Când îi priveşti ochii albastri, inevitabil zăreşti determinarea şi stăpânirea de sine, două dintre trăsăturile sale definitorii. E mereu binevoitoare şi acţionează în orice împrejurare cu tact. Îi place lucrul bine făcut, indiferent cât efort ar implica asta. Silvia Stegaru, pentru că despre ea vorbim, este o tânără de 28 de ani din Buzău al cărui parcurs profesional n-a fost deloc rău. Cât e ziua de lungă nu are o clipă de respiro, împărţindu-şi preţiosul timp între mai multe activităţi.

Este simultan programator voluntar, asistent universitar şi asistent cercetător la Facultatea de Calculatoare şi Automatică din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti. A absolvit studiile de licență și de master ale aceleiaşi facultăţi, iar în toamna acestui an va deveni doctor în informatică, tot la Politehnică. În plus, este voluntar în cadrul Asociaţiei Codette, pe care a înfiinţat-o anul acesta cu scopul de a ajuta femeile pasionate de IT să pătrundă în tainele acestui univers sofisticat, ce pare, la prima vedere, apanajul bărbaţilor. Ei bine, tocmai asta încearcă să facă Silvia prin Codette, să demonstreze că acest domeniu nu e accesibil doar bărbaţilor, ci şi femeilor. Prin acest ambiţios proiect,tânăra buzoiancă pune serios umărul la revoluţionarea IT-ului românesc şi la procesul anevoios de schimbare a mentalităţilor perimate privind rolul femeii în dezvoltarea acestui sector.

„Lumea mea înseamnă IT-ul, îmi place foarte mult această lume, deoarece în ea am întâlnit mereu persoane minunate, iar acest lucru m-a ajutat foarte mult să mă dezvolt. La rândul meu, mă simt foarte fain atunci când pot să ajut oamenii din jurul meu”, îşi începe Silvia povestea. O poveste de succes a unei adolescente, care ajunsă la 28 de ani are o carieră şi o experienţă impresionante pentru vârsta ei.

„Prima dată când am luat contact cu calculatorul a fost în clasa a 2-a, când m-am înscris, în calitate de membru, la cercurile de informatică de la Palatul Copiilor din Buzău. În clasa a 7-a m-am apucat de pagini Web, nivel de bază şi participam la tot felul de evenimente de specialitate”, îşi aminteşte Silvia, care a urmat ulterior cursurile liceale ale profilului matematică-informatică.

Deşi se simţea atrasă de ştiinţele exacte şi avea o pasiune pentru informatică, la finalul liceului s-a confruntat cu o dilemă. Avea doar 19 ani la acea vreme, dar a ieşit singură din impas, chiar dacă s-a lovit de scepticismul celor din anturajul ei. „Mi-au plăcut foarte mult şi matematica, şi informatica, însă în clasa a 12-a eram foarte dezorientată, nu ştiam ce vreau de la viaţă, nu reuşeam să mă canalizez pe ceva anume. Mi-amintesc că în martie m-am hotărât să dau la Automatică şi Calculatoare. Am întâlnit rezistenţa din partea părinţilor, a profesorilor şi a prietenilor. Profesorii încercau să mă îndrume spre limbi străine, pentru că şi aici mă pricepeam foarte bine. Dar eu simţeam că vreau să fac automatică şi spre asta m-am îndreptat până la urmă. În alegerea făcută a contat foarte mult şi sprijinul părinţilor, mai ales al mamei. Deşi la început au fost cam reticenţi, ulterior m-au susţinut necondiţionat şi mi-au respectat decizia. Faptul că mama mea e mândră de mine mă face să mă simt foarte bine. Oricum, azi sunt fericită cu alegerea pe care am făcut-o atunci.”, își amintește tânăra.

 

