Învățați să descopere lumina în întuneric. Povestea copiilor nevăzători care învață într-o școală obișnuită din Bacău

- - 55- 742 vizualizari

 

Corina, Ștefania și Nando sunt NOROCEII Școlii Alecu Russo din Bacău. Trei elevi nevăzători integrați cu succes în învățământul public de masă. Copiii stau în apropiere de Bacău și sunt aduși în fiecare zi la școala din oraș. Părinții nu au vrut să urmeze o școală specială pentru că asta ar fi înseamnat să stea departe de familie și să fie internați într-un centru special. Au mers aproape în fiecare zi la Inspectoratul din Bacău și le-au cerut autorităților să găsească o soluție și să îi accepte într-o școală obișnuită. Au învins mentalități, s-au luptat cu legislația și au reușit. A trecut un an de atunci, iar acum, elevii acum în clasa a VI-a.

Ca într-o poveste cu final fericit, Fernando, Nando cum îi spun colegii, este pasionat de orele de română. Îi place foarte mult să citească, pasiune pe care și-a cultivat-o în timp.

Fernando Paul (Nando), elev nevăzător: Cel mai mult dintre toate materiile îmi place româna, este pe gustul meu, are lecturi, are de toate. Am citit când eram prin clasa a III-a sau a IV-a, nu mai știu, am citit o carte care se numea ,,Cheia Secretă a Universului”, mie mi-a plăcut cel mai mult dintre toate cărțile pe care le știu.

Nando: Cel mai mult atunci când vin aici la școală îmi place să fiu împreună cu colegii!

– La matematică cum reușești să te descurci?

Fernando Paul (Nando), elev nevăzător: Ne descurcăm. Avem un ghid care se numește matematicus. Ghidul a fost făcut de domnul Mircea Bucur, domnul care ne-a făcut și manualele nouă și îl folosim.

Mircea Bucur, președintele Fundației ,,Cartea Călătoare”, i-a ajutat pe profesorii Școlii ,,Alecu Russo” să îi integreze pe Norocei în clasă, alături de ceilalți elevi. Le-a creat un limbaj specific astfel încât să înțeleagă fiecare materie, inclusiv fracțiile de la matematică.

 

– Matematica rămâna una dintre cele mai grele materii, cum este lucrul la clasă cu elevii nevăzători?

DIANA SAMOILĂ, profesoară de matematică: Am primit ajutor de la domnul Bucur de la Fundația Cartea Călătoare din Focșani, domnul ne-a trimis un limbaj și atunci noi l-am folosit. A fost ușor pentru că au știut cum să scrie. În limbaj matematic este destul de dificil să scrii fracții sau mai știu eu ce în World. Ne-am folosit de acest limbaj, am scris fracțiile mai ușor, a fost mai ușor pentru ei pentru că au știut și să înțeleagă ce au scris și mai ușor pentru mine, atunci când corectam puteam să înțeleg ce au scris ei.

– Cum arată orele de geometrie?

DIANA SAMOILĂ, profesoară de matematică: La geometrie ne-am descurcat cu Wikki Stix. Au niște sticksuri, bețișoare destul de maleabile, pe o foaie albă punem bețișoarele și spunem: unghiul de 90 de grade cum arată copii. Și atunci ei știu: fac un unghi drept sau unghiul ascuțit și atunci punem bețișoarele astfel încât să formăm un unghi ascuțit.

– Cum ați descrie o oră de matematică cu Noroceii?

DIANA SAMOILĂ, profesoară de matematică: În fiecare zi mă uimesc cu câte ceva, în fiecare zi știu cât mai multe, știu foarte multe, chiar față de ceilalți copii. Rămân uimită uneori de răspunsurile pe care le dau ei, se descurcă uneori mai bine decât ceilalți copiii și tot timpul le dau exemplu: măi copii, vedeți Noroceii, dacă ei se descurcă atât de bine, înțeleg atâtea lucruri, cu toate că vizual este dificil pentru ei.


Și în timp ce Nando este pasionat de lectură, colega lui Ștefania nu poate alege o materie favorită. Vine cu mult drag la școală pentru că știe că doar așa își poate construi un viitor mai bun.

– Este vreo materie care îți place foarte mult la școală?

Ștefania, elevă nevăzătoare: Toate materiile sunt frumoase. Nu știu…..Nu am ceva anume care să îmi placă enorm. Îmi place foarte mult și româna pentru că lecturile și cărțile, în general, sunt foarte frumoase.

– Cum este în clasa a VI-a?

Ștefania, elevă nevăzătoare: Este frumos, învățăm lucruri noi și tot ce am făcut în clasa a-V-a sau în clasele anterioare, acum actualizăm, învățăm alte lucruri noi.

– Ce îți place să faci în timpul liber?

Ștefania, elevă nevăzătoare: Să descopăr programe, nu știu aplicații pentru telefon, să creez filmulețe. Acum puțin timp am descoperit eu și prietena mea un program, putem să facem filmulețe cu poze și muzică. Adică, pur și simplu, este coloana sonoră și se desfășoară mai multe fotografii sau video clipuri. Îmi place pentru că este creativ.

