un hobby. Oricum, am o concepţie ciudată potrivit căreia toate artele se află într-o legătură strânsă, deci nu pot spune că am renunţat la pian, dar literatura m-a atras mai tare, mai ales cea germană, Goethe fiind autorul meu preferat.

Descrie concepția despre artă, bănuiesc că aici intră și literatura.

Clar! Din punctul meu de vedere, nu se poate stabili nicio linie care să delimiteze clar literatura, muzica, pictura. În poezii întâlnim muzicalitatea, în muzică dăm peste cuvânt, pictura ne vorbeşte. Cred că ele se completează, dând naştere la ceea ce noi numim cu adevărat „artă”, adică exteriorizarea trăirilor prin estetic. Aici intră bine-nţeles şi alte arte, precum dansul, actoria.

De ce Goethe? Când ai citit prima dată Goethe? Ce te-a marcat?

În clasa a VI-a am citit prima dată poezia „Erlkönig”, care m-a marcat prin perspectiva prin care Goethe ilustra frica (frica de mistic, frica de necunoscut, frica lipsei de control), dar un rol definitoriu a jucat „Faust”, pe care l-am citit câţiva ani mai târziu, şi care mi-a influenţat foarte tare mentalitatea. Goethe spune că rolul omului este cunoaşterea şi experimentarea cunoaşterii în toate planurile, alături de aspiraţia către înalt (uneori chiar către imposibil). Asta m-a motivat foarte tare în drumul meu.

Ce ai vrut să te faci când erai mică? Doctor, artist, profesor?

Multe lucruri. Scriitor şi astronaut. Chiar mă visam în nave spaţiale, pe alte planete, descoperind lumi noi.

 

De ce rusă și germană? Are o legătură cu literatura?

Germana m-a atras de la început, rusa am ales-o relativ târziu, prin clasa a IX-a, după ce am văzut o piesă de teatru după „Idiotul” lui Dostoievski. Apoi am citit „Anna Karenina” şi „Crimă şi Pedeapsă”. Şi aici mi-a plăcut extrem de tare literatura, dar în acelaşi timp m-a atras cultura lor, atmosfera, dansurile, arhitectura. Îmi place foarte tare şi cum sună, autoritar, grav, dar în acelaşi timp melodic.

De ce Oxford?

Oxford oferă din punctul meu de vedere cel mai înalt nivel academic, având nu doar profesori de elită, ci şi o mare valoare istorică. Mai mult de-atât, Oxford a fost tot timpul locul de vis, ceva la care abia puteam să visez.

Ai ales Oxford și pentru atmosferă și tradiție?

Da, în primul rând pentru mediul academic, iar apoi pentru atmosferă şi tradiţie, adaugând modelul pe care îl oferă eroi de-ai mei din toate timpurile, precum Margaret Tatcher sau J.R.R. Tolkien.

Cum ai luat decizia să încerci să dai admiterea la Oxford?

Cunoscându-l pe Simon Parker şi fiind motivată şi susţinută de el şi de mama mea. Auzisem de el de la alţi prieteni de-ai mei, acum studenţi la universităţi britanice.

Și când ai început să-ți dai seama că visul tău poate deveni realitate?

Bună întrebare. Cred că abia când am ajuns în Oxford mi-am dat seama. A fost unul dintre momentele alea când încă stai să te gândeşti „e real?”.

Cum a fost la interviu? Întrebări-capcană?

Foarte interesant, a fost o experienţă absolut genială. Nu mi s-au părut „capcană”, dar au fost întrebări care m-au determinat să gândesc din toate perspectivele.

Un exemplu?

Majoritatea au fost pe baza unui text dat, de la care discuţia a evoluat la teme precum conexiunea dintre arte, critica socială, sau politică.

Ce impresie ți-a făcut locul?

Una de neuitat. Atitudinea oamenilor a fost una nu doar prietenoasă, ci încurajatoare. Relaţia profesor-elev a fost una extraordinară, şi faptul că am avut ocazia de a sta de vorbă cu cei mai pregătiţi oameni în domeniile mele preferate. Apropo de atmosferă, încă am în cap imaginea clădirilor gotice slab luminate seara, era o cu totul altă lume.

Cum ți se pare sistemul de educație românesc?

Că tot veni vorba de întrebări capcană. Unul dintre aspectele pozitive e faptul că oferă pregătire în toate domeniile, construind o cultură generală elevilor. În acelaşi timp, dezvoltă gândirea în multe planuri. Privesc şi puţin subiectiv, având în vedere că am avut nişte profesori pe care îi respect extrem de mult. Profesoara care m-a pregătit pentru olimpiada naţională de română, de exemplu, a crezut în mine şi m-a motivat tot timpul.

Ce e de îmbunătățit?

Neajunsuri sunt probabil la fel de multe, unul major fiind lipsa experienţei practice. În acelaşi timp, faptul că de multe ori mediocritatea e un standard.

În octombrie începi la Oxford?

Da, în 1 octombrie.

La ce te aștepți acolo?

La o dezvoltare, în adevăratul sens al cuvântului, la ocazii şi oportunităţi infinite de a aprofunda subiectele mele preferate, la unul dintre cei mai mari paşi în drumul meu.

Ce vrei să faci mai departe? După facultate?

Nu sunt sigură, mă atrag domeniile culturale, prospectul de ataşat cultural la o ambasadă e unul foarte promiţător, dar înainte de a mă gândi la asta, scopul meu principal la momentul actual e îmbogăţirea cunoştinţelor.

Ai un sfat pentru alți tineri care ar vrea să încerce drumul acesta?

Cum zicea Goethe, să aspire tot timpul către cele mai înalte scopuri, şi să nu creadă niciodată că visele nu pot deveni realitate.

Vrei să te întorci în România?

La momentul actual aş spune că nu, pentru că am întâlnit mai multe oportunităţi şi mai multă susţinere în afara ţării. Cu toate acestea, cred în schimbările pe care aş putea să le realizez întorcându-mă.

Ce ai schimba?

În primul rând concepţiile oamenilor şi tendinţa către ignoranţă, apoi standardele și faptul că oamenii se mulţumesc cu ceea ce primesc, în loc să se gândească la lucrurile pe care le-ar putea oferi.

Cu arta cum rămâne? Vei încerca să studiezi mai departe pian?

În plan secundar probabil, dar da, sunt hotarâtă să nu renunţ niciodată la muzică, pentru că a ajuns o parte din mine, unul din lucrurile care mă definesc

Dacă te uiți în urmă, ai spune că ești mai mult produsul școlii sau al mediului și familiei? De unde a venit cea mai mare influență?

Al familiei, clar, cea mai mare influenţă asupra mea au avut-o părinţii şi bunicii, mai ales mama mea şi bunicul meu. Mama nu doar că m-a susţinut în atingerea visurilor, ci m-a învăţat că visurile nu au limite. Bunicul meu a fost şi va rămâne principalul meu model, ca profesor, ca artist şi nu în ultimul rând, ca erou. A fost profesor de matematică, dar a avut tangenţe cu arta în toate planurile.

CITAT: „În România aș schimba faptul că oamenii se mulțumesc cu ceea ce primesc„. Raluca Ioana Vasiu

Fotografii din arhiva personală Raluca Ioana Vasiu