Bursă pentru excelenţă tehnică şi lidership

În ciuda apetenţei sale pentru informatică, admiterea la facultate nu a fost deloc simplă pentru Silvia. A fost admisă pe locurile cu taxă, concurenţa fiind foarte mare, dar a avut nevoie doar de un an de studii pentru a dovedi de ce este capabilă, iar rezultatul s-a văzut ulterior. „În anul al doilea am reuşit să trec la buget datorită rezultatelor foarte bune din primul an. Totuşi, nu eram mulţumită de cum evoluam, deoarece la început materiile erau teoretice şi nu mi se răspundea întotdeauna la întrebări, iar mie îmi plăceauşi îmi plac foarte mult lucrurile aplicate. Ceea ce ştiam înainte de a veni la facultate era aproape egal cu zero faţă de ce am învăţat în timpul facultăţii. Abia în anul al treilea de studii am început să fiu mai riguroasă şi să mă dedic mai mult programării. După părerea mea, atunci încep şi materiile mai interesante, deoarece totul devine aplicat. Tot atunci m-am înscris în Liga Studenţilor din facultate, unde am făcut multe activităţi de voluntariat. Cu voluntariatul m-am ocupat cam doi ani, timp în care mi-am văzut de licenţă şi de master. La master am intrat prima dată în contact cu cercetarea şi m-am angajat ca asistent cercetător la facultatea mea, când aveam 23 de ani.”

Pe parcursul studiilor de licenţă şi de master, Silvia s-a remarcat prin participarea cu succes la concursuri internaţionale de robotică alături de alţi colegi pasionaţi de acest domeniu. Echipa ei a ajuns la faza internaţională a unui astfel de concurs, obţinând rezultate apreciabile. A lucrat, de asemenea, la proiecte finanţate din fonduri europene pe segmentul de reţele de senzori wireless, unde şi-a dezvoltat şi alte competenţe şi abilităţi decât cele de programare. Însă, cea mai mare reuşită din studenţia sa a fost bursa Anita Borg oferită de Google pentru excelenţă tehnică şi leadership. Acest grant i-a deschis oportunități internaționale prin participarea la evenimente și conferințe sponsorizate şi a primit 7.000 euro, bani care „m-au ajutat mult, deoarece am învăţat foarte multe lucruri utile pentru viitorul meu. Tot atunci am simțit că pot și vreau să ofer mai multe comunității din care provin.”

Ulterior, tânăra şi-a continuat studiile, urmând cursuri doctorale în cadrul aceleiaşi facultăţi, timp în care a devenit asistent universitar, o activitate care i-a pus la încercare aptitudinile psiho-pedagogice. „M-a ajutat foarte mult că am fost asistent universitar, pot spune că aşa m-am format; una este când crezi că ştii ceva şi alta este când chiar trebuie să ştii, astfel încât să poţi să explici persoanei din faţa ta. La început aveam emoţii foarte mari, îmi pregăteam notiţe cu o seară înainte, ieşeam în faţa studenţilor cu o voce timidă, tremurândă şi strângând mapa în braţe. Ulterior m-am obişnuit cu acest rol şi treptat am scăpat de emoţii, iar acum sunt stăpână în faţa studenţilor mei. Jobul de asistent universitar mi se potriveşte foarte bine şi îmi place tare mult.” 

Codette pentru fete „cucuiete”

Dintre numeroasele activităţi voluntare în care s-a implicat de-a lungul timpului, una singură are un loc aparte în inima ei, cea în care Silvia a fost pion principal. Este vorba despre Codette, un proiect ambiţios înfiinţat din dorinţa de a ajuta gratis femeile să-şi înfrângă reticenţele şi să devină specialiste în informatică.

„Înainte de a înfiinţa Codette am avut alt proiect, Girls Who Code România, scopul acestuia fiind acelaşi, de a creea legăturile necesare pentru ca fetele pasionate să poată studia şi lucra în acest domeniu. Din păcate, au intervenit nişte probleme în echipă, aşa că am fost nevoită să renunţ la el. Dar nu am renunţat şi la visul meu de a ajuta femeile să-şi construiască o carieră în IT. Aşa a luat naştere Codette, în aprilie 2016. În momentul de faţă suntem aproximativ 20 de persoane (n.r. printre ele Georgiana Vlăsceanu, Ana Drăgan, Cristiana Trifu, Laura Antonache, Mihaela Găman, Iulia Oprea, Mitsuri Crăciunescu) cu diferite grade de implicare şi ne ocupăm de îndrumarea inclusiv a unor fete de liceu pe care le ajutăm să descopere IT-ul şi chiar să urmeze cariere în acest domeniu. Pentru mine înseamnă foarte mult Codette, m-am ataşat de el, înseamnă prietenie, viitor şi carieră, chiar dacă uneori acest proiect a fost privit cu neîncredere. Multe evenimente le facem exclusiv pe bază de voluntariat, dar mai sunt şi workshop-uri în care chiar este nevoie de fonduri pentru a le putea organiza. În astfel de situaţii apelăm la diverse firme care ne ajută financiar în urma unor campanii de strângere de fonduri.”

