Manfred Nowak a fost raportor al Organizației Națiunilor Unite în domeniul torturii, în perioada 2004-2010, funcție din care a analizat crimele de război comise în fosta Iugoslavie în perioada 1991-2000, domeniul său de specialitate fiind drepturile omului.

Rapoartele sale și contribuțiile în acest domeniu au scos în evidență importanța evidențierii drepturilor omului separat de domeniul dreptului internațional. Practic, putem spune că profesorul Nowak a putut observa istoria de după 1989 dintr-o poziție unică, fiind unul dintre cei mai apreciați specialiști și apărători ai drepturilor omului din zilele noastre. În prezent, este profesor la Universitatea din Viena, director științific al programului de master în drepturile omului, director al Școlii Doctorale Interdisciplinare ,,Împuternicirea prin drepturile omului” și vicepreședinte al consiliului de administrație al Agenției Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Anul acesta a fost făcut Doctor Honoris Causa al Universității din București. Nowak a vizitat pentru prima dată România în 1969, în contextul schimbărilor aduse de Nicolae Ceaușescu la începutul perioadei sale dictatoriale, când România căpătase o aură de „outsider” printre celelalte state comuniste din Est, a povestit fostul raportor ONU.

Lucrurile sunt foarte diferite azi, însă Nowak este îngrijorat de corupția aparatului guvernamental atât în România, cât și în celelalte țări, și speră, ca la nivel global, să se găsească un consens între executiv, corporații și societatea civilă pentru diminuarea sărăciei și evitarea unui alt război mondial. A fost impresionat de protestele din februarie, o reacție socială sănătoasă care dovedește că oamenii nu acceptă să li se calce în picioare drepturile de câtre politicieni. Cum s-a ajuns aici, însă? Nowak spune că răspunsul îl găsim în nebunia anilor 1990, când toată zona a fost expusă unei tranziții agresive și prea rapide de la o piață închisă, un stat opresiv și o economie naționalistă, la modelul capitalismului occidental. Practic, noi nu am avut timp să ne însușim aceste valori și expunerea dramatică de atunci a lăsat urme adânci în societate, inechități duse la extrem și o corupție endemică a aparatului de stat.

„Cred că Occidentul a ratat ocazia după 1989 să construiască o societate globală adevărată bazată pe valorile democrației, drepturile omului și legile statului de drept. La vremea aceea, statele ieșite de sub comunism au fost expuse la un capitalism brutal și asta a însemnat că o mână de oameni s-au îmbogățit rapid, cum este cazul oligarhilor ruși, iar alții au tranzitat spre o sărăcie cruntă. Situația anilor 1990 a creat un sentiment de nesiguranță foarte pregnant și din punctul meu de vedere, privatizarea forțată de atunci și minimalizarea rolului statului au avut mai mult efecte negative în ceea ce privește dezvoltarea economiei și a politicii din zonă. În plus, a ajutat la dezvoltarea crimei organizate în zonă, dar poate cea mai mare moștenire este corupția. Desigur, problema corupției există peste tot în lume, avem corupție și în Franța și în Germania, peste tot corupția stă în calea drepturilor omului. Trebuie să luptăm cu ea, lupta împotriva corupției face parte din noua agendă a drepturilor omului, fiindcă este unul din motivele principale pentru care sunt încălcate drepturile omului și pentru care democrațiile nu funcționează cum ar trebui”, a avertizat Nowak.

Profesorul austriac a mai observat, de asemenea, că în ultima vreme există o tot mai mare intoleranță între diverse grupuri sociale, bazată pe discriminări rasiale, religioase, naționaliste și de orientare sexuală. Scandalul mediatic vizavi de schimbarea definiției de familie din Constituție este cel mai evident exemplu din ultima vreme, în România.

„Lucrurile se vor redresa, întotdeauna ne vom întoarce înapoi la drepturile omului, la respectarea vieții private”

În ceea ce privește un viitor referendum pe tema schimbării Constituției astfel încât să fie stipulat că familia se poate forma numai din căsătoria dintre o femeie și un bărbat, Nowak spune că este împotriva drepturilor omului și va duce numai la ură, tensiuni sociale și chiar violență pe viitor.