– De ce crezi că este importantă școala?

Ștefania, elevă nevăzătoare: Fără școala nu putem face nimic în viață, nu putem urma destinul, nu putem deveni nimic.

Lângă Nando și Ștefania, am cunoscut-o și pe Corina. Îi place foarte mult să citească și se regăsește în paginile cărților de istorie.

Corina: Istoria e ca o poveste pe care au scris-o strămoșii noștri și pe care noi și urmașii noștri o vom continua.

– Ce înseamnă pentru tine istoria?

Corina, elevă nevăzătoare: Istoria este ca o poveste pe care și noi o scriem și pe care o descoperim și la școală și din diverse locuri. E ca o poveste pe care au scris-o strămoșii noștri și pe care noi și urmașii noștri o vom continua.

– De ce este important să mergem la școală? Ce reprezintă școala pentru tine?

Corina, elevă nevăzătoare: La școală învățăm multe lucruri care ne sunt folositoare. Școala este nu numai o instituție așa cum consideră fiecare sau o povară…. Elevii întotdeauna zic: iar trebuie să mergem la școală și avem mult de învățat. Nu…. Pentru mine școala este un loc de unde acumulez diverse informații care și mie îmi sunt folositoare. Eu învăț pentru mine, nu învăț pentru părinți, nu învăț pentru notele din catalog.


Alina Camil este diriginta clasei unde învață Noroceii. Ne-a mărturisit că se simte norocoasă pentru că are un astfel de colectiv pe care îl coordonează. La început a fost puțin emotivă, dar a știut că va reuși să comunice și să ajungă mesajul corect la cei cărora le este profesoară de limba și literatura română.

– Cum arată ora de română la clasa unde sunteți și dirigintă?

ALINA CAMIL diriginte clasă: În pofida deficiențelor de vedere, acești mici copii au fost înzestrați cu foarte multă inteligență, spontaneitate, modestie, dar în special cu multă voință și curaj, motiv pentru care se fac foarte ușor plăcuți de cei din jurul lor. Lumea îi privește cu admirație, cu apreciere și cu surprindere, aș putea zice. În fiecare zi, vin la școală cu zâmbetul pe buze, de aceea sunt adevărate lecții de viață pentru noi.

– Cum au fost primele ore și ce a înseamnat integrarea acestor elevi?

ALINA CAMIL diriginte clasă: S-au integrat minunat, se descurcă foarte bine, citesc foarte ușor, se exprimă foarte ușor. De aceea, pot spune că integrarea lor este un succes și are un dublu beneficiu: pe de o parte ei sunt stimulați ca rezultate să se ridice la nivelul colegilor lor normali, iar pe de altă parte ceilalți colegi îi privesc cu dragoste, cu îngăduință, învață să îi ajute pe cei care au astfel de probleme. La începutul clasei a V-a eram ușor emotivă, timorată puțin, nu știam cum să mă comport cu ei, dacă mesajul meu ajunge eficient la ei. Din primele ore mi-am dat seama că nu vor fi probleme pentru că ei știu pe de rost tastatura laptopului, scriu foarte bine, se concentrează foarte bine, ba chiar rețin un număr mult mai mare de informații decât ceilalți și sunt foarte atenți la oră.

– Elevii au câte un laptop și cu ajutorul lui reușesc să înțeleagă lecția. Cum se desfășoară procesul?

ALINA CAMIL diriginte clasă: Sunt laptopurile lor, au o imprimantă la sfârșitul fiecărei ore își listează lecția în dosărel, similar cu un caiet obișnuit.

– A existat un moment care v-a copleșit?

ALINA CAMIL diriginte clasă: La ora de desen aveau de făcut un desen, iar profesoara se temea să le dea acea temă copiilor pentru că nu știa cum se vor descurca. De dimineață, Corina a vrut să îmi arate lucrarea lor, am rămas impresionată până la lacrimi.

Noroceii sunt elevii Școlii Alecu Russo din Bacău. Aici învață 567 de preșcolari și elevi, iar unitatea număru 29 de clase.

– Care este povestea Noroceilor, cum au ajuns să fie integrați în școala pe care o conduceți?

ELENA ROȘCA, director Scoala Alecu Russo: Ei urmau să meargă într-un centru special pentru nevăzători, dar care nu este în Bacău ci undeva spre Piatra Neamț, iar noi ne-am gândit că cel mai bine pentru copii este să rămână în familia lor și am luat acest lucru ca o provocare care s-a transformat în succes. Părinții lor muncesc foarte mult, sunt oameni obișnuiți care depun efort pentru creșterea copiilor lor. Sunt foarte implicați în tot ceea ce fac pentru copiii lor și foarte grijuli cu copiii lor. Ne-au srijinit în tot ceea ce am avut de făcut, sunt și la școală ca să îi ajute pentru deplasarea prin școală, însă, de o bucată de vreme, copiii nu mai vor sprijinul părinților, îl au pe al colegilor și părinții sunt ca niste păsări care își supraveghează de departe puii și îi lasă să zboare

– Cum au acceptat această provocare profesorii Școlii Alecu Russo?

