De meserie ceasornicar, Dimitrie Vicovnu este unul dintre cei mai renumiți oameni  din Statele Unite prin prisma lucrărilor pe care reușește să le facă. Este respectat de toți ceilalți colegi de breaslă și nu de puține ori, alți ceasornicari apelează la el pentru a face imposibilul.

Dimitre Vicovanu a fost pasionat de mic copil de ceasuri. Vorbește despre ele ca despre mecanisme magice. „Ceasurile mi-au plăcut de mic copil, m-au fascinat și doream să cunosc minunea unor roți care ne spuneau în cele din urmă timpul real în care trăim”, a spus ceasornicarul, pentru o publicație românească.

Prima experiență cu un ceas a fost când s-a atins de ceasul de masă al bunicii sale, reușind să îl reasambleze, apoi, în facultate, avea propriul venit obținut din repararea ceasurilor pentru colegii și profesorii săi.

„Cam pe la 6 ani am desfăcut ceasul de masă al bunicii și în două zile l-am reomantat după schița probabilă, putând funcționa. În timpul facultății, reparăm ceasurile de mâna pentru studenți și profesori și era o bună contribuție la cheltuielile lunare. Tot ca student reparam părți mai dificile în ceasurile de mâna, că de pildă părul balansului, la un ceasornicar. Aveam o vedere excelență și o mare precizie a mâinilor. Mai târziu, în cadrul schimburilor de experiență în Lausanne, am făcut și o specializare în domeniul orologeriei, atât privind calculul mecanismului de baza, cât și problemele de restaurare și service”, a mai mărturisit ceasornicarul român pentru Ziare.com.

Vicovanu a învățat arta restaurării ceasurilor de colecție, apoi a fost trimis de regimul comunist la Laussane, în Elveția, să studieze. Nu s-a mai întors în România și în 1977 a reușit s-o ia cu el și pe fata să, Daniela, care urma să sufere o operație pe cord, la doar 11 ani. Au emigrat în SUA în 1979 și doi ani mai târziu, i-a urmat și soția ceasornicarului, Agurita.

„Primirea a fost făcută de prof. de istorie Mircea Milescu, că sponsor al Internațional Church. Socrul lui era preotul unei biserici ortodoxe românești din New York și astfel am fost primit în societatea românilor din zona, găsindu-mi un apartament și loc de muncă la o fabrică de mobilă, apoi la o firma de restaurarea mobilei de epoca. Am văzut cum lumea americană nu are antipatii pentru emigranți, căci toți au venit acolo de undeva. Românii care frecventau biserica de acolo ne-au ajutat să ne integrăm și să cunoaștem modul american de viețuire”, a mai dezvăluit chirurgul ceasurilor.

Povestea lui completă pe Ziare.com