„Nu e bine ce vor să facă, este un model conservator care încalcă drepturile omului. Unul dintre marile succese ale drepturilor omului este lupta împotriva discriminării, care a avut rezultate bune în Occident. Discriminarea este de mai multe feluri, rasială, religioasă, economică, ține de orientare sexuală, dizabilități, vârstă, identitate națională. Din păcate, în ultima vreme a apărut un trend al discriminării, în special al discriminării rasiale (cum se vede în America recent), dar și al discriminării în funcție de orientarea sexuală a indivizilor. Statele în care acest gen de discriminare este tot mai des întâlnit sunt în Europa și America. Eu cred, însă, că acest trend al discriminării personelor LGBT nu va avea succes pe termen lung fiindcă va duce la violență, la ură, la crime și este foarte periculos din punct de vedere social și al stabilității sociale într-o țară. Lucrurile se vor redresa, întotdeauna ne vom întoarce înapoi la drepturile omului, la respectarea vieții private, iar statul trebuie să aibă mare grijă să nu se amestece în viața privată a cetățenilor, să nu discrimineze. Dacă se trece așa ceva în constituția unui stat, atunci înseamnă automat că discriminezi femeia, o pui sub puterea bărbatului după vechiul model conservator pe care abia am reușit să-l depășim în mentalitatea socială și bine am făcut fiindcă discrimina femeia. Trebuie să le recunoaștem drepturile femeilor, dreptul la muncă, la educație. Pentru aceste motive, cred că modelul familiei tradiționale nu se mai potrivește în lumea de astăzi. În plus, în lumea globală în care trăim, ideea de familie diferă de la o cultură la alta, sau cum spunea președintele Franței, familia este un proiect al dragostei (un projet d’amour). În ceea ce privește creșterea copilului, este în interesul lui să se dezvolte într-un mediu iubitor, nu contează dacă persoanele care îl cresc sunt un bărbat și o femeie, doi bărbați, două femei sau bunica, nu asta contează, ci dragostea și siguranța pe care le-o oferă”, crede Nowak.

„Una dintre cele mai mari reușite ale drepturilor omului o reprezintă recunoașterea drepturilor femeilor. La vremea când s-a conturat Organizația Națiunilor Unite, în majoritatea țărilor, femeile nu aveau încă drept de vot, accesul lor la educație era limitat, în special la educația universitară, iar în unele cazuri nici nu aveau voie să dețină proprietate. Drepturile femeilor au fost recunoscute în jurul celor două mari conflagrații mondiale ale secolului trecut. Eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor a avut un impact social uriaș și femeile au putut să-și exercite drepturile la egalitate cu bărbații. Însă, procesul acesta nu s-a ntâmplat peste noapte, a durat și încă se desfășoară. Sunt zone în lume unde femeile nu și-au câștigat încă toate drepturile, țări precum Arabia Saudită. Drumul este lung, dar nu putem renunța niciodată la lupta pentru drepturile noastre”, a spus Nowak.

Motivul pentru care abia în ultimul secol am putut face aceste progrese sociale se datorează secolului luminilor și ruperea de sub jugul religios al Evului Mediu, cel puțin în Occident. „Toate religiile sunt orientate către bărbat, către societatea patriarhală. Cu cât este mai mare influența religioasă, cu atât mai puține drepturi au femeile. În statele care sunt conduse după reguli religioase, cum este cazul Statului Islamic spre exemplu, femeile vor fi discriminate”, a atras atenția Nowak.

Problema refugiaților

 „Nimeni nu poate să-mi spună că una dintre cele bogate zone din lume, cu peste 500 de milioane de locuitori, adică Europa, nu poate primi un milion de refugiați din Siria”

Fiindcă am ajuns la subiectul religiei, un punct sensibil în zilele noastre, în special pe fondul atacurilor teroriste care au dus la creșterea islamofobiei în Europa, Nowak atrage atenția că a reacționa prin ură și discriminare religioasă este o greșeală, iar problema este mult mai complexă decât pare la prima vedere. Pentru ca o întreagă comunitate să nu fie blamată pentru acțiunile unor criminali, ea trebuie să vorbească, să atragă atenția asupra acestui lucru. Cel mai bun exemplu în acest sens a fost în urma atacului asupra unei biserici din Rouen, când mii de musulmani din Franța și din alte țări europene au participat la slujba de duminică din biserici, inclusiv la Vatican. A fost un exemplu de solidaritate fără precedent.