ELENA ROȘCA, director Scoala Alecu Russo: Când Asociația Sprijin pentru părinți ne-a propus să îi primim la școală am spus toți un DA entuziast în așa fel încât întrebarea cum vom face s-a pierdut cumva pe drum și toți profesorii, toate cadrele didactice au început să se gândească cum vor face să fie cât mai bine pentru acesti copii. Ei nu au fost nicio bucățică de timp nicio problemă pentru nimeni, aș putea spune că ne-au făcut pe noi toți un pic mai buni, copiii din clasă sunt foarte liniștiți, foarte primitori și mult mai atenți cu cei din jur pentru că au învățat că trebuie să își protejeze colegii și să se protejeze și pe ei. Profesorii s-au adaptat foarte bine datorită manualelor digitale, au învățat și ei alături de copii cum să le folosească.

ELENA ROȘCA, director Scoala Alecu Russo : A fost o bucurie pentru toți. Nimeni nu a luat acest lucru ca pe o dificultate, ca pe o problemă dificilă pe care nu ar fi putut rezolva.
– Cum s-au desfășurat primele ore și cum au fost instruiți profesorii astfel încăt să le predea acestor elevi?

ELENA ROȘCA, director Scoala Alecu Russo: La început au beneficiat de un profesor de sprijin, dar acum ei sunt independenți în clasă, se descurcă singuri, sunt foarte bine integrați și au rezultate foarte, foarte bune la învățătură. În clasă mai sunt copii care au nevoie de sprijin special și la fel și ei, deci colaborează foarte bine, ați văzut și în timpul lecției, se ajută reciproc și reușesc să obțină cele mai bune performanțe la toate obiectele. A fost o bucurie pentru toți. Nimeni nu a luat acest lucru ca pe o dificultate, ca pe o problemă dificilă pe care nu ar fi putut rezolva.

Progresul școlar, dar și integrarea lor în colectivate sunt datorate în mare parte și învățătoarei Mariana Daniela Burghelea. Daniela, sau doamna Dana cum o numesc Noroceii, s-a ocupat de ei din clasele primare. Și Daniela este nevăzătoare și predă la Școala Gimnazială Specială Maria Montessori din Bacău. Inginer de profesie nu a apucat să profeseze niciodată pentru că și-a pierdut vederea treptat la puțin timp după ce a terminat studiile. Așa că a urmat altă facultate care i-a permis să predea în învățământul special.

– Cum a fost prima interacțiune cu elevii?

DANIELA BURGHELEA, profesoară Școala Gimnazială Specială Maria Montessori – Am început cu lucruri elementare pentru ei cum ar fi orientarea în spațiu. Am luat-o așa: hai să mergem la baie. Cum mergem la baie? Mergem la baie, suntem mulți, cum facem? Și ne-am jucat de-a trenulețul, care era locomotiva făcea precum locomotiva, vagonașele precum vagonașele și uite așa ne-am dus baie și acolo am descoperit că ne putem spăla pe mânuțe și putem să facem și altceva și așa mai departe. Și asta înseamnă autonomie

– De unde vă găsiți puterea de a merge mai departe?

DANIELA BURGHELEA, profesoară Școala Gimnazială Specială Maria Montessori – Sincer nu știu să vă spun… O găsesc pur si simplu, așa sunt și cred că așa a vrut Dumnezeu. Cred că eu asta trebuia să fiu. Îmi place să lucrez cu copiii, am descoperit că este foarte frumos, e greu, dar satisfacțiile sunt enorme

Un rol important l-a avut și Oana, unul dintre inspectorii județului. Este coordonatorul mai multor programe de formare la care dascălii merg periodic. Aici învață cum să răspundă și să se comporte atunci când au la clasă cazuri speciale.

– Care sunt principalii pași pe care îi urmați atunci aveți de a face cu astfel de cazuri, elevii cu deficiențe care ajung să fie integrați în învățământul de masă?

OANA MARIA DROIMAN, inspector școlar științe socio-umane, învățământul special și special integrat – In primul rând intervenția este la nivel de management școlar, management al organizației școlare, atât directorii merg la cursuri de formare și a fost și o evaluare Aracip și va fi una și la sfârșit.

În România, trăiesc peste 3.200 de copii nevăzători și avem doar șapte școli speciale unde se pot pregăti. Două în București, şi câte una în Cluj-napoca, Arad, Buzău, Timișora și Târgu-Frumos. Un drum mult prea lung pentru cei care au avut neșansa să se nască într-un alt oraș.

55 recommended
comments icon 0 comments
742 vizualizari
bookmark icon
Alte articole de

B. F.


Bookmark?Remove?

Preotul care își cântă slujba prin semne pentru a putea fi înțeles de cei fără auz: „Ei sunt oamenii care m-au învățat că dacă nu am ce vorbi, e mai bine să tac”

-

Cu o răbdare și o bunătate desprinse din basme, dar și cu o privire plină de iubire, Preotul Mirel este acolo și pentru cei care nu vorbesc și nu aud. Este preotul comunității surzilor din Capitală, preotul care își cântă slujba prin semne pentru a putea fi în... Mai mult »