Se împlinesc cinci ani de la dispariţia celui mai prolific regizor român, Sergiu Nicolaescu, care a încetat din viaţă pe data de 3 ianuarie, la vârsta de 82 de ani, la Spitalul Elias din Capitală, iar imediat după decesul acestuia a urmat un lung şir de controverse. Sergiu Nicolaescu s-a stins din viaţă la vârsta de 82 de ani, lâsând în urma lui o moştenire uriaşă din punct de vedere cinematografic.

Filmografia lui Sergiu Nicolaescu – regizor, actor de film, scenarist şi producător de film – cuprinde peste 50 de lungmetraje, dintre care cele mai cunoscute sunt „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (1971), „Cu mâinile curate” (1972), „Osânda” (1976), „Ultima noapte de dragoste”, „Nea Mărin miliardar” (1979), „Ciuleandra” (1985), „Mircea” (1989), „Coroana de foc” (1990), „Triunghiul morţii” (1999), „Orient Express” (2004), „15” (2005), „Supravieţuitorul” (2008).

Dacă filmul „Orient Express” a fost cea mai vizionată premieră românească a anului 2004, probabil că cea mai impresionantă producţie semnată de regizorul Sergiu Nicolaescu a fost „Mihai Viteazul” (1979), cu Amza Pellea în rolul principal – creaţie de referinţă în istoria filmului românesc.
Printre ultimele filme ale sale se numără „Ultimul corupt”, lansat la începutul acestui an şi care este o continuare a lungmetrajului „Poker” (2010).

Sergiu Nicolaescu a fost ales pentru prima dată parlamentar în 1990, pe listele FSN, iar în actuala legislatură a încheiat al cincilea mandat în Parlament. Singura legislatură în care nu a fost parlamentar a fost cea din 2004-2008. Nicolaescu a fost membru al Comisiilor de cultură din Senat în fiecare legislatură şi a deţinut preşedinţia comisiei în actuala legislatură. El s-a numărat, totodată, printre cei care au luat parte la Revoluţia din 1989.

La nici două zile de la decesul lui Sergiu Nicolaescu s-a iscat o controversă publică foarte mare, din cauza faptului că trupul acestuia a fost incinerat pe data de 5 ianuarie la Crematoriul Vitan Bârzeşti din Bucureşti.

Zile întregi, presa a scris despre moartea regizorului, iar nu puţine au fost emisiunile televizate în ce ore întregi s-a dezbătut decizia luată de văduva cineastului, Dana Nicolaescu, de a incinera trupul neînsufleţit al omului de film. Inclusiv Biserica Ortodoxă Română a reacţionat şi s-a opus procedurii de incinerare, mai ales în contextul în care, Sergiu Nicolaescu ar fi scris în testamentului lui că dorea să fie „înmormântat creştineşte”.

La scrut timp după decesul lui Sergiu Nicolaescu, sora acestuia, Iolanda Nicolaescu – care a decedat în iulie 2017 – a atacat în instanţă testamentul fratelui ei, care ar fi decis să lase toată averea soţiei. Iolanda a refuzat să creadă că fratele ei a luat acastă decizie, şi chiar a acuzat faptul că semnătura de pe testament ar fi fost una falsă. Averea lui Sergiu Nicolaescu nu este deloc una de neglijat, constând în terenuri, conturi, o casă pe litoralul românesc şi trei apartamente, dintre care unul de pe celebra stradă Zambaccian din Bucureşti. Pe lângă toate acestea, şi drepturile de autor pentru filmele sale.

În cele din urmă, potrivit declaraţiilor publice făcute de către Iolanda Nicolaescu, ea şi cumnata ei, Dana Nicolaescu, ar fi ajuns la un acord, prin care cea din urmă s-ar fi angajat să o îngrijească pe bătrână până la sfârşitul vieţii, ceea ce s-a şi întâmplat. Cu puţin timp înainte de deces, Iolanda declara că este mulţumită de comportamentul cumnatei ei.

O altă controversă legată de dispariţia lui Sergiu Nicolaescu s-a învârtit tot în jurul tinerei sale soţii, care a decis să ţină secret locul în care era păstrată urna cu cenuşa regizorului, luând decizia să-l înhumeze, după un an de la deces, în Cimitirul Bellu Militar din Bucureşti.

Mediafax.ro