„Terorismul își poate avea originea într-o sumedenie de ideologii cum au fost fascismul și radicalismul creștin (care a omorât sute de milioane de oameni de-a lungul secolelor). Este adevărat că majoritatea atacurilor teroriste din Europa, în ultima vreme, au fost comise de islamiști, dar aceste grupări se folosesc greșit de Islam, manipulează mesajul islamului într-o formulă de propragandă. Eu nu cred că liderii ISIS sunt musulmani adevărați. Se face abuz de învățăturile musulmane, ele nu sunt utilizate corect. Pe de altă parte, nici țările musulmane nu s-au luptat vehement și pe față cu terorismul, nu au atras atenția asupra acestor lucruri. Trebuiau să fie mult mai vocali de la bun început, trebuiau să spună că oamenii care luptă pentru ISIS nu au nimic de a face cu Islamul. Teroriștii nu luptă pentru valorile islamice. Refugiații nu reprezintă criza, criza este în Siria și toate marile puteri sunt responsabile pentru ceea ce s-a întâmplat acolo. Refugiații fug din fața aceste crize teribile, nu ei sunt criza, criza o facem noi prin politicile noastre. Una dintre valorile europene ale Tratatului de la Lisabona este solidaritatea. Nimeni nu poate să-mi spună că una dintre cele bogate zone din lume, cu peste 500 de milioane de locuitori, adică Europa, nu poate primi un milion de refugiați din Siria. Îi putem primi dacă acționăm împreună și implementăm o politică europeană pentru refugiați. Cred că trebuie să renunțăm la regulile stabilite la Dublin și să creăm, în schimb, un oficiu european pentru refugiați, în loc de 28 de oficii separate în fiecare țară. De asemenea, trebuie să creăm rute legale prin care refugiații să poată ajunge aici, pentru a combate traficul uman”, susține Manfred Nowak.

În plus, profesorul atrage atenția că toate datele arată că Europa se află în declin demografic, iar asimilarea imigranților ar ajuta în privința asta. „Avem nevoie de imigranți pentru că nu are cine să plătească pensia următoarei generații și pentru a susține economia. Mulți dintre refugiați sunt persoane educate și cred că este de datoria noastră să îi ajutăm pentru a ne ajuta pe noi”, a explicat Nowak.

Criza aceasta s-a răspândit în lumea Orientul Mijlociu în urma Primăverii Arabe, care a reprezentat o revoluție a drepturilor omului, însă Occidentul nu a acordat suficientă susținere și lucrurile s-au degradat rapid. Ceea ce a început cu atâta speranță și dorință de schimbare în Piața Tahrir din Cairo, a ajuns să se transforme într-un război civil în lumea musulmană. „Cred că Primăvara Arabă a fost o mișcare foarte importantă pentru că, într-un fel, a fost o revoluție a drepturilor omului. Tinerii care se săturaseră de corupție, de regimurile autoritare din Libia, Egipt, au ieșit în stradă și au luptat pentru un alt viitor pentru țările lor, un viitor bazat pe democrație și drepturile omului. Din păcate, Vestul nu a susținut suficient de puternic mișcarea, dacă ar fi făcut-o, probabil că rezultatul ar fi fost altul astăzi”, este de părere Nowak.

Dar cheia păcii în zonă a fost chiar mai devreme de primăvara Arabă, mai spune el. „Dacă președintele american Jimmy Carter ar fi rezolvat criza palestiniană, sau chiar Bill Clinton, lucrurile ar fi fost altfel acum. Nu se poate găsi o soluție între Palestina și Israel fără contribuția Statelor Unite, care ar fi putut să o rezolve, dar nu au reușit. Dacă această criză ar fi fost rezolvată înainte de Primăvara Arabă, atunci mișcarea aceasta socială ar fi avut mult mai mult succes”, a conchis Manfred Nowak.

CITAT: „Una dintre cele mai mari reușite ale drepturilor omului o reprezintă recunoașterea drepturilor femeilor”. Manfred Nowak, profesor universitar