Veste bună pentru mediul academic din România la începerea noului an universitar. Rectorul Universității din București, Mircea Dumitru, a fost ales în funcția de președinte al Institutului Internațional de Filosofie din Paris, cel mai mare institut de filosofie din lume.

În Adunarea Generală a Institutului Internațional de Filosofie, care a avut loc la Dubrovnik, Croația, profesorului universitar Mircea Dumitru, rector al Universității din București, a primit – în urma alegerilor – titlul de președinte. Mircea Dumitru predă ”Filosofie analitică” și ”Logică filosofică” în cadrul Universității.  Este autorul a peste 50 de articole și analize în cadrul revistelor de specialitate și a mai ocupat poziția de președinte al Societății Europene de Filosofie Analitică timp de 3 ani, pentru ca, mai apoi, să fie ales membru al Academiei Române. În fiecare an, Institutul organizează un astfel de congres internațional, cu reprezentați din peste 100 de țări și peste 300 de universități.

Mircea Dumitru a vorbit pentru Viitorul României despre ce înseamnă această distincție atât pentru cariera sa de filosof, cât și pentru mediul academic românesc.

Viitorul României: Ați fost numit în funcția de președinte al Institutului Internațional de Filosofie din Paris, vă așteptați la acest lucru?

Mircea Dumitru: Am fost votat, ales mai precis. A fost o surpriză foarte mare şi foarte plăcută şi pentru mine.

V.R.: Care va fi activitatea dvs. în această funcţie?

M.D.:

În primul rând, trebuie să punem totul într-un context istoric. Institutul acesta a fost creat în 1937, cu ocazia Congresului Descartes, an în care lumea filosofică a sărbătorit 300 de ani de la apariţia “Discursului asupra metodei”, lucrare care este un fel de act de naştere a modernităţii, dar şi principala carte a lui René Descartes. În urma congresului, guvernul Franţei şi monarhia suedeză, unde Descartes a locuit în ultima parte a vieții sale, au decis să înființeze la Paris această instituție denumită Institutul Internaţional de Filosofie, cu scopul de a pune laolaltă filosofi din toată lumea şi pentru a crea cadrul în care să poată dezbate ideile cele mai importante din filosofie, cultură, din politică.

Institutul nu este afiliat politic, deci nu este un instrument de propagandă, ci este instrument pentru discuţia serioasă, pentru întâlnirea dintre culturi și civilizaţii. Institutul funcţionează în momentul de faţă cu un board care odată la 3 ani se schimbă, iar în ultima şedinţă m-au ales pe mine în funcţia de preşedinte.

V.R.: Ce urmaţi să faceţi în timpul mandatului dvs.?

M.D.: Am să propun boardului să intensificăm activitatea acestui institut, să avem întâlniri multiple în ţările afiliate, şi trebuie să vă spun că avem membri din peste 100 de ţări, şi să discutăm problemele cele mai presante în domeniile cunoașterii, educaţiei. Vom avea adunări tematice, workshop-uri şi simpozioane. Vom susţine anumite publicaţii care să prilejuiască un dialog între culturi și stiluri de filosofare diferite.

V.R.: Şi pentru România ce va însemna practic această funcție?

M.D.: Va fi un moment al relansării pentru România și, mai ales, pentru cele două societăţi de filosofie din România, şi anume Societatea Română de Filosofie şi Societatea de Filosofie Analitică, un moment al relansării. Vom putea sprijini mai ales pe tinerii noştri filosofi, acordându-le prilejul de a lucra în contextul internaţional, cu colegii lor din străinătate. De asemenea, avem dorința de a conlucra şi cu Societatea Română de Fenomenologie. Institutul este un mediu foarte bun pentru dialog între tipurile distincte şi stilurile de a face filosofie astăzi. Vorbim despre stilul continental, fenomenologic, şi stilul anglo-saxon, analitic.

V.R.: Sunteţi primul român care este ales în această funcţie?

M.D.: Da.  În cadrul acestui institut a mai fost membru Grigore Moisil, în anii ’50, dar mai avem un membru, un profesor care a plecat acum mulţi ani din țară și predă la Universitatea din Helsinki, Gabriel Sandu.

Este o mare onoare şi o mare răspundere faţă de acest domeniu care de multe ori este văduvit şi privit cu anumite prejudecăţi şi anumite clișee care nu sunt adevărate. Mă voi strădui să fac lucruri acolo care sunt importante pentru Universităţile din România.