Iar eforturile Silviei şi ale colegilor săi au avut succes până acum, deoarece Codette a prins foarte bine la public. Oamenii implicaţi au îndrumat mai multe fete de liceu, care ulterior au fost admise la Facultatea de Automatică şi Calculatoare și alte facultăți de profil. În plus, indirect, Codette îşi propune să schimbe şi mentalităţile românilor care consideră că femeile nu sunt potrivite pentru a urma cariere în IT. „Unele persoane nu se pot schimba niciodată, dar noi ne dorim să încercăm să schimbăm mentalitatea acestor oameni care judecă în funcţie de stereotipuri. Ştim că este un efort mare, dar nu asta nu ne sperie. Oricum, motivaţia noastră principală este să creştem numărul de fete care se implică în IT pentru că sunt convinsă că le va plăcea la fel de mult cum îmi place şi mie.”

De la voluntariat la business

Dacă iniţial Codette a fost gândit şi aplicat ca o formă de voluntariat, Silvia nu exclude posibilitatea de a-l transforma în viitor într-o afacere, chiar dacă în acest moment este destul de reticentă în privinţa acestui demers. „În momentul de faţă Codette este doar o comunitate, un proiect pe care îl facem de plăcere, dar la un moment dat ne vom gândi să facem o firmă din asta, însă asta implică un pas spre necunoscut. Îmi doresc să cresc echipa foarte mult, îmi doresc să sprijin această mişcare în continuare. Există şi unele riscuri, deoarece a face o firmă implică anumite costuri, pe care, dacă nu le vom putea acoperi, tot proiectul care a fost construit cu greu va eşua. Îmi doresc să facem totul ca la carte şi din acest motiv am unele reţineri în această privinţă”, mărturiseşte Silvia.

Implicarea în tot soiul de activităţi, fie ele voluntare, educaţionale sau didactice, care îi răpesc aproape tot timpul, nu reprezintă deloc o povară pentru tânăra programatoare. Ea îşi asumă acest stil tumultuos de viaţă despre care susţine că o defineşte. Ba mai mult, spune că în viitorul apropiat îşi va căuta inclusiv un job din care să-şi câştige existenţa, dar asta n-o va împiedica să renunţe la ceea ce face în prezent. „Nu o să renunţ nici la Codette şi nici la activitatea de asistent universitar sau cea de asistent cercetător. Programul flexibil este unul dintre avantajele pe care le ai dacă lucrezi ca programator şi de aceea sunt convinsă că voi putea să muncesc şi, în paralel, să predau şi să cercetez.Toate cele trei activităţi pe care le fac îmi plac la fel de mult, mă definesc, nu pot să pun una dintre ele mai presus decât celalalte. Întotdeauna am avut o viaţă agitată, de aceea simt nevoia şi acum să fiu implicată în mai multe proiecte şi sunt convinsă că pot face lucrurile care îmi plac cu un grad mare de eficienţă. Peste cinci ani mă văd la fel de agitată că acum, făcând aceleaşi lucruri care îmi plac.”

Graţie activităţilor în care a fost şi este implicată, Silvia a avut prilejul să bată lumea-n lung şi-n lat. A fost, rând pe rând, în Franţa, în Germania la un internship timp de două luni, în Cehia la diverse conferinţe, în Elveţia cu Bursa Google Anita Borg, în Marea Britanie sau în SUA. A intrat în contact cu oameni importanţi din domeniu şi s-a făcut remarcată la seminariile şi workshop-urile internaţionale, ceea ce ar fi reprezentat pentru ea o reală carte de vizită dacă ar fi decis să rămână în străinătate. Dar a ales România, deoarece spune că „aici îmi place cel mai mult. Aici simt că pot să fac lucruri interesante şi pot ajuta oameni interesaţi de IT. Nu mă gândesc să plec în străinatate, vreau să lucrez aici şi de acum înainte.”

CITAT:  „Toate fetele ar trebui să încerce să facă un pas spre IT, trebuie să încerci să vezi dacă îţi place sau nu. Nu este un domeniu uşor, dar este o provocare. Meseria de programator este bine plătită, stabilă, numărul de joburi este în creştere, deci are viitor. Dacă tot aveţi o înclinaţie spre IT este păcat s-o ignoraţi doar pentru că în societate există un stereotip care spune că IT-ul este destinat doar bărbaţilor. Nu e deloc aşa, şi voi puteţi face lucruri minunate în acest domeniu.” Silvia Stegaru, doctor în informatică

Fotografii din arhiva personală Silvia Stegaru